Ce animal a transmis COVID-19 la oameni? Există o gazdă inițială și una intermediară? Avem certitudinea că acest virus provine din lumea animală sau este posibil să fi fost creat într-un laborator?

Bolile zoonotice, cele care trec de la animale la oameni, ucid milioane de persoane în fiecare an. Aproape 16% din totalul deceselor la nivel mondial pot fi atribuite unor boli infecțioase, iar zoonozele reprezintă 60% din bolile infecțioase cunoscute și 75% din bolile infecțioase emergente, potrivit National Institutes of Health (SUA).

Zoonozele pot fi transmise în mai multe moduri, ca de exemplu mușcături de animale și înțepături de insecte, atingerea sau manipularea animalelor bolnave, consumul de carne crudă, lapte nepasteurizat sau apă contaminată. Tipurile de agenți patogeni care pot fi transmiși de la animale la oameni includ bacterii, paraziți, ciuperci și viruși.

Unele boli zoonotice sunt relativ benigne, dar multe – precum boala Lyme – pot cauza mari probleme de sănătate. Iar unele, cum ar fi coronavirusul care provoacă COVID-19, pot fi mortale.

Traseul noului coronavirus, între lilieci, pangolin, pisica civet și om

La fel ca SARS în 2003, virusul gripal H1N1 în 2009, MERS în 2012 sau Ebola, virusul care cauzează COVID-19 provine din lumea animalelor, afirmă experții.

SARS-CoV-2 este înrudit cu SARS-CoV, virusul care a provocat pandemia SARS (sindromul respirator acut sever) în 2003. Investigații detaliate au descoperit că SARS-CoV a fost transmis de la pisici civet la oameni. În cazul infecțiilor cu MERS-CoV, un alt coronavirus, originea a fost trasată la dromaderi (cămile).

Teoria principală privind originea noii pandemii de coronavirus este aceea că virusul a făcut saltul la oameni dintr-o piață din Wuhan, China, undeva la jumătatea lui noiembrie-începutul lui decembrie – o piață în care se vând diverse animale vii, în special specii sălbatice. Totuși, un studiu chinezesc, publicat la mijlocul lunii ianuarie în The Lancet, a arătat că doar 28 dintre primii 41 pacienți spitalizați în China au fost în această piață. Este posibil, așa cum alți cercetători sugerează, ca virusul să fi apărut mai devreme decât s-a crezut inițial, cu câteva luni înainte, și nu în piața din Wuhan, ci în altă regiune a acestei țări.

Așadar, nu se știe traseul virusului de la gazda sa originală la oameni. Și nu se știe exact ce animal a transmis acest virus omului.

Ce se știe însă este că liliacul apare frecvent în ecuația de transmitere: analizele au arătat că SARS-CoV-2 este similar în proporţie de 96% cu un virus identificat în 2013 la o specie de lilieci care trăiește în sud-vestul Chinei.

Este deci posibil ca înainte să infecteze oamenii, gazda virusului să fi fost liliacul. Este însă la fel de posibil ca liliacul să fi fost în contact cu o altă specie care ar fi devenit astfel o gazdă intermediară, mai cu seamă că ipoteza unei transmisii directe se bazează doar pe studii de laborator și simulări pe calculator.

Pangolinul ar putea fi un posibil intermediar pe firul transmiterii virusului la om.

Inițial, pangolinul a fost considerat ca un posibil intermediar pe firul transmiterii virusului la om. Pangolinul este un mamifer pe cale de dispariție, fiind unul dintre cele mai traficate animale de pe planetă. Este puternic braconat în Asia și Africa pentru a fi trimis pe piața chineză, unde carnea sa este considerată o delicatesă iar solzii sunt transformați în tot felul de așa-zise leacuri folosite de medicina tradițională.

În natură, întâlnirile dintre liliac și pangolin sunt rare, spun experții. Ca virusul să sară de la o specie la alta, cele două animale ar trebui să fi fost capturate și apoi transportate împreună către aceeași piață – ceea ce este plauzibil.

Acum 17 ani, coronavirusul SARS s-a răspândit la oameni prin intermediul pisicii civet, animal cunoscut și ca pisică indoneziană sau civetă de palmier.

Un alt mamifer ar putea totuși constitui veriga dintre liliac și om în lanțul de transmitere a virusului corona: pisica civet. Acum 17 ani, coronavirusul SARS s-a răspândit la oameni prin intermediul acestui animal, cunoscut și ca pisică indoneziană sau civetă de palmier. Pisicile civet sunt considerate delicatese culinare în China (și în multe țări din Asia și Africa) și cel mai probabil un astfel de animal a fost mai întâi infectat de lilieci. Într-un studiu din 2007 publicat în Clinical Microbiology Review, cercetătorii au ajuns la concluzia că puternica prezență a coronavirusului SARS la lilieci, combinată cu „cultura consumului de animale exotice” în China, a reprezentat o adevărată „bombă cu ceas” sanitară (p. 683).

Există și alte teorii, care iau în considerare diverse mici animale carnivore sălbatice ca purtătoare ale virusului. Nu există deocamdată vreo certitudine în acest sens. Se știe însă faptul că acest coronavirus poartă urmele mai multor viruși identificați de știință în natură, în mediul sălbatic. Ce nu se știe încă este gazda – sau gazdele – imediate.

De ce este foarte puțin probabil să fie un virus scăpat dintr-un laborator și de ce această teorie persistă

La scurt timp după ce piața din Wuhan a fost indicată ca o posibilă sursă pentru SARS-CoV-2 au apărut teorii despre o origine alternativă: virusul ar fi scăpat dintr-un laborator.

Ca și oamenii, și virușii au secvențe genetice distincte care oferă indicii despre originea lor. Datele științifice de care dispunem în prezent susțin cu tărie concluzia că noul coronavirus a apărut în natură, nu într-un laborator, și că nu a fost recoltat din natură pentru a fi transformat apoi în virus uman în laborator.

Scenariul unui accident de laborator este desprins dintr-un film hollywoodian, însă există câteva date care îl întrețin, precum faptul că la doar câțiva kilometri de piața din Wuhan se află Institutul de virusologie din Wuhan, care deţine un laborator P4, instalaţie de înaltă securitate ce adăposteşte sursele celor mai periculoși viruși cunoscuți, precum Ebola.

În același timp, răspunsul autorităților chineze a făcut prea puțin ca să stopeze teoriile despre această origine alternativă a virusului. Guvernul de la Beijing se hrănește și există prin opacitate, nu transparență. O investigație Global News a relevat că înainte de a recunoaște în mod public faptul că virusul care cauzează COVID-19 se poate transmite de la om la om, China a antamat un plan de achiziționare masivă de echipamente de protecție personală, contribuind la penuria ce s-a instalat la nivel mondial la scurt timp după. Astfel, în timp ce a ascuns amploarea riscului de pandemie, China a importat 2,5 miliarde de echipamente medicale de protecție, în special măști.

Aceste revelații sunt întărite de un raport al Departamentului pentru Securitatea Internă din SUA care arată că liderii chinezi au ascuns intenţionat severitatea epidemiei la începutul lunii ianuarie pentru a putea acumula stocurile medicale necesare pentru a reacţiona la această criză.

Există desigur și un precedent: SARS, pandemia de la începutul secolului XXI, când primul reflex al guvernului și Partidului Comunist din China a fost să țină secretă izbucnirea epidemiei. La fel s-a întâmplat și acum, iar modul în care autoritățile chineze au gestionat etapa inițială a epidemiei, alegând să secretizeze totul și reducând la tăcere medicii care au încercat să avertizeze publicul, a permis virusului să se răspândească rapid. Așa se face că un pacient tratat pentru pneumonie într-un spital din apropierea Parisului pe 27 decembrie 2019 avea de fapt SARS-CoV-2. Virusul se afla deja în Franța cu (cel puțin) trei zile înainte ca autoritățile chineze să raporteze existența sa în data de 31 decembrie! Cercetătorii sunt acum de părere că e foarte posibil ca noul coronavirus să fi infectat oameni în Europa și America cu săptămâni înainte de primele cazuri identificate în ianuarie și februarie.

Nu este deci de mirare să existe scepticism în rândul opiniei publice atunci când China neagă posibilitatea ca virusul SARS-CoV-2 să fi scăpat dintr-un laborator. Numai că acest lucru nu este afirmat doar de guvernul de la Beijing, ci mai ales de oameni de știință din SUA, Canada și Europa.

Plauzibilitatea teoriei despre originea în laborator a virusului este așadar una de suprafață. Există zero date care să sugereze acest lucru și o mulțime de date care arată că provine din natură. Vom știi care a fost sursa primară pentru COVID-19, care a fost „pacientul zero”? Puțin probabil, considerând reticența Chinei de a partaja informație. Vom putea identifica animalul de la care virusul a făcut saltul la om? Posibil. Va curma acest lucru speculațiile că virusul a scăpat din laborator? Cel mai probabil, nu. 

CITIȚI ȘI:

Coronavirusul s-a răspândit rapid la sfârșitul anului 2019 și a suferit mai multe mutații