Acest interviu a fost publicat în ediția Accent Montreal din 6 martie 2020, înainte ca pandemia de coronavirus să lovească Quebecul. De atunci, librăriile – ca multe alte magazine și companii – s-au închis, iar oamenii își limitează ieșirile la strictul necesar. Cartea Cristinei Monțescu poate fi însă achiziționată online, fiind disponibilă pe site-urile mai multor librării ca Renaud-Bray, Archambault sau rețeaua de librării independente din Quebec.

« …și dacă  feminitatea ar putea constitui un personaj aparte și complet de sine stătător? Cristina Monțescu exploatează această idee cu strălucire și sensibilitate în opera fictivă „La ballade des matrices solitaires” » – Felicia Mihali, președinta Editurii Hashtag.

Eva Halus: Cristina Monțescu, vă cunoaștem și apreciem mai ales ca poetă, însă noua dvs. carte este un roman, disponibil de la începutul lui martie în librării: „La ballade des matrices solitaires”. Apărut la Editura Hashtag, acesta este primul roman pe care îl publicați, după debutul în proză în 2011, cu volumul de nuvele „Ma maman était usagée” (Editura Interligne, Ottawa). Având ca pretext o întâlnire între patru femei într-un magazin alimentar românesc din Montreal, „La ballade des matrices solitaires” descrie condiția feminină la mai multe nivele și din perspective multiple.
Cristina Monțescu: Un om, fie el bărbat sau femeie, asemănându-se unui șir de mărgele ținute împreună de un fir, se transformă trecând prin viață. În funcție de momentele trăite și de exigențele atât interioare cât și exterioare, fiecare dintre noi este o sumă de euri asemănătoare sau contradictorii. Plecând de la această constatare, mi-am propus să-mi construiesc din alt material decât o singură ființă firul care leagă mărgelele între ele. De ce m-aș opri la o singură femeie, la un singur bărbat, la un singur personaj de ficțiune, când mi se pare mult mai interesant să aleg feminitatea și să urmăresc sistemul ei solar?

EH: Aceste personaje fictive și-au însușit ele o serie de aspecte, frământări, dorințe, revelații din psihologia feminină din lumea reală, provin dintr-un mediu apropiat dvs.?
CM: În viața de zi cu zi, m-aș descrie ca o persoană timidă, altfel zis un observator de la mai mică sau de la mai mare distanță. Când scriu nu am însă în minte o persoană reală ci o sinteză a mai multor persoane și situații întâlnite, un fel de schelet căruia îi adaug multă substanță imaginară. Mi-ar fi deci dificil să stabilesc un semn de egalitate între o persoană în carne și-n oase și unul dintre personajele mele.

EH: Ați atins și problematica adaptării femeilor imigrante la un nou mediu? Există oare un arhetip al femeii imigrante?
CM: În general, o femeie imigrantă este o supraviețuitoare, un fel de plantă care a fost nevoită să își întindă rădăcinile într-un pământ străin. Dacă la început această plantă părea plăpândă, ea a știut să se adapteze noii situații, găsindu-și forțe și aliați nebănuiți. Persistă însă la femeia imigrantă un gust amar al diferenței care nu este întotdeauna percepută ca o bogăție  culturală ci ca o dovadă de inferioritate socială. Precizez că în romanul meu nu toate personajele feminine venite din exteriorul Canadei sunt de origine română (un personaj secundar, madame Nkurunziza, a imigrat din Rwanda), dar toate au în comun drumul dificil către libertatea personală și financiară. Româncele pe care le cunosc, în marea lor majoritate, au reușit să se integreze mai repede și mai temeinic decât soții sau prietenii lor. 

EH: În creația literară anterioară ați exprimat foarte frumos întâlnirile dvs. cu viața și bineînțeles, personajele care v-au ieșit în cale sau de care ați fost și sunteți dependentă intrinsec. Aș adăuga că astfel v-ați creat propria dvs. identitate literară, îmbrăcând în „catifeaua cernelii” realitatea transpusă în cărți. Să începem cu debutul dvs. în proză, „Ma maman était usagée”.
CM: Nuvelele făcând parte din volumul „Ma maman était usagée” au apărut din dorința de a explora reacția mai multor personaje aflate în fața unei prăpăstii în care nu își doresc să cadă. Mi se părea că lupta cotidiană contra alunecării în vid merita menționată.

EH: La câțiva ani după, a urmat o carte majoră prin intensitatea subiectului și mesajului ei: volumul de versuri „Lettres à l’assassin”. Apărută la Editura Écrits des Forges, cartea pornește de la un eveniment tragic: un accident de mașină căruia i-ați fost victimă la 18 ani.
CM: Da, accidentul de mașină de care amintiți mi-a schimbat existența lăsându-mă câteva zile între viață și moarte și impunându-mi apoi luni întregi de recuperare. Mulți ani am văzut acest eveniment ca pe o catastrofă absolută. Era foarte ușor de făcut lista a tot ceea ce am pierdut, dar înșiruirea consecințelor nefaste nu mă ajuta decât să rămân blocată în acel moment al existenței mele. Așa că încet, încet și-a făcut loc convingerea că accidentul cu pricina nu a fost numai o catastrofă pentru mine și întreaga mea familie ci mai ales o posibilitate de a-mi schimba în bine existența. Supraviețuind, am avut șansa de a da frâu liber pasiunilor mele, scrisul fiind cea mai importantă dintre ele, și de a căuta partea frumoasă a lumii. Am decis deci că o viață nouă este o circumstanță potrivită pentru a adresa o scrisoare în versuri asasinului și femeii care eram înainte de a renaște.

EH: Ați renăscut, după cum afirmați, sub semnul literelor. Pe lângă faptul că sunteți poetă și romancieră, sunteți și profesoară de franceză la Școala secundară La Voie. Ce v-a determinat să urmați facultatea de litere și apoi un master în creație literară?
CM: Îmi place mult să citesc așa că Facultatea de Litere mi s-a părut ideală pentru mine. Deși am început să scriu chiar din școala secundară, nu mi-am imaginat niciodată că aș putea trăi din scris. De aici nevoia de a avea o meserie legată de citit, de scris, de cărți fără a renunța la încercările de a scoate tot ce este mai bun din mine.

EH: Unde se pot găsi cărțile dvs.?
CM: Le puteți comanda în orice librărie din  Quebec și din Canada. De asemenea, cărțile mele sunt distribuite și în Franța.

EH: Aveți și alte cărți pe masa de lucru? Sau alte proiecte legate de sfera literaro-culturală?
CM: Am terminat recent un volum de poezie în versiune bilingvă, franceză-română iar acum toate eforturile mele se îndreaptă către scrierea unui al doilea roman. De regulă, cele mai bune subiecte sunt cele care te deranjează și despre care nu ai nici cel mai mic chef să scrii. În prezent, îmi îmblânzesc noul subiect. Știu că va fi din nou vorba de feminitate privită dintr-un alt unghi. Mă atrage și mă respinge în același timp instinctul dominator al unora dintre femei. Mă întreb care ar fi principalele diferențe între o societate patriarhală și o societate matriarhală.

Cristina Monțescu, repere biografice

Născută la Craiova, Cristina Monțescu este absolventă a Facultății de Litere – Limba și literatura franceză din Craiova, cu un master în Artă, specializarea Produse culturale și societate, obținut în Maroc. Din 2004 s-a stabilit în Quebec, unde a obținut un master în Studii franceze – Creație, la Université de Montréal, și a profesat mai mulți ani ca profesoară de franceză.

Cristina Monțescu la lansarea volumului Concerto pour gouttes à venir la Librăria Le Port de tête, Montreal, ianuarie 2019.

Creația literară
La ballade des matrices solitaires, roman, Editura Hashtag, Montreal, 2020
Concerto pour gouttes à venir, poezii, Editura Écrits des Forges, Montreal, 2018
Lettres à l’assassin, poezii, Editura Écrits des Forges, Montreal, 2014, cu sprijinul Canada Council of Arts
Tristesse à chien mauve, La Margelle du soleil și Qui ne naîtra pas, poezii, Écrits des Forges, Montreal, 2009, 2010 și respectiv 2012
Ma maman était usagée, nuvele, Editura Interligne, Ottawa, 2011
Larmes cadenassées, poezii, Editura L’Harmattan, Franța, 2003

CITIȚI ȘI:

Cristina Monțescu, un nou volum de versuri disponibil în librăriile quebecheze

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

34 + = thirty seven