Recent, premierul Trudeau a estimat că „normalitatea” nu va reveni înainte de disponibilitatea pe scară largă a unui vaccin, lucru ce va putea lua între 12 și 18 luni. Este realist să așteptăm un vaccin în acest interval de timp? De ce ia mult timp acest proces?

Oamenii de știință din întreaga lume s-au lansat într-o cursă contra cronometru pentru a dezvolta un vaccin împotriva virusului SARS-CoV-2. Zeci de companii farmaceutice și instituții de cercetare sunt implicate în această cursă, unele fiind deja în prima fază a studiilor clinice. Numărul lor se ridică la 62 (în data de 4 aprilie), potrivit Organizației mondiale a Sănătății (OMS). Considerând informațiile științifice disponibile la ora actuală despre faptul că pacienții atinși de COVID-19 dezvoltă anticorpi, oamenii de știință sunt optimiști în privința creării cu succes a unui vaccin.

Dar, dacă luăm în considerare experiențele trecutului, vaccinul împotriva COVID-19 nu va fi disponibil prea curând. Nici măcar un an – termen avansat adesea – nu este un interval de timp realist.

Prima fază în dezvoltarea unui vaccin este cea preclinică, în care se efectuează teste in vitro (în laborator) și in vivo (în organisme vii). Dacă informațiile colectate atestă siguranța vaccinului, se trece la studii clinice pe subiecți umani. Acestea la rândul loc comportă trei etape, menite să verifice siguranța, eficiența și eficiența în condiții reale a produsului. În cazul variilor studii în curs, prima etapă pentru un vaccin COVID-19 va fi completată undeva în toamna acestui an/primăvara viitoare sau chiar mai târziu. De aceea experții reclamă prudență privind estimările de 12-18 luni.

Cum funcționează vaccinurile?

Vaccinurile salvează vieți. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), între 2-3 milioane de vieți sunt salvate anual datorită vaccinării. Alături de antibiotice, vaccinurile sunt principalele descoperiri medicale care au dus la creșterea speranței de viață a oamenilor. Ele sunt totodată factori esențiali în dezvoltarea economică a unei țări, reducând inegalitățile și sărăcia.

Există mai multe tipuri de vaccinuri, în funcție de tehnologia folosită. Toate funcționează însă pe același principiu fundamental: stimularea sistemului de apărare al organismului pentru a răspunde unui invadator – virus, bacterie, parazit – și a produce imunitate pentru viitor, fără a cauza boala respectivă. Odată ce sistemul imunitar al unei persoane este activat, acesta „va ţine minte” patogenul care provoacă boala.

Metodele clasice presupun utilizarea unui virus întreg, mort sau atenuat, care este apoi injectat în corpul unei persoane. Sistemul imunitar reacționează la proteinele specifice pe care virusul le produce, de obicei cele care învelesc materialul său genetic ADN sau ARN, formând anticorpi specifici. Așa s-au creat vaccinurile împotriva variolei, rujeolei sau vaccinul antigripal.

Cu timpul, oamenii de știință și-au dat seama că nu au nevoie de un virus întreg pentru a genera un răspuns imun robust, ci doar de un fragment al acestuia, o proteină. Vaccinurile bazate pe proteine sunt mai ușor și mai ieftin de produs și reprezintă la ora actuală cel mai utilizat tip.

O a treia categorie de vaccinuri sunt cele bazate pe materialul genetic al unui virus. Acestea depun ARN-ul sau ADN-ul unui virus în celule umane, molecula de ARN sau ADN din vaccin învățând apoi celulele să producă proteina necesară pentru declanșarea unui răspuns imun. Vaccinurile ARN sau ADN sunt mai costisitoare, dar au avantajul că se pot produce mai rapid decât cele tradiționale. Tehnologiile pe care se bazează există de aproape 30 de ani, însă până acum, deși au arătat rezultate promițătoare în faze preclinice, nu au reușit să producă un vaccin funcțional pentru vreo boală umană. Or, cele mai avansate studii pentru un vaccin COVID-19 – și cele mai menționate în presă – sunt cele întreprinse de companiile americane Moderna Therapeutics și Inovio, care se bazează exact pe aceste tehnologii experimentale.

Nu există niciun vaccin împotriva coronavirușilor umani care au potențial de a genera simptome severe

Un obstacol important în dezvoltarea unui vaccin COVID-19 este faptul că nu avem deja unul pentru alți coronaviruși umani care pot cauza boli grave. Fiecare deceniul al actualului secol a avut o epidemie de coronavirus – SARS în 2002 și MERS în 2012. SARS-CoV-2 care face ravagii acum se înrudește cu acești doi viruși, însă din păcate cele două experiențe anterioare pe care omenirea le-a avut cu această amenințătoare categorie de patogeni nu au generat vreun vaccin. În cazul SARS epidemia s-a stins mai repede decât procesul de dezvoltare al unui vaccin; în cazul MERS numărul victimelor nu a fost suficient de mare pentru ca cercetările pentru un vaccin să aibă susținerea financiară necesară.

Cât de mult durează imunitatea?

Aceasta este o întrebare esențială și deocamdată fără răspuns. În cel mai bun scenariu, odată produși anticorpii, imunitatea va fi permanentă. Totuși, în cazul coronavirușilor umani care ne dau banala răceală, imunitatea durează un an sau doi. Dacă așa este cazul și pentru SARS-CoV-2, atunci vaccinul împotriva sa va fi unul sezonier.

Vaccinul COVID-19 și cooperarea internațională

Dezbaterile privind cea mai bună metodă de a produce un vaccin împotriva noului coronavirus nu au doar o valoare științifică și tehnologică ci și una economică. Cât va costa acesta? Va fi el disponibil pentru populațiile vulnerabile și sărace ale lumii?

O problemă globală necesită un răspuns global. Or, până acum exact un răspuns global semnificativ a lipsit, iar discursurile despre ce va urma după ce trece criza pun deja accentul pe o redresare națională. Numai că una dintre realitățile pe care această pandemie le-a făcut deosebit de evidente este că nicio țară, indiferent cât de puternică, nu poate face față cu succes de una singură în fața unei provocări de o asemenea amploare. Cooperarea liderilor lumii va fi necesară pentru ca eventualul vaccin pentru COVID-19 să traverseze rapid granițele și să fie cât mai accesibil.

CITIȚI ȘI:

Poate proteja vaccinul BCG de COVID-19?
Este posibil să știm dacă o persoană a avut COVID-19 după ce s-a vindecat?
Cum poate fi întărit sistemul imunitar?