Vitamina D este recunoscută pentru numeroasele și masivele beneficii pe care le are, de la reducerea poftei de dulce, la ameliorarea simptomelor depresiei.

Vitamina D este una dintre cele mai importante vitamine de care avem nevoie pentru o bună funcționare a organismului. O carență de vitamina D favorizează rezistența la insulină și stocarea grăsimii și este un factor declanșator al diverselor pofte alimentare (eng. food cravings). Iată principalele beneficii al unui aport normal de vitamina D:

Menține sănătatea sistemului osos. Vitamina D ajută la o mai bună absorbție a calciului din alimente. În cazul vârstnicilor, o doză zilnică de vitamina D ajută la prevenirea fracturilor și împiedică fragilizarea oaselor; la copii ajută la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos și la prevenirea rahitismului.

Joacă un rol în prevenirea unor tipuri de cancer. Există dovezi concrete că vitamina D reduce riscul dezvoltării de cancer de sân în cazul femeilor aflate la premenopauză și reduce semnificativ ocurența cancerului de prostată. De asemenea, vitamina D poate diminua și riscul de cancer de colon.

Este necesară pentru ameliorarea sensibilității la insulină și scăderea riscului de diabet. Sensibilitatea la insulină poate crește până 60% când nivelurile plasmatice de vitamina D sunt corectate de la insuficiența de vitamina D la limita minimă a concentrației plasmatice normale. O analiză sistematică a mai multor studii, realizată în 2014 de Dr. Mihai Muraru alături de alți doi colegi din Massachusetts, a concluzionat importanța majoră a vitaminei D în bolile non-scheletice ale organismului. S-a descoperit că o ingestie de minim 500 UI de vitamina D zilnic a scăzut riscul apariției diabetului de tip 2 cu 13%, în raport cu pacienții cărora li s-a administrat sub 200 UI. Deși nu se cunosc exact motivele, rolul vital al vitaminei D în diabetul de tip 2 este sugerat de raportarea unor variații sezoniere în controlul glicemiei în cazul pacienților cu diabet de tip 2, aceasta fiind greu de menținut în parametri normali iarna, când prevalează avitaminoza D.

Este benefică pentru inimă. Nivelurile scăzute de vitamina D pot da naștere și la probleme cardiace, mai ales la persoanele în vârstă. Într-un studiu observațional s-a demonstrat că persoanele cu hipertensiune și deficiență de vitamina D sunt de două ori mai susceptibile de a manifesta afecțiuni cardiace decât alte persoane din studiu.

Ajută în cazul depresiei. Nu avem încă o dovadă clară care atestă că lipsa vitaminei D provoacă depresie, însă faptul că depresia şi vitamina D sunt interdependente a devenit o certitudine. În timpul unui studiu, participanţii – femei diagnosticate cu depresie care urmau şi tratament cu antidepresive – au raportat îmbunătăţiri privind starea lor de sănătate în urma terapiei cu vitamina D. Există și studii care arată că un nivelul scăzut de vitamina D poate fi un factor de risc privind instalarea depresiei la persoanele în vârstă. O posibilă explicație ar fi că lipsa de vitamina D stimulează glanda paratiroidă să producă mai mulți hormoni. Nivelele scăzute de vitamina D și ridicate de hormon paratiroidian au fost asociate cu severitatea depresiei.

VITAMINA D ȘI GREUTATEA CORPORALĂ
Numeroase studii au arătat un nivel scăzut de vitamina D la persoanele supraponderale și obeze. Ce ar putea explica corelația dintre această vitamină – sau carența ei – și kilogramele în plus?

Vitamina D este numită și vitamina soarelui deoarece sintetizarea ei se produce prin expunerea pielii la soare. Iarna, când zilele sunt mai scurte, oamenii ies mai puțin afară, au pielea mai acoperită și deci mai puțin expusă la lumină, lucru ce poate afecta greutatea. Aceasta deoarece nivelul de vitamina D tinde să fie mai scăzut iarna, iar studiile au arătat că persoanele deficiente în această vitamină depozitează mai multă grăsime, cu toate că mecanismul precis nu a fost identificat. Se pare că lipsa de vitamina D reduce scindarea grăsimilor – așadar, caloriile pe care le consumăm sunt mai curând depozitate în adipocite decât consumate.

În timpul lunilor de iarnă sărace în lumina soarelui și nivelul de serotonină din creier este mai scăzut. Serotonina este un neurotransmițător important al cărui rol principal este de a ne regla dispoziția. În momentul în care nivelul de serotonină e scăzut, devenim depresivi și anxioși.

La celălalt capăt al balanței, când nivelul de serotonină e crescut, suntem cuprinși de o stare de fericire și de calm. Serotonina este, de asemenea, în strânsă relație cu obezitatea. Corpul nostru reacționează la un nivel scăzut de serotonină inducându-ne tot felul de senzații de poftă și chiar foame. Apare astfel obiceiul de a mânca de fiecare dată când ne simțim depresivi, anxioși sau plictisiți.

Or, cercetarea genetică a demonstrat că vitamina D activează o genă care produce o enzimă ce are capacitatea de a creşte nivelul de serotonină. De aici și legătura dintre deficiența de vitamina D, un stil de viață nesănătos și kilograme în plus, căci pentru a compensa lipsa de serotonină simțim nevoia să consumăm dulciuri și carbohidrați nesănătoși.

  CITIȚI ȘI: Hormonii și mecanismele îngrășatului și slăbitului

CUM ATINGEM UN NIVEL OPTIM DE VITAMINA D?
Principala sursă de vitamina D este contactul pielii cu razele soarelui, însă știm că expunerea neprotejată la soare este principala cauză a îmbătrânirii pielii (90% din semnele asociate bătrâneții – piele fără elasticitate, ridată și pătată – sunt de fapt cauzate nu de trecerea anilor ci de expunerea repetată la soare) și a cancerului de piele.

Locuitorii emisferei nordice – precum montrealezii – au nevoie de circa o oră de expunere zilnică la soare în timpul verii pentru a obține aproximativ 1.000 UI (unități internaționale) de vitamina D. Numai că șansele de a-ți arde pielea și de a produce leziuni ireversibile asupra acestui organ esențial sunt foarte mari pentru marea majoritate a populației atunci când petrecem o oră în soare. Iarna perioada de expunere trebuie să fie și mai mare pentru cei din emisfera nordică, dublă aproape. Foarte greu să petreci două ore afară, în durele ierni canadiene!

Din fericire, există suplimente de vitamina D, dar și câteva alimente ce pot constitui surse bune. Acestea sunt: halibut – 85 gr conțin 930 UI, macrou – o bucată are 800 UI, somon – 85 de gr conțin 730 UI, ulei de pește, în special uleiul de ficat de cod – o linguriță are 450 UI. Pot constitui o sursă bună de vitamina D și ciupercile maitake și portabella expuse la radiația UV, ouăle (gălbenușul) găinilor crescute în libertate, untul, icrele negre, brânzeturile grase, sucurile și pâinea fortificate. În general, e vorba de alimente bogate în grăsimi, vitamina D fiind una liposolubilă, și de origine animală. Atenție deci vegetarieni și vegani la riscul de hipovitaminoză D!

CARE ESTE DOZA ZILNICĂ RECOMANDATĂ?
Aici părerile specialiștilor pot varia destul de mult. Cantitatea zilnică de vitamina D recomandată în prezent adulților, 400 UI, este considerată de mulți cercetători prea mică pentru o sănătate optimă. Prin urmare, în foarte multe comunități științifice doza zilnică recomandată a început să fie ridicată.

Considerând că alimentele bogate în vitamina D sunt rareori consumate în cantități adecvate în dieta noastră obișnuită, o testare a vitaminei D din sânge poate lămuri dacă avem nevoie de suplimentare. Doza potrivită fiecărei persoane poate fi stabilită de medic în urma acestei analize, în funcție de vârstă, stil de viață, starea generală de sănătate și celelalte medicamente luate. Riscul de toxicitate intervine la doze mari (în general peste 10.000 UI pe săptămână), luate pentru perioade lungi de timp.

  CITIȚI ȘI: Relația dintre vitamina D, calciu, magneziu și vitamina K2

Acest articol a fost revizuit de dr. Alexandru Nicolescu-Zinca, șef la Clinique Réseau Diamant.