Cât de mult este prea mult? (How long is too long?) – aceasta este întrebarea pe care Angus Reid a pus-o canadienilor într-un sondaj de opinie referitor la impunerea unor limite privind mandatele aleșilor. Într-o țară în care un prim-ministru poate deține această funcție timp de 15 ani, precum Trudeau tatăl, sau chiar 21 de ani, precum Mackenzie King, răspunsurile canadienilor sunt foarte interesante.

Multe din republicile prezidențiale și semiprezidențiale au o tradiție în a fixa o limită a numărului de mandate pe care șeful executivului, președintele, le poate avea. În Statele Unite, de exemplu, începând cu alegerile din 1952, președinții nu pot servi mai mult de două mandate, de câte patru ani fiecare. La fel este și în Franța (din 2008) sau în România (din 1991), țări cu regim politic semiprezidențial, unde președintele și premierul împart atribuțiile executive, iar funcția de șef al statului nu poate fi exercitată decât tot maxim două mandate.

În Canada situația este diferită. Canada este o democrație parlamentară și o monarhie constituțională, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a. Aceasta, prin reprezentanții săi locali (guvernatorul general și locotenenții-guvernatori), are un rol pur decorativ, puterea executivă aparținând exclusiv primului-ministru.

Spre deosebire de Statele Unite, unde perioada dintre alegeri este fixă și previzibilă, aici primul ministru poate cere organizarea alegerilor electorale în orice moment. Deși din mai 2007 Canada Elections Act prevede desfășurarea alegerilor generale la o dată fixă – în a treia zi de luni din octombrie la fiecare patru ani de la ultimul scrutin – această lege nu reduce puterea primului-ministru de a solicita dizolvarea Parlamentului în orice moment, chiar și fără a pierde o moțiune de încredere. Desigur, atunci când un guvern pierde un vot de încredere, în mod tradițional primul-ministru cere Guvernatorului General organizarea alegerilor anticipate.

Toate acestea pentru a arăta că în Canada noțiunea de mandat politic, așa cum este ea înțeleasă în regimurile prezidențiale și semiprezidențiale, cu un număr specific de ani, nu este aplicabilă întocmai. În plus, așa cum este tradiția în majoritatea democrațiilor parlamentare, restrângerea numărului de mandate pentru premier este inexistentă.

Aceasta nu înseamnă însă că ideea de a impune o limită pentru prim-miniștri și chiar și pentru parlamentari nu există – o limită exprimată în ani mai degrabă decât mandate. Susținătorii ei argumentează că o îngrădire a duratei în care o persoană se află la putere împiedică o potențială acumulare excesivă de putere și de suport financiar de care alți candidați nu ar beneficia. O alternanță la guvernare este benefică pentru democrație, mai spun aceștia, deoarece noi figuri pe scena politică înseamnă noi idei.  

Alții afirmă că astfel de limite nu sunt necesare. Lipsa lor permite aleșilor să capete mai multă experiență, mai multă expertiză, ceea ce le permite să creeze legături mai strânse și mai bune, de lungă durată, cu constituenții lor.

Cum anul acesta este un an electoral, un nou sondaj Angus Reid a explorat opiniile canadienilor vizavi de introducerea unor limite privind numărul mandatelor politice. În preambulul său, sondajul amintește de fostul premier albertan Jim Prentice (1956-2016, prim-ministru provincial între 2014-2015), una dintre cele mai proeminente figuri politice canadiene în favoarea adoptării acestor limite (Is too much time in office bad for a politician?, Maclean’s, august 2014), și de Andrew Weaver, liderul Partidului verde din BC (B.C. Green Leader Andrew Weaver introduces private member’s bill calling for term limits for MLAs, www.straight.com, februarie 2019).

Rezultatele sondajului, date publicității pe 17 aprilie, arată că o majoritate de canadieni (54%) consideră că limitarea duratei în care un ales se află la putere este necesară. 29% împărtășesc opinia contrară, iar 17% nu sunt singuri. Cea mai populară restricție (48% dintre respondenți) pare să fie cea de două mandate – sau mai degrabă opt ani – pentru prim-miniștri, atât la nivel federal cât și provincial.

Convingerea canadienilor că aceste limite trebuie impuse este majoritară în multiple categorii demografice, depășind opinia contrară în toate regiunile țării, în toate grupele de vârstă și indiferent de gen.

La nivel de preferințe politice, cei care declară că vor vota pentru conservatori par mult mai înclinați să favorizeze aceste restricții – 63%, față de 24% care le văd inutile și 13% care nu știu. Suporterii liberalilor sunt mai reticenți, cei mai mulți fiind de părere că limitarea numărul de mandatele politice nu este necesară – 46% susțin acest lucru, comparativ cu 39% care consideră contrariul. Canadienii care înclină spre noii democrați (NPD) sunt favorabili limitelor de mandate în proporție de 49%, în vreme ce 33% nu, iar 18% nu au o părere formată.

În mod surprinzător însă, dacă s-ar adopta o astfel de măsură în Canada, cei mai mulți dintre respondenți consideră că restricțiile nu ar trebui să fie permanente. Mai bine de jumătate dintre ei (54%) afirmă că un politician care a atins limita celor opt ani în funcție ar putea candida din nou, pentru aceeași poziție, după o anumită pauză echivalentă cu un mandat (patru ani). Așa cum autorii sondajului notează, acesta este poate cel mai interesant rezultat, căci respectiva idee a găsit sprijin atât din partea celor care consideră că limitarea mandatelor este inutilă, cât și din partea celor care le văd necesare.

Dezbaterea rămâne așadar deschisă.

CITIȚI ȘI:
Despre economia Canadei în acest an electoral

O schimbare majoră în peisajul politic canadian
Politica de imigrație a Canadei, între două tendințe majore