Este important de știut că, potrivit legilor fiscale canadiene, un așa numit lichidator de succesiune trebuie să fie desemnat în testamentul defunctului. Dacă acesta nu are un testament sau testamentul nu prevede nimic în acest sens, moștenitorii sunt obligați să numească lichidatorul. Când mai mulți lichidatori sunt numiți fie în testament, fie de către moștenitori, ei vor trebui să ia toate deciziile împreună.
Odată numit, lichidatorul are obligația, printre altele, de a se ocupa de declarația sau declarațiile de impozit ale persoanei decedate – lichidatorul de succesiune poate să aleagă să producă până la patru declarații de impozit pentru anul de deces, dintre care o declarație principală și alte trei declarații distincte.
În declarația principală lichidatorul va declara toate veniturile câștigate de către defunct de la data de 1 ianuarie a anului în care decesul are loc până la cea a decesului. Vorbim aici de veniturile câștigate care au fost încasate sau vor fi încasate, ca de exemplu: salariu, chirii, dobânzi sau pensii.
În declarațiile distincte el va declara restul de venituri, cum ar fi cele rezultate din vânzarea diverselor bunuri din inventarul defunctului (rezidența principală, de exemplu), venitul care provine dintr-o companie individuală sau o societate de persoane, cât și cel care provine dintr-o așa numită fiducie testamentară.
Avantajul fiscal crește o dată cu depunerea mai multor declarații, căci venitul este repartizat, lucru ce are ca efect reducerea sau anularea impozitului de plată.
Important de notat este faptul că moștenirea de către copii a casei părintești trece prin declarația de impozit a defunctului. Aceasta înseamnă că în declarația de impozit casa este considerată a fi vândută la prețul de piață, iar moștenitorul (copilul persoanei decedate) intră în posesia locuinței numai după ce impozitul pe câștigul în capital realizat la vânzare este calculat și plătit la guvern de către lichidator.
Devine primordial prin urmare să cereți sfatul unui specialist pentru a vă înarma cu instrumentele fiscale necesare, profitând astfel de avantajele în vigoare.
