Iarnă, zăpadă și frig. O după-amiază de marți, 15 ianuarie, ce prindea deja contur de întuneric. Librăria Le Port de tête din Mont-Royal era ticsită de cărți. Mirosul lor te amețea și te îmbia să le răsfoiești. Lumina cădea dulce. În prim plan, pe etajeră,  erau volumele celor opt poeți vedetă din acea seară, cei ce aveau să îndrăznească să-și exprime emoțiile prin vers în fața prietenilor, cunoscuților și celor ce gustă poezia ca formă de spirit.

Încetul cu încetul, librăria ce părea mare la început, a devenit neîncăpătoare. Figuri de artiști, trădați de un anume stil vestimentar – o eșarfă aruncată dezinvolt pe un umăr sau mătasea ce înconjoară grijuliu un gât trecut prin vreme, culorile vii sau coafuri rebele.

Timidă, cu un surâs discret, Cristina Monțescu îi salută pe cei prezenți. Prietenii români o înconjoară. Fața ei se luminează și șoptește: „Mulțumesc că ați venit”.

Lansarea colectivă a celor opt poeți începe. Prezentatorul, el însuși o figură aparte, dă cuvântul. Atenția mi-a fost captată la fiecare în parte de limbajul lor non verbal, patosul pus în lectura poeziei proprii și, în final, versul în sine cu mesajul lui.

Cristina Monțescu și-a prezentat a șaptea carte publicată – a șasea de poezie – intitulată Concerto pour gouttes à venir. Cu voce caldă și pătrunzătoare, a recitat câteva dintre poeziile incluse în acest volum. Ce mi-a atras atenția a fost tema prezentă aproape mereu: iubirea. Așa cum însăși autoarea mărturisea Concerto pour gouttes à venir este o invitație de a depăși tenebrele trădării și ecourile urii pentru a descoperi frumusețea unei întâlniri amoroase.

le moment venu ne prends pas la fuite
je me changerai en aiguille à broder
par laquelle le poème passera son fil
après quoi je reviendrai a toi
une parenthèse sur les lèvres.

Cristina Monțescu își regăsește sufletul de copil, dorind cu disperare ca bucuria să fie veșnică.

si je pouvais
metre ma joie au frigo
l’emballer où la découper en morceaux
en réserve pour les soirs
ou mon âme aura faim

Există singurătate și disperare, dar și speranță și încredere. În viitor, în iubire și în partenerul de viață. Ziua de mâine se construiește din picături de azi.

maintenant tu es ma maison
je suis la tienne
ton oeil soudé à la porte de mon âme
caresse mes rêves de soleil
toi et moi fenêtre sur les fleurs du ciel
nous concerto
pour l’oreille de l’avenir.

Născută la Craiova, Cristina Monțescu a studiat limba și literatura franceză în România și Maroc. Sosită din 2004 în Quebec, a obținut un masterat în limba franceză, cu specific în creație (Université de Montréal). Concerto pour gouttes à venir este a cincea sa carte de poezie apărută la editura Écrits des Forges. Alte două cărți au fost publicate la editurile Harmattan (Larmes cadenassées – poezie) și L’Interligne (Ma maman était usagée – nuvele).

Concerto pour gouttes à venir este disponibil online și/sau în magazin la librăriile Archambault, Indigo, Gallimard.