În preajma fiecărui scrutin federal subiectul perecuației revine în actualitate. Alegerile din octombrie a.c. nu au făcut excepție. Încheiate cu o victorie a liberalilor și un guvern minoritar, acestea au revelat o discrepanță regională importantă: în Alberta și Saskatchewan liberalii nu au câștigat nicio circumscripție. Cele două provincii sunt profund albastre – culoarea conservatorilor – și, nu întâmplător, foarte vocale în a cere o renegociere a plăților de perecuație. Ce este perecuația, cine o plătește și de ce?

Programul federal de perecuație este un subiect fierbinte în Alberta. A dominat campania electorală provincială în primăvară și s-a făcut auzit și în cea federală. Vociferările Albertei pe acest subiect sunt strâns legate de construirea unei conducte trans-canadiene, care ar introduce mai mult petrol albertan pe piață, transportându-l în porturile din estul țării. Conducta ar trece însă prin Quebec, iar Quebecul se opune cu vehemență, considerând că petrolul, în cuvintele primului ministru quebechez François Legaut, este „o sursă murdară de energie” (Quebecul este însă deschis la construirea unei conducte de gaz natural care ar traversa teritoriul său). Drept urmare, discursul frecvent întâlnit în Alberta, de la simplu cetățean la Jason Kenney, prim-ministru provincial, este că Quebecul frânează dezvoltarea economică a Albertei, beneficiind în același timp de programul de perecuație, adică și de profitul pe care industria petrolieră albertană îl generează.

Realitatea este însă alta, iar acest tip de discurs prinde deoarece foarte mulți canadieni nu înțeleg ce este și cum funcționează perecuația.

Perecuația pe scurt

În fiecare an, guvernul federal transferă fonduri către provincii pentru ca toți canadienii să se bucure de servicii publice comparabile la rate de impozitare comparabile. În acest fel, un canadian care trăiește într-o provincie mai mică, cu o economie mai slabă, are acces la aceleași servicii publice ca unul care locuiește într-o provincie cu o economie mai puternică, fără ca nivelul său de impozitare să aibă de suferit. 

Programul se numește perecuație (programme de péréquation/ equalization payment program) și există din 1957. În 1982, acest sistem federal de transferuri către jurisdicțiile provinciale a fost înscris în Constituție. Cele trei teritorii canadiene – Northwest Territories, Nunavut și Yukon – beneficiază de un program separat.

În 2019-2020, Newfoundland & Labrador, Ontario, Saskatchewan, Alberta și British Columbia nu vor primi transferuri de la federal sub formă de perecuație. Celelalte provincii – Prince Edward Island, Nova Scotia, New Brunswick, Quebec și Manitoba – vor beneficia de 78,7 miliarde de dolari în total. Transferul cel mai substanțial, de 13,1 miliarde de dolari, va merge la Quebec.

Cine plătește?

Nu provinciile. Perecuația este un program federal, finanțat de veniturile pe care guvernul federal le generează, adică impozitul pe venitul particularilor și profitul companiilor, TPS/GST, tarifele pe importuri etc. Cu alte cuvinte, Alberta nu face un cec pentru Quebec sau pentru guvernul federal, ci toți canadienii plătesc pentru perecuație. E adevărat însă că persoanele și companiile cu venit/profit mai mare contribuie mai mult la programul de perecuație, deoarece aceștia plătesc mai mult impozit.

Cum se alocă banii?

Formula perecuației se bazează pe două elemente: capacitatea provinciilor de a genera venituri, așa-numita „capacitate fiscală” pe cap de locuitor, și rata medie de impozitare pan-canadiană. Capacitate fiscală nu înseamnă însă neapărat veniturile efective pe care o provincie le încasează, iar această distincție este esențială pentru a înțelege mecanismul perecuației. Reiau un exemplu pe care l-am dat într-un articol din februarie 2014 pe această temă, intitulat Bugetul pretext.

Să zicem, pentru simplificare, că în Quebec avem o capacitate fiscală de impozitare pe cap de locuitor de 100$ și că la nivel național media capacității fiscale este de 110$. Quebecul va primi un transfer de perecuație de 10$. Quebecul alege însă să nu aplice rata medie de impozitare a celor 10 provincii, ci una mai mare, de 125$, deoarece are o politică mai generoasă privind serviciile sociale. Faptul că veniturile sale efective se ridică la 125$ nu-l descalifică de la transferul de perecuație de 10$, pentru un total de 135$.

De cealaltă parte, Alberta are o capacitate fiscală de 115$. Datorită faptului că politica sa este orientată spre reducerea poverii fiscale a indivizilor și corporațiilor veniturile sale efective sunt de numai 95$. Cu toate astea, Alberta nu se califică pentru un transfer de perecuație, deoarece, dacă ar aplica rata medie de impozitare a celorlalte provincii, veniturile sale ar depăși media capacității fiscale de 110$.

Diferența dintre 135$ și 95$ e substanțială, mai ales când e vorba de miliarde de dolari, iar frustrarea albertanilor e și mai mare cu cât provincia lor afișează la ora actuală un deficit bugetar, în vreme ce Quebecul înregistrează un surplus.

Situația are de-a face cu „designul” societății în care locuitorii celor două provincii aleg să trăiască. Canada este o federație foarte descentralizată, provinciile au puteri (competențe) extinse, printre care și cea de impozitare. Quebecul deține titlul de cea mai taxată provincie canadiană; povara fiscală a quebechezilor este aproape dublă față de cea a albertanilor. Aceștia se bucură de o rată de impozitare foarte mică, mult mai mică decât media canadiană. Dacă Alberta ar adopta o impozitare similară mediei canadiene, nu s-ar mai afla în situație de deficit. Economia sa este cea mai puternică din toate provinciile Canadei, ceea ce înseamnă că are un mare potențial de a genera venituri. Chiar și în timpul recesiunii, atunci când prețul petrolului a scăzut dramatic, economia Albertei nu s-a contractat atât de mult încât să primească transferuri de perecuație – lucru ce atestă, o dată în plus, că această provincie este solidă din punct de vedere economic, însă este slăbită de ideologie, de viziunea și politicile guvernanților.

Poate o provincie să iasă din acest program?

În teorie este posibil, în practică nu prea. Perecuația este un program 100% federal, provinciile neavând niciun rol în designul și implementarea lui. Nu există un fond special destinat perecuației din care o provincie să-și poată retrage contribuțiile. Așa cum am arătat, banii alocați provin din venitul total al guvernului federal.

În plus, perecuația este înscrisă în Constituția canadiană. Încetarea plăților pentru perecuație ar necesita un amendament constituțional – lucru puțin probabil să se întâmple, având în vedere că două treimi dintre provincii ar trebui să sprijine acest demers.

Ajustările sunt însă posibile, căci formula de perecuație este revizitată o dată la cinci ani, pentru a ține cont de schimbările economice survenite în fiecare regiune. Cea mai recentă ajustare datează din 2009, din timpul guvernării conservatoare Harper, în care actualul prim-ministru albertan, Jason Kenney, a deținut multiple funcții ministeriale. Este deci se subliniat faptul că cel mai vocal critic al actualei formule este unul dintre membrii cabinetului care au implementat-o.

Alte transferuri federale         

Perecuația nu este singurul transfer de la federal spre provincii. Există, de asemenea, și cele pentru servicii sociale și sănătate, acesta din urmă fiind și cel mai substanțial dintre cele trei. În 2019-2020, Alberta va primi prin intermediul acestor două programe 6,4 miliarde de dolari. Alocația ce revine per capita (1,465$) este identică cu cea din Ontario.

CITIȚI ȘI:

Coaliția guvernamentală: O sperietoare în politica federală canadiană
O schimbare majoră în peisajul politic canadian
Canada și eforturile de salvare a ordinii mondiale existente

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

sixty five − 63 =