Alegeri parlamentare anticipate vor avea loc pe data de 29 iulie 2009 în Republica Moldova, ca urmare a colapsului vechiului parlament care nu a reuşit să aleagă un nou preşedinte. Reamintim că alegerile din 5 aprilie a.c. au fost urmate de proteste masive din partea populaţiei şi a Opoziţiei, care a semnalat numeroase cazuri de fraudă electorală. Pentru a discuta despre situaţia politică actuală a Republicii Moldova şi despre miza acestor noi alegeri, Ala Mîndîcanu, preşedinta Comunităţii Moldovenilor din Quebec (CMQ) a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. D-na Mîndîcanu este jurnalistă, doctor în ştiinţe economice, autor cu numeroase articole, lucrări şi cărţi publicate, membră în Parlamentul moldovenesc între 1994-2001, redactor-şef al publicaţiei Democraţia şi, până a sosi la Montreal, decan al Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Publică a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
Simona Pogonat: Ala Mîndîcanu, încep prin a vă ruga să faceţi o scurtă prezentare a partidelor politice care se vor prezenta la viitoarele alegeri parlamentare, pentru a oferi cititorilor noştri o imagine clară, de ansamblu, a scenei politice din Republica Moldova şi a mizelor acestor alegeri anticipate.
Ala Mîndîcanu: Alegerile anticipate au fost posibile datorită poziţiei intransigente a opoziţiei parlamentare (PL, PLDM şi AMN) care la 20 mai şi 3 iunie a blocat alegerea unui preşedinte comunist, provocând astfel un nou scrutin, stabilit pentru 29 iulie. Şase concurenţi electorali au fost deja înregistraţi de către Comisia Electorală Centrală (CEC). Aceştia sunt, în ordinea stabilită prin tragere la sorţi, PCRM (partidul comuniştilor, lider Vladimir Voronin), PPCD (Partidul Popular Creştin Democrat, lider Iurie Roşca), AMN (Alianţa Moldova Noastră, lider Serafim Urechean), PL (Partidul Liberal, lider Mihai Ghimpu), PLDM (Partidul Liberal-Democrat, lider Vlad Filat), PD (Partidul Democrat, cu Marian Lupu, ex-speakerul parlamentului, plecat recent din PCRM, primul pe listă). Participarea celorlalte partide, din totalul de 28 formaţiuni social-politice înregistrate oficial, nu vor avea un impact semnificativ asupra scrutinului.
Miza acestor alegeri este, cred eu, una crucială: dacă partidul de guvernământ îşi va întări poziţiile, ne putem aştepta la reorientarea oficială a Republicii Moldova dinspre vectorul Vest spre vectorul Est, la consolidarea unui regim autoritar, cu intervenţia tot mai masivă a statului în sferele vieţii economice, sociale şi politice, la reducerea substanţială a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În cazul în care opoziţia îşi va menţine sau îşi va majora prezenţa în Parlament, evenimentele pot decurge conform unui alt scenariu, mai optimist pentru viitorul democratic al Republicii Moldova. Oricum, astăzi nimeni nu poate oferi o prognoză clară privind viitorul acestei ţări. Ambele scenarii, şi cel pesimist, şi cel optimist, sunt posibile.
SP: Pe cine vedeţi dumneavoastră ca viitor preşedinte al Republicii Moldova?
AM: Cred că astăzi persoana preşedintelui Republicii Moldova, care este o republică parlamentară, nu are o relevanţă atât de mare. Constituţia nu oferă preşedintelui mecanisme deosebite de exercitare a puterii, dându-i mai mult funcţii reprezentative. Soarta Republicii Moldova va fi decisă de parlament. De aceea echipa ce va deţine 61 de mandate va decide cine va fi preşedinte. Astfel, mult mai important este cine va fi viitorul speaker al parlamentului. Sper foarte mult ca echipa câştigătoare să fie una democratică, orientată spre integrarea europeană şi Nord-Atlantică. Respectiv, şi candidatul acestei echipe la preşedinţie sper să fie unul pe măsura așteptărilor alegătorilor.
SP: Sunteţi jurnalist, politolog, v-aţi implicat în politica activă, fiind aleasă de două ori în Parlamentul moldovenesc. În opinia dumneavoastră, care ar fi strategia câştigătoare pentru ca actuala opoziţie să ajungă la putere?
AM: Orice partid politic poate desfăşura o campanie electorală de succes dacă dispune de câteva componente de bază: un lider carismatic, bani suficienţi, timp optim, acces la mass-media şi alegători activi. Opoziţia noastră are lideri cunoscuţi şi acceptaţi de un număr impunător de alegători. Timpul are aceeaşi valoare pentru toţi participanţii la scrutin, aşa că pentru opoziţie el nu are o semnificaţie aparte. O problemă ar putea s-o constituie banii (se aud deja apeluri la populaţie pentru a susţine financiar opoziţia), precum şi accesul la mass-media, monopolizată de către guvernanţi şi sateliţii lor. Strategia câştigătoare în aceste alegeri ar putea fi cea de porte-à-porte, de la uşă la uşă, unica în măsură să aducă alegătorului informaţia despre planurile şi programele opoziţiei. Bineînţeles, realizarea acestei strategii presupune o capacitate deosebită de organizare: elaborarea unor mesaje şi platforme conjugate, repartizarea proporţională a unor echipe bine instruite pe întreg teritoriul republicii, renunţarea la „beligeranţă intestină” în perioada electorală şi postelectorală, etc.
SP: În ceea ce priveşte relaţiile cu România, Uniunea Europeană şi Rusia, ce s-ar schimba în „baletul” pe care Republica Moldova îl face între aceste părţi dacă opoziţia câştigă alegerile?
AM: Este evident că victoria opoziţiei va cataliza procesul de integrare europeană şi restabilirea relaţiilor normale cu Uniunea Europeană şi implicit cu România. La fel de evident este că pierderea alegerilor va însemna alunecarea Republicii Moldova spre sfera de influenţă estică, ceea ce o va menţine încă mulţi ani în spaţiul sărăciei şi al corupţiei generalizate. Chiar şi vecinii slavi, ucrainenii şi belarușii, au înţeles acest lucru. Nu degeaba ei se opun cu îndârjire încercărilor „fratelui mai mare” de a privatiza fabricile, uzinele, întreprinderile energetice din aceste două state, considerate „aliaţi fireşti” ai Rusiei. Numai guvernarea Republicii Moldova pare să nu fie îngrijorată de faptul că peste 50% din întreprinderile vinicole şi energetice deja aparţin businessului rusesc. Peste 80% din businessul mic şi mijlociu se află în posesia unor proprietari ruşi. Existenţa „spaţiului gri” al Transnistriei constituie un real pericol pentru independenţa Republicii Moldova şi pentru viitorul ei european.
SP: Care sunt problemele pe care moldovenii din diaspora le întâmpină în exercitarea dreptul de vot?
AM: Problemele pe care le întâmpină moldovenii din diasporă în exercitarea dreptului la vot sunt multiple. Menţionez doar câteva: costurile ridicate legate de deplasarea la locul votării (uneori ambasada sau misiunea diplomatică a Republicii Moldova este amplasată la mii de kilometri distanţă); lipsa informaţiei privind procesul electoral şi concurenţii electorali; imposibilitatea de a vota din cauza inexistenţei unei misiuni diplomatice moldoveneşti într-o ţară sau alta. Subliniez că Republica Moldova are ambasade în doar 25 de state şi 8 misiuni diplomatice internaţionale.
Mai e de menţionat că recent Codul Electoral a fost modificat de Parlamentul moldovean „în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei”. Amendamentele nu s-au referit, din păcate, şi la procedura de vot în afara hotarelor Republicii Moldova. Într-o declaraţie din ultimele săptămâni, coraportorii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru Republica Moldova, Josette Durrieu şi Egidijus Vareikis, îşi exprimau regretul pentru faptul că „în condiţiile în care peste 500.000 de cetăţeni moldoveni trăiesc în afara graniţelor Moldovei, încă nu au fost clar stabilite condiţii favorabile pentru ca aceştia să-şi poată exercita votul”. Astfel, şi de data aceasta, ca şi în anii precedenţi, cetăţenii Republicii Moldova care se află peste hotare vor putea vota doar în incintele consulatelor şi misiunilor diplomatice. În plus, 29 iulie este o zi de miercuri, adică o zi lucrătoare pentru toţi moldovenii de peste hotare, fapt care va îngreuna şi mai mult accesul lor la urne.
Ignorarea de către Parlament a recomandărilor Consiliului Europei constituie, după mine, o încălcare gravă a dreptului constituţional al cetăţenilor la vot.
SP: Care este situaţia moldovenilor din Quebec din acest punct de vedere?
AM: Situaţia cetăţenilor moldoveni din Canada este foarte complicată din cauză că oficiul consular al Republicii Moldova care asigură procesul de vot la alegerile parlamentare pentru moldovenii aflaţi în SUA, Canada şi Mexic se află la Washington, în SUA. Tot în SUA, la New-York, se află şi misiunea diplomatică pentru ONU. Pe lângă faptul că moldovenii trebuie să ajungă la sediul ambasadei din Washington sau la misiunea din New York de pe întregul continent american, cheltuind sute de dolari pentru transport şi cazare, mai apare şi problema vizelor. Am calculat că pentru un moldovean, locuitor al Quebecului, participarea la alegeri se ridică la 500$ în cazul plecării la Washington şi 200 – 300$ în cazul deplasării la New York, cu toate procedurile de rigoare – timp necesar pentru primirea vizei, zile petrecute pe drum, etc. Acum s-a mai adăugat şi problema cu ziua de miercuri. Cred, prin urmare, că la 29 iulie nu vor fi mulţi doritori de a merge la alegeri.
Organizaţia noastră, CMQ, a lansat pe site-ul www.moldovaquebec.ca iniţiativa de a organiza un autobuz la New York pentru participarea la alegeri. Să vedem câţi cetăţeni se vor arăta interesaţi să meargă la scrutin. Activitatea aceasta va constitui pentru noi un sondaj privind interesele şi preocupările membrilor comunităţii. Menţionez că noi suntem o organizaţie neguvernamentală şi nepolitică. Nu ne implicăm în procesele electorale şi nu facem partizanat pentru un partid sau altul. Sarcina noastră e să oferim servicii membrilor comunităţii răspunzând la cerinţele lor în conformitate cu legislaţia.
Trebuie să recunoaştem aici că tradiţionala prezenţă slabă a cetăţenilor moldoveni din diasporă la urnele de vot se datorează nu numai deficienţelor Codului Electoral şi costurilor înalte. Un reprezentant al ambasadei Republicii Moldova mi-a recunoscut într-o discuţie privată că numărul votanţilor la alegerile parlamentare în anii precedenţi nu a depăşit cifra de 70-80. Asta în condiţia în care numai la Washington şi în împrejurimile lui locuiesc câteva mii de cetăţeni cu paşapoarte moldoveneşti.
După mine, problema participării alegătorului moldovean din diasporă la alegerile parlamentare poate fi rezolvată prin semnarea unor acorduri cu statele care dispun de misiuni diplomatice în ţările respective şi sunt gata să le pună la dispoziţia Republicii Moldova o dată la patru ani. Membrii comunităţilor pot delega voluntari în ziua respectivă la secţiile de votare. Nici unica zi de vot nu e bătută în cuie, chiar în Canada poţi vota în prealabil, printr-o procedură prestabilită. Bineînţeles, o soluţie ar fi şi votul electronic. Republica Moldova şi-a luat angajamentul să-l introducă în 2008, dar până azi încă nu s-au făcut prea multe în acest sens. Suntem totuşi optimişti. Să sperăm că apropiatele alegeri vor constitui pentru Republica Moldova un pas înainte spre democraţie şi civilizaţie.
