În acest an al Centenarului Unirii, mai multe asociații de limba română din Montreal au decis să sărbătorească împreună acest eveniment istoric, organizând o serie de conferințe și evenimente și creând o Medalie a Centenarului specifică comunității noastre. Iată asociațiile participante: Asociația Culturală Română, Comunitatea Moldovenilor din Quebec, Asociația Română din Canada, Comunitatea Română din Montérégie, Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Cenaclul literar Eminescu, Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, Asociația Artizana, Asociația Dor, Academia Educativă din Montreal, revista Pici Voinici, Asociația Tricolor, Asociația Românilor din Laval.

Medalia Centenarului este menită să omagieze acei români-canadieni care prin activitățile lor contribuie la buna reputație a comunității, se remarcă în societatea canadiană și promovează cultura română. Medalia a fost creată de artistul grafician Iulian Gherștoagă. Ea este rotundă, de culoare aurie, fiind prevăzută cu o panglică roșie. Medalia înfățișează logoul Centenarului specific Montrealului, cu conturul României Mari, frunza de arțar și inscripția „Centenarul Unirii 1918-2018, Montréal, Canada”.

CITIȚI ȘI: Ioana German: „Muzica, această Muză care mă inspiră încă din copilărie

CITIȚI ȘI: Ioan Opruț: O muncă asiduă, încununată de succes

Medalia Centenarului a fost și va fi decernată pe parcursul acestui an, iar ziarul Accent Montreal vă va prezenta o serie de interviuri cu câteva din personalitățile recompensate cu această medalie jubiliară. Astăzi: Dan Ghițescu, regizor, realizator de programe de televiziune, director de teatru și scriitor.

Corina Luca: Când ați pășit pentru prima oară pe pământ canadian și care au fost impresiile la început?
Dan Ghițescu: Am ajuns la Montreal în secolul trecut, adică cu aproape 50 de ani în urmă. Era pe la sfârșitul lunii aprilie și la Paris ningea; o zăpadă de primăvară cu fulgi care se topeau înainte de a atinge pământul. Totuși ningea… Aici, nici urmă de zăpadă. Străzile erau pline de oameni care se plimbau cu mânecile suflecate. Mi-am zis: Ce minciună, ce calomnie despre iernile canadiene! În primăvara anului următor, abia îmi dezgropam mașina din nămeți…

CL: Care a fost primul dvs. contact cu comunitatea de limbă română și cine v-a acordat primul ajutor?
DG: La câteva zile de la sosire, am avut primul contact cu comunitatea română. Începuse  Săptămâna Mare și am căutat pe harta orașului biserica românească. Era la doi pași de unde ne aflam noi… pe hartă. În realitate am mers mai bine de-un ceas. La biserică, minunată atmosferă neaoș românească, toți vorbeau englezește.

CL: Care sunt trei lucruri realizate de dvs. în Canada de care sunteți mândru?
DG: Mândru e mult spus… S-a întâmplat să fim împreună în același timp mai mulți profesioniști ai scenei: Mircea Șeptilici, Septimiu Sever, Grigore Pogonat, Gh. Popovici-Poenaru, Adina Poenaru, Grațiela Albini, Erastia Peretz, Marieta Luca. Cu ajutorul lor am pus pe picioare singurul teatru profesionist din afara frontierelor naționale: Micul Teatru Românesc. Cu el am făcut spectacole în marile orașe canadiene și americane cu importante comunități românești și în Israel. Pe aceleași rute, Micul Teatru Românesc a organizat turnee cu invitați de prestigiu: Radu Beligan, Carmen Stănescu, Mișu Fotino, Damian Crâșmaru, Mircea Crișan, Tamara Buciuceanu, Mia Braia, Jean Constantin și mulți alții.

Am înjghebat o familie de care sunt mândru și fericit, dar meritul meu e doar parțial, și aș adăuga și faptul că am fost prezent pe ecranele de televiziune aproape zilnic (Télé-Québec) timp 21 de ani.

CL: Dacă ar fi să aduceți trei critici comunității române din Montreal, care ar fi acestea?
DG: Trei critici? Una singură, aceea care i se poate aduce oricărei comunități românești din diasporă: e prea tânără! Grecii, italienii cutreieră lumea de o sută de ani, evreii de vreo două mii. Conviețuirea printre străini se învață cu timpul, cu timpul-istorie, nu cu timpul-viață. Când o vom deprinde, o să vorbim mai frumos despre meleagurile noastre.

CL: Care ar fi trei sugestii (urări) pe care le-ați adresa comunității noastre?
DG: Cu modestie, trei sugestii: Să nu ne uităm limba și s-o transmitem copiilor și nepoților; să pricepem că o singură umbrelă mare ne-ar putea proteja ființa națională mai bine decât zece umbrele mici; să fim convinși că Eminescu, Caragiale, Enescu, Brâncuși sunt mai români decât sarmalele, musacaua și ciorba.

Repere biografice
Născut la București la 18 octombrie 1931, Dan Ghițescu a absolvit în 1954 Institutul de Teatru și Film și a profesat mai mulți ani ca regizor în teatre din București, Baia Mare, Galați, Brașov, precum și la radio și televiziune. În același timp, s-a făcut cunoscut și ca scriitor, ziarist, realizator tv, scenarist, autor de scheciuri, piese scurte şi versuri pentru diverși compozitori.

În 1969 a părăsit România şi după un scurt sejur în Franţa, în care devine colaborator la Europa Liberă, s-a stabilit la Montreal. Aici a fost, timp de 21 de ani (1970-1991), realizator de programe la Télé-Québec. Totodată, fiind și un colaborator al presei românești din diaspora dar și a unor publicații de limba franceză (1970-1990), Dan Ghițescu a semnat numeroase cronici, reportaje și analize de politică internațională.

În anii ’80 a înființat la Montreal și a dirijat Micul Teatru Românesc care timp de mai bine de un deceniu a oferit spectacole comunităților românești din America de Nord și din Israel și care se poate mândri că a fost primul teatru profesional românesc apărut în afara frontierelor țării.

După 1990 a publicat în România șase romane: „Praful și pulberea”, Editura Romcart,  1992 – o fabulă politică, un roman pseudo-istoric, construit pe ideea unui falanster avant terme; „Zodia Cameleonului”, Editura Du Style, 1997 – un „roman à scheci” în care autorul se apleacă asupra destinelor mutilate în gulagul românesc; „La răsărit apune soarele”, Editura Du Style, 2002 – despre tumultoasa prietenie dintre doi mari scriitori, Romain Rolland și Panait Istrati; „Noaptea nu aparține nimănui”, Editura Universitară, 2007 – care relatează viața poetului latin Ovidiu; „Omul care vine din est”, Editura Maşina de scris, 2012 – o recapitulare alertă și emoționantă a României din timpul comunismului; „Timpul care ne-a rămas”, Editura Palimpset, 2017 – un roman care pune câteva întrebări legate de sensul istoriei.

În 2014, la Paris, a apărut la Editura Descartes romanul „L’Homme qui venait de l’Est”, traducerea în franceză a romanului „Omul care vine din est”. Romanul, prezentat la Salonul de carte de la Paris din același an, a fost adaptat pentru teatru de regizorul Bogdan Cioabă și jucat la Paris și la Teatrul Alexandru Davila din Pitești.

În 2015, a fost unul dintre cei trei protagoniști ai filmului documentar La sagesse partagée, un proiect ACR-CMQ realizat cu sprijinul Service Canada, în care aceste personalităţi ale comunității noastre împărtășesc publicului momentele cheie ale vieții lor, vorbind despre ceea ce alimentează motorul creativității și implicării lor comunitare.

La 1 octombrie a.c. va avea loc la Muzeul de Istorie al Literaturii Române lansare unei noi ediții a romanului „Zodia Cameleonului”.

Dan Ghițescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Union des écrivaines et des écrivains québécois.

CITIȚI ȘI: La o cafea cu Dan Ghițescu