1104 morți și 3321 de răniți – acesta este bilanțul tragic al victimelor Revoluției din 1989. În pragul comemorărilor din acest an, motivele pentru a considera Revoluția un episod tragic al istoriei noastre s-au înmulțit. Iată câteva dintre aceste motive.

CRIMINALI ONORAȚI SAU REABILITAȚI
Persoane care au morți și răniți pe conștiință continuă să fie omagiați național, precum generalul Vasile Milea, ministrul Apărării din acea perioadă. Milea este cel care a dat ordin să se tragă în demonstranți în Timișoara și București. Să ne aducem aminte că până în 22 decembrie în Timișoara au fost 73 de morți și 296 de răniți iar la București 49 de morți și 599 de răniți. Generalul Milea a fost făcut însă cetățean de onoare post-mortem și străzi din mai multe orașe ale României au fost numite după el.

Alții, precum generalul Victor Stănculescu, ministru adjunct al apărării naționale în acea perioadă, trimis de Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția, e bine mersi acum, în libertate, după doar cinci ani de închisoare din 15 cât avea de executat pentru săvârșirea faptei de omor deosebit de grav. Ba mai mult, cu câțiva ani în urmă, ziarul Adevărul a dus o campanie feroce de eliberare și reabilitare a generalului Stănculescu, prezentat ca dezvăluitorul adevărului despre 1989, ponegrind în același timp în fel și chip revoluționarii, cei care au avut curajul sa-l înfrunte acum 26 de ani pe acest nomenclaturist sinistru.

  CITIȚI ȘI: Propagandă în „Adevărul” pentru graţierea criminalului Stănculescu

PUNCTUL 8 IGNORAT
Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, cel care preconiza o viață publică fără foști activiști comuniști și fără foști ofițeri de Securitate, nu a fost aplicat niciodată în acești 26 de ani. Dacă s-ar fi aplicat, Ion Iliescu n-ar mai fi putut fi președinte, Stănculescu n-ar mai fi putut fi ministru al Apărării. Două exemple printre atâtea altele…

Dacă România ar fi aplicat acest Punct 8 imediat după Revoluție, probabil că acum corupția n-ar mai fi fost endemică, iar elitele noastre politice și ale mediului de faceri ar fi arătat altfel. În cuvintele istoricului Marius Oprea, supranumit „vânătorul de securiști”: „Dacă instituțiile comuniste au dispărut, nu au dispărut structurile, rețelele, familiile. Odraslele foștilor securiști sunt în servicii, ai magistraților sunt procurori sau judecători, ai milițienilor – cum altfel? – activează în poliție. Iar copiii activiștilor sunt mari oameni de afaceri, care au privatizat «avuția națională – bun al întregului popor»! Cum să-și condamne copiii părinții, care stau bine-mersi în aceleași vile, cu aceleași pensii ca în vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu?”

Iată un exemplu, printre multe altele și acesta, de „om de afaceri” post-decembrist de succes: Puiu Popoviciu, ginerele unuia dintre cei mai detestați lideri ai regimului ceaușist, Ion Dincă, poreclit „Te-leagă”. Dincă a fost condamnat la închisoare pe viață după Revoluție, însă în mai puțin de 5 ani a fost eliberat. Ginerele a devenit unul dintre cei mai influenți actori de pe piața imobiliară din România, controlând proiecte de miliarde de euro. Numele său se încrucișează cu cel al unor politicieni influenți: Videanu, Băsescu, Tăriceanu.

ADEVĂRUL MASACRAT
În anii care s-au scurs de la Revoluție intoxicarea publicului cu privire la evenimentele de atunci a fost masivă. Iată și aici un exemplu: Alex Mihai Stoenescu, autor sau consultant istoric a numeroase cărți despre comunism și Revoluție. Menționez aici și cărțile lui Grigore Cartianu pe acest subiect, care au „beneficiat”  de consultanța lui Alex Mihai Stoenescu.

Dacă încă nu știți, acest istoric și om politic român, foarte prezent în spațiul public, face parte dintr-o categorie de joasă speță, fiind un turnător dedicat și un prolific furnizor de note informative – vă invit să citiți articolul Top 5: Cei mai scârboși informatori semnat de Neculai Constantin Munteanu, unde acest Alex Mihai Stoenescu, ocupantul locului întâi în top, este descris ca „Rolls Royce-ul turnătoriei la români şi idealul turnătorului dezinteresat”.

Intoxicarea la care românii au fost supuși mai bine de un sfert de secol a dat, din păcate, roade: Revoluția din Decembrie 1989 este masiv contestată de oameni din toate straturile societății, revoluționarii au fost discreditați, în timp ce foștii nomenclaturiști, activiști de partid, securiști și rudele lor domină în continuare România la nivel politic și economic.

Revoluția a fost un episod tragic al istoriei noastre. Tragic pentru că s-a soldat cu numeroase pierderi de vieți omenești și pentru că în schimbul acestor sacrificii umane românii au primit o libertate iluzorie și un simulacru de dreptate. Cu toate acestea, Revoluția din Decembrie 1989 rămâne un moment eroic al poporului român. Fără să fie condusă de vreun vizionar, fără program și fără mijloace, ea a redat românilor dreptul la speranță.   

Articol scris cu colaborarea lui Dorel Haraga, luptător cu rol determinat în Revoluția din Decembrie 1989 la București (Comitetul Central).

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

54 + = sixty four