Sistemul imunitar este cel care ne păzește de microorganisme cauzatoare de boală. Câteodată însă el nu face față iar germenii, acești invadatori microscopici, pătrund în organism și ne îmbolnăvesc. Este oare posibil să intervenim în acest proces și să ne îmbunătățim imunitatea?

Ideea de a ne îmbunătăți sistemul imunitar este foarte atrăgătoare, însă posibilitatea de a o face este mai complexă decât ne închipuim. Dificultatea constă în faptul că imunitatea este funcția unui sistem, răspândit în tot corpul și format din mai multe componente: celule speciale, țesuturi și organe. Nu este vorba deci de o singură entitate, ci de multiple structuri biologice și procese care au menirea să apere organismul de diverși agenți patogeni ca viruși, bacterii, paraziți.

Sistemul imunitar cuprinde o mulțime de celule diferite care răspund unei pleiade de agenți patogeni într-o multitudine de feluri. Pe care dintre aceste tipuri de celule ar trebui să le stimulăm și în ce măsură? Știința caută mereu răspunsuri și așa s-a născut imunoterapia oncologică, un domeniu de cercetare foarte activ în ultimele decenii. Scopul acesteia este de a permite sistemului imunitar să țintească și să elimine celulele canceroase. Imunoterapia este un tratament cu adevărat revoluționar, care a schimbat paradigma de abordare în oncologie. Ea nu se aplică însă pentru toate tipurile de cancer și nu toți pacienții care pot beneficia de imunoterapie răspund la acest tratament.

La modul general însă, putem lua ceva sau face ceva anume pentru a ne întări sistemul imunitar? Răspunsul este da, dar el nu implică o „scurtătură”, o soluție miracol. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, trebuie mai întâi să ne dăm seama de complexitatea sistemului imunitar.

Componentele sistemului imunitar

Celulele albe sau leucocitele sunt cele mai importante celule implicate în imunitatea organismului. Ele circulă în organism în vasele sangvine precum și în cele limfatice, „patrulând” și căutând patogeni. Atunci când găsesc o astfel de țintă, ele încep să se multiplice și să trimită semnale către alte tipuri de celule pentru a face același lucru.

Celule albe sunt depozitate în diferite locuri în organism, numite organe limfoide. Acestea includ timusul, o glandă localizată în piept, sub claviculă; splina, un organ care filtrează sângele și care se află în partea stângă sus a abdomenului;  măduva osoasă, un țesut moale din oasele lungi plate precum sternul și oasele bazinului, o „fabrică” ce produce mai multe tipuri de celule printre care și globulele roșii; ganglionii limfatici, glande mici aflate în tot corpul, legate între ele de vasele limfatice.

Există două tipuri de celule albe: fagocitele și limfocitele. Primele sunt celule care înconjoară și absorb patogenii, descompunându-i. La rândul lor, fagocitele sunt de mai multe feluri, cele mai numeroase fiind neutrofilele, care au tendința să atace bacteriile.

Limfocitele ajută organismul să își amintească de invadatorii anteriori și să-i recunoască dacă aceștia revin. Limfocitele sunt produse de măduva osoasă. Unele rămân în măduvă și se dezvoltă în limfocite B (celule B), altele se duc spre timus și se maturizează ca limfocite T (celule T). Aceste două tipuri de celule au roluri diferite: limfocitele B produc anticorpi și alertează limfocitele T; acestea din urmă distrug celulele compromise din organism și contribuie la alertarea altor leucocite.

Cum funcționează un răspuns imun

Un sistem imunitar sănătos trebuie să știe cum să facă diferența între celulele propriului organism și antigeni, i.e. detectând proteinele care se găsesc pe suprafața tuturor celulelor. Sistemul imunitar învață să lase în pace celulele sănătoase din propriul organism încă din primele sale faze de dezvoltare.

Răspunsul imun este declanșat de un antigen – bacterie, ciupercă, virus, toxină, corp străin sau una dintre celulele organismului care este defectă sau moartă. În prima fază, mai multe tipuri de celule lucrează împreună pentru a recunoaște antigenul ca invadator.

Rolul limfocitelor B este foarte important. Odată ce acestea reperează un antigen, ele secretă anticorpi, proteine speciale care se prind de antigeni. Fiecare celulă B produce un anticorp specific: una ar putea face anticorpi împotriva bacteriei care cauzează pneumonie, alta ar putea recunoaşte virusul răcelii.

Anticorpii fac parte dintr-o largă familie de substanțe chimice numite imunoglobuline, care îndeplinesc roluri multiple în răspunsul imun: imunoglobulina G (IgG) – este memoria imunitară virală și principalul tip de anticorpi din organism; IgM – primul tip de anticorpi pe care organismul îi produce atunci când se luptă cu o nouă infecție; IgA – este imunitatea imediată virală; se adună în fluide precum lacrimi și salivă, protejând porțile de intrare corp; IgE – protejează împotriva paraziților și este de vină pentru declanșarea alergiilor; IgD – rămâne legată de limfocitele B, ajutându-le să declanșeze un răspuns imun.

La fel de important este și rolul limfocitelor T, care se împart în două categorii. În prima avem celulele T ajutătoare (celulele Th), care coordonează răspunsul imun. O parte dintre ele comunică cu alte celule, unele stimulează celulele B să producă mai mulți anticorpi, iar altele atrag mai multe celule T sau fagocite, cele care devorează patogenii.

În a doua categorie se află celulele T ucigașe (limfocite T citotoxice), care așa cum le spune numele, atacă alte celulele. Ele sunt în mod special utile în lupta împotriva virușilor. Celulele T ucigașe acționează recunoscând micile părți dintr-un virus aflate în afara unei celule infectate și apoi distrugând respectiva celulă.

Imunitatea

Sistemul imunitar al fiecăruia dintre noi este diferit, însă în general el devine mai puternic la vârsta adultă, când o persoană a fost expusă la mulți agenți patogeni, dezvoltând astfel o mai mare imunitate. Odată ce un anticorp a fost produs, o copie a acestuia rămâne în organism, astfel că dacă același antigen apare din nou el este combătut mai rapid. De aceea anumite boli se fac doar o singură dată, organismul având apoi un anticorp la păstrare, gata de a distruge microbul cauzator dacă mai apare. Aceasta este ceea ce se cheamă imunitate.

Ne naștem cu un anumit grad de imunitate (imunitate înnăscută), pentru ca apoi pe parcursul vieții, pe măsură ce suntem expuși bolilor și ne vaccinăm, să dezvoltăm un adevărat inventar de anticorpi, pentru diverși agenți patogeni. Aceasta este imunitatea dobândită, denumită și memorie imunologică, deoarece sistemul nostru imunitar își amintește de inamicii anteriori.

Vârsta, dieta și imunitatea

Știm că procesul de îmbătrânire determină o reducere a capacității imunitare și acesta este și motivul pentru care vârstnicii sunt acum vulnerabili în fața noului coronavirus, așa cum sunt și în ceea ce privește gripa sezonieră. Infecțiile respiratorii, influenza și în special pneumonia sunt printre cele mai importante cauze de mortalitate în lume în rândul populației de peste 65 de ani.

Numeroase studii au arătat că scăderea capacității imunitare determinată de înaintarea în vârstă duce la mai multe infecții, mai multe boli inflamatorii și mai multe cancere. Cauza precisă nu este pe deplin cunoscută. O teorie este că riscul sporit de infecții la bătrâni este corelat cu o scădere a celulelor T. Funcția timusului unde aceste celule se maturizează se diminuează cu vârsta, începând chiar de la un an. Dacă această scădere influențează numărul de celule T sau dacă alți factori sunt în joc nu este încă pe deplin înțeles.

O altă teorie este că măduva osoasă devine cu timpul mai puțin eficientă în producția de celule stem care dau naștere celulelor sistemului imunitar.

Se pare totuși că există și o legătură între nutriție și imunitate la bătrâni. Chiar și în țările bogate, multe persoane în vârstă suferă de ceea ce se cheamă „malnutriție la nivel de micronutriente”, adică deficiențe privind vitamine esențiale, oligo-elemente și minerale. Bătrânii tind să mănânce mai puțin și mai puțin variat și aceasta ar fi cea mai probabilă explicație.

În același timp, este deja un fapt stabilit că oamenii care trăiesc în sărăcie și sunt subnutriți sunt mult mai vulnerabili la boli infecțioase. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine că rata mai mare a bolilor infecțioase este cauzată de efectele subnutriției asupra sistemului imunitar. Studiile privind nutriția și imunitatea umană sunt relativ puține, iar cele care leagă în mod direct alimentația de dezvoltarea bolilor sunt și mai puține.      

Aceasta nu înseamnă că regimul alimentar – și modul de viață în general – nu au un rol important de jucat. Ca orice armată care trebuie să lupte cu diverși inamici, „soldații” sistemului imunitar au nevoie de hrană adecvată și de condiții de viață cât mai bune. Adoptarea unui mod de viață sănătos este cel mai important pas pe care îl puteți face pentru a vă menține sistemul imunitar puternic și sănătos în mod natural. Orice parte a organismului nostru – și deci și sistemul imunitar – funcționează mai bine atunci când este protejată și stimulată de un stil de viață sănătos. Iată principalele strategii de adoptat:
● Nu fumați.
● Dacă beți alcool, consumați-l cât mai rar și în cantitate cât mai mică. Evitați nu doar excesul, ci și moderația căci nu mai puţin de șapte tipuri de cancer pot fi asociate chiar şi cu consumul moderat de băuturi alcoolice: cancerul de ficat, cel de gură, de gât, de laringe, de esofag, de colon, de intestine şi cel de sân.  
● Exersați cu regularitate.
● Mențineți o greutate corporală sănătoasă.
● Controlați-vă tensiunea – prin dietă, tehnici de reducere a stresului, medicație.
● Dormiți un număr de ore adecvat. Un adult trebuie să doarmă, în medie, șapte ore pe noapte pentru a se odihni și pentru a evita probleme de sănătate.
● Luați măsuri pentru a evita infecțiile – spălați-vă des pe mâini și gătiți alimentele având grijă să respectați temperatura și durata optimă pentru distrugerea posibililor patogeni.
● Mâncați multe legume, leguminoase, fructe, cereale integrale și cât mai puțin zahăr.
● Consumați grăsimi sănătoase ca uleiul de măsline, avocado, nuci, semințe, pești grași (somon sălbatic, heringul de Atlantic, anșoa, sardine, macrou, pollock de Alaska etc.), ouă.

Rețineți că primul medicament în viață este ceea ce mâncăm!

Acest articol a fost revizuit de dr. Alexandru Nicolescu-Zinca, director la Super-cliniques GMF-Réseau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

twenty four − = 14