Aș vrea să vă vorbesc despre una dintre pasiunile mele, pentru că tocmai a început sezonul și m-a apucat un teribil dor de ducă. Ard de nerăbdare să-mi scot Rosinanta din garaj, să sar în șa și să fug în lumea asta mare și plină de mistere, care se cere explorată.

Când te gândești la motocicliști, îți vin în minte, în primul și în primul rând, bărbosul supraponderal, certat cu igiena, care chinuie cu entuziasm motorul unui Harley (convins fiind că zgomotul ăla înnebunitor sună ca un cor de îngeri pentru absolut orice formă de viață) și tânărul de 18 ani proaspăt posesor de permis (a cărui speranță de viață e de 18 ani și două luni) care face un slalom sinucigaș printre mașini, ne mai încăpând-și în geaca lui de piele de cât de cool e.

Și pentru că aceste două categorii sunt atât de vizibile, nu remarcă mai nimeni motocicliștii normali, majoritatea liniștită, care au alte motive de a se urca pe motocicletă în afara zgomotului și a vitezei. Despre aceștia din urmă aș vrea să vă vorbesc, despre ei și despre acele motive care îi îndeamnă să își riște viața, (după cum cred prietenii și familia) să-și arunce banii pe fereastră (după cum crede partenerul) sau să enerveze oamenii normali. (după cum cred automobiliștii)

De ce te-ai urca în șa? Pentru că pilotatul motocicletei eliberează endorfine – hormonul fericirii – ajută la slăbit – datorită efortului fizic implicat și al adrenalinei care arde grăsimi – și îmbunătățește funcțiile cognitive. Condusul unei motociclete îți utilizează toate simțurile, iar asta este un lucru pozitiv, însă rar întâlnit în societatea supratehnologizată în care trăim, izolați de elementele naturale. Simți vântul, soarele, umezeala, simți temperatura – care nu e constantă cum avem impresia când călătorim cu mașina, ci oscilează frecvent, schimbându-se uneori la fiecare câteva sute de metri. Simți mirosurile, (pentru mine, asta a fost o adevărată revelație, căci, trăind înconjurat mereu de aceleași mirosuri, simțul olfactiv începuse să mi se atrofieze. Lumea miroase fascinant, am regăsit mirosuri care îmi aminteau de copilărie și de care uitasem complet că există.) Auzi ceea ce se întâmplă în jurul tău, îți folosești corpul ca să înclini motocicleta la curbe, toate membrele au un rol bine determinat, (sau aproape, dar să nu ne împiedicăm în detalii erogene) ochii scanează împrejurimile… practic, motocicleta devine o extensie a corpului tău. Si dacă nu e evident de ce asta este un lucru bun, iată motivul: toate grijile și obsesiile rămân în urmă, nu mai au loc în conștiință. S-ar putea spune că mersul cu motocicleta este o formă de meditație. Explicația e destul de simplă, oamenii nu sunt capabili să se concentreze la mai multe lucruri deodată, iar manevratul motocicletei îți acaparează toată atenția. Așa cum bine remarcase cineva, nu o să vezi niciodată un Harley parcat în fața biroului psihologului.

Ați auzit, probabil, că e periculos. Dacă nu, faceți testul ăsta: anunțați-vă prietenii și familia că v-ați decis să vă cumpărați motocicletă și vă asigur că cel puțin jumătate dintre ei vă vor da exemple de indivizi care au avut aceeași idee și au plătit-o cu o mână, un picior sau chiar cu viața. „Nu știi că e periculos?” vă vor întreba, uitându-se cu milă la voi, ca la niște oameni păgubiți de darul rațiunii.

Da, mersul pe motocicletă implică riscuri. Dar există ceva pe lumea asta care merită făcut și care nu implică o doză de risc? De când am devenit atât de patetici? Războaielor le cad victime milioane de oameni în toate colțurile lumii, cancerul, drogurile, ucid alte milioane, sute de milioane de oameni își riscă sau își irosesc zilnic viața în țările lumii a treia producând gadgeturi pentru ca noi să trăim prin proxy, fără să ne mișcăm fundurile de pe canapea.

Există prea multă frică în societate. Frică de terorism, de refugiați, de criza financiară, frică de boli, viruși, microbi, etc. Suntem atât de paralizați de temeri, atât de ocupați să ne păzim viața încât nu ne mai rămâne vreme și energie s-o trăim. Condimentați-vă viața cu o fărâmă de aventură. Căci pentru mulți dintre noi, asta este una dintre puținele șanse la aventură care ni se oferă în existența asta plată și previzibilă.

Motocicleta te obligă să te mulțumești cu puțin. Luați cu voi doar strictul necesar, urcați-vă în șa și plecați. Evitați orașele, evitați autostrăzile, umblați doar pe șoselele secundare care unesc între ele sate răzlețe. Străbateți păduri, rulați de-a lungul râurilor, pe serpentine, printre ferme. Alegeți-vă destinații-pretext interesante, ca de exemplu ghost-town-uri (e plină america de ele) sau roadside attractions.

Și fiți prudenți! Ca să vă faceți o idee despre unul dintre motivele pentru care motocicletele pot fi periculoase, iată o statistică sugestivă: femeile, păstrându-se raportul și ținându-se cont de numărul de kilometri parcurși, sunt implicate în de trei ori mai puține accidente. Or fi mai norocoase? Nu, sunt doar mai puțin afectate de sindromul ține berea asta, să-ți arăt cum se face!”. Altă statistică subliniază că în aproximativ 50% dintre accidente, motociclistul consumase alcool.

Motocicleta te obligă să îți confrunți și învingi temerile, te obligă să trăiești în prezent, te învață lucruri noi, te face să te simți viu, te ajută să treci peste dezaprobarea anturajului și să devii imun la gura lumii. Iar astea sunt printre cele mai importante aptitudini pe care ar trebui să le cultivăm pentru a trăi o viață autentică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

four + three =