Cea mai apropiată gaură neagră identificată până în prezent se află la circa 1000 ani lumină față de noi. Cu o masă de câteva ori cea a Soarelui, ea influențează mișcarea a două stele apropiate. Descoperirea acestei găurii negre este recentă, printr-o nouă metodă ce a permis astronomilor să demonstreze că găurile negre pot fi descoperite folosind telescoape extrem de precise, care studiază mișcarea stelelor vizibile.
Găurile negre sunt cele mai misterioase obiecte din Univers. Nimic nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, nici măcar lumina. Nu avem încă o teorie pentru descrierea lor, întrucât teoria lui Einstein nu mai funcţionează într-o gaură neagră, dând un infinit, adică o singularitate. Din acest motiv, descoperirea și studiul acestor obiecte sunt extrem de importante.
Încă nu știm câte găuri negre există în Univers și nici măcar ce fel de mase ar putea avea. Au fost descoperite găuri negre în centrul galaxiilor, precum a noastră, cu mase de milioane și chiar miliarde de ori cea a Soarelui. Pe de altă parte, prin măsurătorile de unde gravitaționale, au fost descoperite sisteme binare de găuri negre cu masa de zeci de ori cea a astrului nostru. Ar putea exista și găuri negre microscopice, care să se fi format imediat după Big Bang, însă la ora actuală acestea nu au fost descoperite și nu putem fi siguri că există.
În căutarea găurilor negre se folosesc, de cele mai multe ori, metode care se bazează pe măsurarea radiaţiei electromagnetice emise de obiectele capturate de găurile negre – stele sau praf interstelar care, atrase de gravitaţia intensă a acestor obiecte generează ioni și electroni. La rândul lor, aceștia dau naştere unor câmpuri electromagnetice foarte intense și deci unei radiații electromagnetice pe care o putem măsura.
Recent însă un grup de astronomi a reuşit să pună la punct o nouă metodă de studiu și descoperire a găurilor negre cu masa de câteva ori cea a Soarelui. Descoperirea a fost făcută întâmplător, întrucât cercetătorii nu erau pe urmele găurilor negre ci a stelelor, mai precis a sistemelor binarii de stele – sisteme care conţin două stele ce orbitează una în jurul celeilalte.
Descoperirea a fost făcută cu ajutorul spectrografului Feros al MPG/ESO, la European Southern Observatory din Chile, care studia sistemul binar de stele HR 6819, situat la 1000 ani lumină față de noi, în constelația Telescopului. Acest sistem de stele este vizibil și cu ochiul liber din emisfera sudică. Rezultatele au fost publicate recent în revista Astronomy & Astrophysics.
Astronomii au putut vedea cum una dintre stelele acestui sistem binar se mișcă pe o orbită circulară, cu o perioadă de circa 40 de zile, în jurul unui obiect invizibil cu masă asemănătoare, adică de aproximativ patru ori cea a Soarelui. Au dedus că este vorba despre o gaură neagră. În jurul celor două, o altă stea se mișcă pe o orbită mult mai îndepărtată, cu o perioadă de rotație mai îndelungată.
Această metodă a fost folosită pentru prima dată pentru a observa efectele gravitaționale ale unei găuri negre, constituind o surpriză pentru astronomi. Ar putea exista multe alte găuri negre de acest gen – poate chiar sute de milioane – unele chiar mai aproape de noi decât cea observată în sistemul HR 6819. Această gaură neagră ar fi luat naştere atunci când o stea cu masa mai mare ca cea a Soarelui a terminat combustibilul nuclear ce o menținea în viaţă prin reactiile de fuziune nucleară, generând o supernovă care a lăsat în urmă această gaură neagră.
Cu noua metodă se vor putea studia îndeaproape alte sisteme binarii de stele apropiate de noi și este foarte probabil să descoperim și alte găuri negre la distanțe și mai mici. Nu trebuie însă să ne facem griji – aceste găuri negre, chiar dacă s-ar situa la distanțe precum cea a stelei cele mai apropiate de Soare (Proxima Centauri), nu ar fi deloc periculoase, așa cum ne demonstrează și faptul că steaua care orbitează în jurul găurii negre din HR 6819 nu a fost înghițită de aceasta.
