Iarăși vin alegerile în provincia noastră, cea mai cea din toată Canada, iarăși dezbatem și de-abia răzbatem prin hățișul de promisiuni electorale. Situația curentă pare cumva suspect de asemănătoare cu cea de la sud de graniță: un oarecum respectabil domn de afaceri, conservator de nevoie și de conjunctură, Doug Ford, candidează împotriva unei doamne, Kathleen Wynne, care însă, datorită unor mișcări nefericite, a devenit extrem de nepopulară, chiar și printre suporterii liberali hard-core.

De ce ziceam de domnul Ford că este conservator de nevoie? Păi să vedem: liderul conservator de până acum 2-3 luni era Patrick Brown – un conservator de-adevăratelea, cu o carieră clădită pas cu pas. Doar că pașii aceștia au mai călcat și pe alături, iar liderul s-a trezit cu două suspecte acuzații de conduită sexuală nepotrivită; asta cu două luni înainte de alegeri. Gurile rele spun că taman colegii lui de partid au lansat în presă zvonurile. Patrick Brown a dat în judecată postul CTV care a venit cu știrea, însă adevărata – sau pe jumătate adevărata – misiune a fost îndeplinită: Brown a fost descăunat.

Au urmat alegerile pentru șefia Partidului conservator provincial, nu lipsite și ele de controverse, iar outsiderul Doug Ford, fratele decedatului Rob Ford, fostul primar torontez, le-a câștigat. Ideea a fost: oricine care poate să o învingă pe doamna Wynne, actualul premier, este bun de lider.

Doug Ford, precum Trump, se bate cu „elitele”. Care or fi alea, cred că nici domnia sa nu are idee, dar dă bine la mase. Asta pentru că se poartă populismul și prinde la „bobor”. Kathleen Wynne, pe de altă parte, a moștenit o încurcătură de probleme de la precedentul premier liberal, Dalton McGuinty, probleme care s-au adâncit pe timpul mandatului său și care au generat nemulțumirea ontarienilor. Rămâne de văzut dacă această nemulțumire e suficientă pentru a deschide calea populistului Doug Ford către scaunul de premier.

Dar, contrar alegerilor din State, pe 7 iunie ontarienii au la dispoziție varianta a treia: Andrea Horvath, liderul Partidului Noilor Democrați, NDP. Problema mare este că dânsa și partidul ei sunt catalogați drept comuniști, deși cei care o fac habar nu au ce e ăla comunism sau, dacă au trăit în comunism, habar nu au ce e, ce face și ce vrea NDP-ul. Ehe, să fi avut noi în România „comunismul” NDP-ului eram o țară ca afară!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

fifty five + = sixty one