Reputația Canadei de țară pașnică și primitoare nu o face imună la campaniile de dezinformare și atacurile informatice ale unor actori străini. Guvernul canadian și multiple corporații multinaționale s-au implicat în bătălia pentru alegeri neinfluențate, însă victoria nu este garantată.

Ministrul canadian al Afacerilor Externe, Canadian Centre for Cyber Security, precum și mai mulți experți pe probleme de securitate internațională au avertizat, în repetate rânduri în ultimii ani, asupra potențialelor interferențe din partea unor actori străini în alegerile federale din această toamnă.

Care ar fi acești actori străini? Principala țară vizată este Rusia, dar la fel de bine ar putea fi și China sau Arabia Saudită, țări cu care Canada are în acest moment relații diplomatice tensionate. Moscova neagă, desigur, acuzele formulate la adresa sa de mai multe guverne europene și de oficiali americani din comunitatea de informații, însă implicarea sa în procesul electoral și politic american este un fapt, atestat de CIA, NSA, FBI, Homeland Security și Office of the Director of National Intelligence.

Mai mult, ancheta FBI/Robert Mueller privind amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 a scos la iveală faptul că Justin Trudeau, primul ministru canadian, a fost și el (într-o măsură mai mică) ținta „fermelor de troli” aflate în slujba Kremlinului. Ancheta americană a revelat că mesajele despre Trudeau făceau referire la opiniile sale privind refugiații și musulmanii și la declarațiile sale despre Fidel Castro la decesul acestuia, considerate mult prea laudative la adresa dictatorului cubanez. Meme-urile despre Trudeau și refugiați circulă acum, cu mult spor, pe rețelele de socializare.

În ce constă această interferență electorală de care este acuzată Rusia? Iată o listă, deloc exhaustivă, a metodelor folosite de Rusia în Occident (la alegerile prezidențiale americane din 2016, referendumul pentru Brexit din 2016, referendumul pentru independența Cataloniei din 2017, alegerile din Germania și Franța din 2017 și alegerile italiene din 2018) pentru a dezinforma, pentru a polariza societatea civilă, pentru a șubrezi încrederea cetățenilor în instituțiile democratice.

Dezinformarea. Aceasta este cea mai persistentă și mai răspândită formă a eforturilor de ingerință ale Kremlinului în procesele electorale și politice ale altor țări. Ea constă în fabricarea sau denaturarea deliberată a informației, în poluarea spațiul informațional pentru a oculta realitatea, lucrurile dovedite, faptul științific și a produce știri false, înșelătoare, des-pre evenimente sau probleme cheie. Scopul: manipularea opiniei publice.

Publicitățile politice. Metoda constă în folosirea unei identități false pentru a cumpăra reclame politice online, în principal pe rețelele de socializare. În acest fel se propagă dezinformări cu privire la anumite partide politice, candidați sau persoane publice. Scopul este de a spori popularitatea sau nepopularitatea acestora pentru a influența rezultatul alegerilor.

Amplificarea anumitor sentimente. Prin utilizarea de conturi false, trolli sau boți pe rețelele de socializare sau alte forumuri online (ca de exemplu secțiunile de comentarii de la ziare), se urmărește dezinformarea și scoaterea în evidență a anumitor discursuri sau narațiuni. E-mailurile în lanț intră de asemenea la acest capitol, publicul lor țintă fiind persoanele mai în vârstă, mai puțin alfabetizate digital. Scopul este de a semăna confuzie și incertitudine cu privire la ce este real, adevărat, și ce este fabricat și fals, de a șubrezi încrederea oamenilor în structuri precum Uniunea Europeană, în alianțe precum NATO, în valorile asociațe democrației – pluralism, diversitate, bine comun, egalitate în drepturi și șanse etc.

Operațiuni de tipul hack-and-leack. Adică furtul de e-mailuri și documente prin operațiuni de hacking sau phishing și publicarea informațiilor obținute, cel mai adesea prin proxy pentru a evita identificarea, la momente cheie. Scopul este de a discredita, de a submina o persoană, campanie sau organizație în timpul procesului electoral și a influența astfel opinia publică.

Exemplul cel mai cunoscut este operațiunea de hack-and-leak căreia i-au căzut victime în 2016 organizații precum Democratic National Committee, Democratic Congressional Campaign Committee, diverse grupări politice liberale și persoane conectate la campania prezidențială a lui Hillary Clinton. În 2017 s-a întâmplat în Franța vizată fiind campania lui Emmanul Macron, iar în 2018 în Germania, când o masivă scurgere de informații a afectat toate partidele politice mai puțin partidul de extremă-dreaptă Alternativa pentru Germania.

De ce ar fi vizată Canada? La începutul anului trecut, un expert NATO – Janis Sarts, director la Strategic Communications Centre of Excellence al NATO – avertiza Canada că este o „țintă naturală” pentru ingerințe rusești, pe fondul relațiilor tensionate dintre celor două țări.

CITIȚI ȘI: Canada, o țintă naturală pentru ingerințe rusești

La începutul acestui an, un fost agent KGB a oferit următoarea explicație: „Canada are un prim-ministru liberal. Liberalismul în Rusia este un cuvânt urât, în special în ceea ce privește imigrația.”

Rusia încearcă să-şi restabilească influenţa asupra spaţiului ex-sovietic, să distrugă UE și să destabilizeze NATO. Cu cât sunt mai șubrede alianțele occidentale, cu cât este mai slabă cooperarea internațională, cu atât este mai ușor pentru Moscova să-și extindă sfera de influență și să-și reafirme puterea asupra fostelor teritorii sovietice, fără să se îngrijoreze  de un răspuns la unison al Occidentului, cum ar fi sancțiunile care au urmat anexării Crimeii. Prin urmare Canada, ca țară NATO, constituie o țină firească a Kremlinului.

Cât de vulnerabilă este Canada la interferențele electorale ale unor actori străini? La ora actuală, Canada are unul dintre cele detaliate planuri – dacă nu chiar cel mai detaliat din Occident! – pentru a combate intervențiile străine prin dezinformare și hacking. 

Anul trecut, guvernul Trudeau a propus noi reguli de transparență privind publicitățile politice online, inclusiv cele care rulează pe platformele de socializare Facebook și Twitter (Bill-C76, Election Modernization Act). Potrivit acestor noi reguli, orice companie care publică reclame politice online trebuie să creeze un registru special, care să conțină copii ale reclamelor (la care publicul va avea acces timp de șapte ani după alegeri), numele persoanelor care le-au autorizat și proveniența fondurilor cu care sunt plătite – nu sunt acceptate publicități politice plătite de entități străine.

Considerând că implementarea acestor noi reguli este prea complicată în intervalul dintre adoptarea lor de către Parlament și intrarea lor în vigoare, mulți dintre giganții online au preferat să interzică reclamele politice. Printre aceștia se numără Microsoft (inclusiv platformele sale Bing și MSN), Reddit, Google și Kijiji. Din top 20 al celor mai populare website-uri în Canada, doar trei au ales să creeze un registru de publicitate politică: Facebook, Instagram (care este deținut de Facebook) și CBC.ca.

În februarie a.c., guvernul Trudeau a anunțat adoptarea unui protocol menit să informeze publicul de orice ingerință străină și amenințare informatică asupra sistemului electoral canadian. Protocolul se numește Critical Election Incident Public Protocol și este supervizat de un grup de cinci înalți funcționari guvernamentali: Clerk of the Privy Council, Canada’s National Security Adviser și miniștrii adjuncți de la Justiție, Securitate Publică și Afaceri Globale.

Pe lângă acest protocol de alertă publică, a fost creat și un grup de lucru numit Security and Intelligence Threats to Elections Task Force (SITE) cu scopul de a preveni încercările „ascunse, clandestine sau criminale” de a interveni în alegeri și de a răspunde la ele. SITE este format din oficiali de la Canadian Security Intelligence Service (CSIS), Royal Canadian Mounted Police (RCMP), Communications Security Establishment și Global  Affairs Canada.

Există, de asemenea, și acel G7 Rapid Response Mechanism, creat pentru a identifica, răspunde și partaja între țările membre G7 informații despre orice amenințare la adresa democrației. Mecanismul a fost adoptat la întâlnirea G7 din iunie 2018, găzduită de Canada (Charlevoix, Que.). Unitatea de coordonare a RRM G7 funcționează în cadrul Global Affairs Canada și la atribuțiile sale intră și monitorizarea activităților străine pe rețelele de socializare pentru a  analiza diverse tendințe și a identifica unde Canada ar putea fi vulnerabilă.

Eficacitatea acestor inițiative, măsuri, protocoale este în curs de a fi testată în cadrul prezentei campanii electorale. Pot ele împiedica orice interferență străină în sistemul electoral canadian? Foarte posibil că nu. Faptul că multe dintre cele mai populare website-uri din Canada au interzis reclamele politice poate însemna și că încercările de a influența alegătorii canadieni vor fi mai greu de monitorizat, pe site-uri lowkey, aflate sub radarul supravegherii guvernamentale.

Responsabilitatea în aceasta privință nu este însă numai a guvernului sau a marilor corporații. Este și a noastră, tocmai pentru că toate aceste măsuri nu pot fi infailibile. Ca cetățeni, fiecare dintre noi avem obligația să ne informăm din multiple surse și din surse media credibile, care acordă prioritate faptelor, nu de pe rețelele de socializare și site-uri obscure.

CITIȚI ȘI:

Se anunță o cursă strânsă între liberali și conservatori
Taxa pe carbon, un subiect asaltat de mituri și fake news
Mass-media, de la democratizare la fake news
Refugiați vs. pensionari: O legendă urbană care persistă de peste un deceniu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

fourteen − = six