Suntem într-o nouă campanie electorală provincială, prilej pentru a vă prezenta câteva puncte de reper privind sistemul politic și electoral quebechez. Ne vom opri mai ales asupra regulilor de finanțare a partidelor politice, subiect care aici în Quebec a stat la baza a numeroase scandaluri de corupție și coluziune.

SISTEMUL POLITIC
Democrația quebecheză este una reprezentativă, parlamentară, de tip britanic. Prin urmare, pentru a-și exersa atribuțiile, puterea executivă trebuie să se bucure de încrederea Parlamentului. Acesta este format din deputați, aleși în fiecare din cele 125 de circumscripții electorale ale provinciei. Rolul parlamentului este de a adopta (sau respinge) proiecte de legi și de a veghea la aplicarea lor, precum și de a încadra activitățile guvernului.

Guvernul este format de partidul care la alegeri câștigă numărul cel mai mare de fotolii parlamentare. Formal, primul ministru este desemnat de locotenentul-guvernator al Quebecului (șeful statului, cu rol simbolic și protocolar), însă în fapt el este ales de populație, printr-o majoritate de deputați din partidul pe care îl conduce. Partidul care la alegeri iese pe locul doi în termeni de fotolii parlamentare devine Opoziția oficială.

Citiți și: Record de femei candidate la scrutinul din această toamnă. Trei dintre ele sunt românce

Dacă o majoritate de deputați nu mai acordă încredere guvernului, aceasta poate fi obligat să demisioneze, situație în care parlamentul se dizolvă și noi alegeri generale au loc. Acest risc există în special în situație de guvern minoritar și s-a întâmplat de două ori în istoria Quebecului, în 1878, în timpul guvernării unui partid numit Partidul liberal egalitar, condus de Henri-Gustave Joly de Lotbinière, și în 2007, atunci când la putere se afla Partidul liberal din Quebec și Jean Charest era prim-ministru. Spre deosebire de Parlamentul canadian, Assemblée nationale din Quebec prevede în regulamentele sale în mod explicit circumstanțele în care își poate retrage încrederea acordată guvernului

Alegerile de anul acesta sunt primele care au loc la dată fixă, i.e. în prima zi de luni a lui octombrie, la fiecare patru ani, potrivit proiectului de lege introdus de Guvernul Marois în noiembrie 2012 și adoptat în iunie 2013. La nivel federal, începând cu 2009, proiectul de lege C-16 stipulează că alegerile generale au loc în a treia zi de luni din luna octombrie, în al patrulea an de la alegerile precedente – excepție făcând, ca și la nivel provincial, situațiile în care sunt declanșate alegeri anticipate.

FINANȚAREA PARTIDELOR POLITICE
Legea quebecheză a finanțării partidelor politice (ca și cea canadiană, de altfel) a fost mereu considerată printre cele mai riguroase din lume, un model demn de urmat: interzicerea donațiilor din partea companiilor, limitarea cheltuielilor electorale, plafoane de donații mai mici decât în majoritatea țărilor lumii.

Totuși, subiectul finanțării partidelor politice a fost de mare actualitate acum câțiva ani în Quebec, atunci când revelațiile presei și anchetele ce au urmat au scos la iveală practici care au mers mult mai departe decât depășirea plafonului de donații de către anumite persoane sau a donațiilor făcute de companii prin practica „împrumuturilor de nume” (prête-nom). Dezvăluirile ce au zguduit Quebecul – fraude, corupție, cârdășie între politic și economic, între aleși și firme private – au pus sub semnul întrebării practicile și moravurile politice de aici, lucru ce a dus mai apoi la adoptarea unor legi menite să definească într-un mod mult mai strict cadrul legal al finanțării partidelor. Deși nici PQ nu a fost scutit, PLQ sub Jean Charest a fost de departe subiectul celor mai multe alegații și scandaluri, solidificând în rândul opiniei publice impresia de corupție larg răspândită și trafic de influență.

Schimbările operate asupra Legii finanțării partidelor politice au avut ca scop eliminarea zonelor gri și stabilirea unor plafoane și controale și mai severe privind donațiile și cheltuielile. Atât liberalii în 2010, cât și PQ în 2012 au introdus proiecte de lege menite să reformeze cadrul finanțării politice în Quebec, adoptat în 1977 de către guvernul René Lévesque.

Așadar, la ora actuală, doar persoanele fizice pot face donații candidaților și formațiunilor politice (bani sau bunuri și servicii), regulă ce nu a fost modificată de noile legi adoptate. Doar calitatea de elector (cetățenie și vârstă, deci) permite acest gest, spre deosebire de nivelul federal unde și rezidenții permanenți, și minorii pot face donații politice. Companiile, sindicatele, grupurile de presiune de orice fel nu au dreptul să contribuie la pușculițele partidelor, iar această decizie salutară a fost luată acum patru decenii.

Toate donațiile trebuie însoțite de o „fișă de donație”, o declarație semnată de către donator prin care acesta declară că gestul său este unul voluntar, fără compensare sau rambursare. Suma maximă anuală pe care o persoană o poate da unui partid politic sau unui candidat independent este de 100$, cu mențiunea că în perioada alegerilor generale sau parțiale o contribuție adițională de 100$ este, de asemenea, permisă. Înainte de 1 ianuarie 2013 plafonul anual se ridica la 1,000$; și mai înainte, până la 31 decembrie 2010, acesta putea atinge un maxim de 3,000$.

Toate donațiile care depășesc 50$, dar și cele mai mici de această sumă făcute prin cec, debit preautorizat sau carte de credit trebuie să treacă pe la DGE (Direction générale des Élections), spre verificare. Tot ce depășește 50$ nu mai poate fi donat sub formă de cash – înainte limita era de 100$ și respectiv 200$.

Toate donațiile sunt publice, în sensul că pe site-ul DGE sunt accesibile numele donatorului, orașul și codul poștal al domiciliului său, suma oferită și în folosul cui a fost făcută (partid, deputat independent, candidat independent), în maxim 30 de zile lucrătoare după încasarea donației.

Până acum cinci ani, donatorii beneficiau de un credit de impozit, făcând practic aceste donații o formă de finanțare publică indirectă. Acest credit a fost abolit odată cu modificările intrate în vigoare în 2013.

În același timp, pentru a compensa scăderea veniturilor partidelor politice datorată limitării donațiilor private, statul quebechez a mărit finanțarea lor publică. Astfel, dacă un partid primește 20,000$ în donații pe durata unui an, DGE îi va vărsa o sumă suplimentară de 2,50$ pentru fiecare dolar primit. Apoi, pentru fiecare tranșă de 200,000$ strânși din donații, statul va da 1$ pe dolar primit. Atunci când sunt declanșate alegeri generale, partidele au dreptul la încă o dată pe atât, adică alți 2,50$ pentru fiecare dolar din primii 20,000$ strânși, și 1$ pentru fiecare dolar primit până la 200,000$.

În 2017, un total de 1,157,016.48$ a fost dat partidelor politice quebecheze sub forma acestui venit numit de appariement. Principalele formațiuni politice provinciale – PLQ, CAQ, PQ și QS – au primit fiecare câte 250,000$.

Acest nou tip de finanțare publică nu a înlocuit alocația anuală pe care statul o varsă partidelor în funcție de rezultatele lor electorale, i.e. de procentajul voturilor valide obținute la ultimele alegeri. În perioadă electorală, această alocație este la rândul ei suplimentată. Pentru 2017, suma totală a acestei alocații s-a ridicat la 9,379,184.42$, PLQ fiind partidul care a primit cel mai mult – 3,908,745.58$, urmat de PQ – 2,389,466.29$, CAQ – 2,170,316.13$ și QS – 718,815.32$.

Nu doar veniturile din surse private ale partidelor politice au fost restricționate, ci și cheltuielile lor electorale. De la 11,8 milioane de dolari cât erau permise până în 2010 s-a trecut la opt milioane, pentru ca la alegerile din 1 octombrie a.c. suma maximă permisă în cheltuieli pentru o formațiune politică să fie de 4,250,508,33$. Acest maxim poate fi atins numai dacă un partid are candidați desemnați în toate cele 125 de circumscripții ale provinciei, căci el reprezintă rezultatul înmulțirii numărului total de electori ai Quebecului (6,160,157 la ora actuală) cu limita maximă admisibilă de cheltuieli pe elector, care este de 0,69 cenți (indexabilă la fiecare 1 aprilie, funcție de indicele mediu al prețurilor de consum stabilit de Statistique Canada).

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE
Toate aceste modificări succesive aduse Legii finanțării partidelor politice au produs o schimbare majoră privind sursele de finanțare politică în Quebec. Potrivit Élections Québec, dacă în 2006 partidele erau finanțate în proporție de 85% de către electori, astăzi ele au ca principală sursă de venit – peste 70% – statul.

Se poate spune că noul sistem răspunde foarte bine nevoii de transparență și asanare a moravurilor politice, acutizată de dezvăluirile Comisiei Charbonneau. Asigurarea de către stat a unei baze financiare precum și limitarea cheltuielilor electorale corespunde unui principiu de echitate, conferind tuturor candidaților șanse egale de a fi aleși.

Totuși, această egalizare a șanselor se raportează doar la partidele reprezentate deja în parlamentul provincial. Noile formațiuni politice sunt penalizate, căci limitarea donațiilor face ca finanțarea lor, exclusiv în baza contribuțiilor din partea electorilor, să fie foarte dificilă. Altfel spus, cu cât ponderea finanțării publice este mai mare, cu atât ea se poate transforma în factor de status quo. Acesta este însă prețul necesar la ora actuală în Quebec pentru a combate corupția ce a măcinat atâta timp finanțarea partidelor politice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

sixty six + = 67