România trăiește la ora actuală unul dintre cele mai triste momente din istoria sa. Dominată de un partid în care și-au găsit refugiul cele mai abjecte figuri ale vieții politice de după ’89, cu o populație din ce în ce mai polarizată economic, din ce în ce mai puțin alfabetizată și, cel mai grav, din ce în ce mai scăzută, prezentul României în prag de centenar nu stârnește prea multe motive de mândrie.

PRIORITĂȚI STRÂMBE
În ultimii doi ani, sistemul medical românesc a fost cotat ca cel mai slab din Europa, potrivit raportului Euro Health Consummer Index (Indexul European al Consumatorului de Sănătate). Să nu credeți că România a ajuns în coada clasamentului coborând, printr-un accident, de undeva de sus. Nu, în 2015 ea ocupa locul 32 din 35 de ţări, aflându-se la acea vreme deasupra Albaniei, Poloniei și Muntenegrului, care au depăşit-o între timp în clasament.

Acest Index European al Consumatorului de Sănătate este o statistică făcută la nivel european care ia în calcul de la drepturile şi informarea pacienţilor până la timpii de aşteptare pentru tratament, rezultatele tratamentelor, prevenţie şi farmaceuticele, bazându-se chiar pe opiniile pacienților. Iar aceștia nu pot fi acuzați de subiectivism atâta timp cât România are cea mai mare rată a infecţiilor intraspitaliceşti, cea mai mare rată a mortalităţii infantile şi se află pe primele locuri în Europa la mortalitatea cauzată de cancer şi de bolile cardiovasculare.

Cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor (340 de euro) sunt printre cele mai reduse din Europa, arată același raport, sume mai mici fiind alocate doar de Letonia, Muntenegru, Macedonia şi Albania.

România este campioană europeană și la cei mai puțini bani alocați educației, lucru arătat într-un raport din 2017 al Comisiei Europene (Education and Training Monitor 2017). Raportul reliefează cele mai mari probleme ale învățământului românesc, care nu sunt puține: finanțare scăzută, rată de abandon școlar și risc de abandon școlar mare, acces foarte dificil la o educație de calitate pentru copiii de la țară și de etnie romă, deși 45% dintre elevii României locuiesc în zone rurale, curriculum depăşit, profesori slab pregătiți. Faptul că aproape jumătate dintre elevi sunt condamnați la eșec și că în general elevii români sunt printre cei mai slabi din Europa la nivelul competențelor de bază, precum cititul, matematica și știința, este o realitate ale cărei consecințe dezastruoase nu vor întârzia să se manifeste pe piața muncii și la nivelul creșterii economice.

România stă prost și la capitolul infrastructură, una dintre cele mai importante componente ale competitivității economice. Se pierd investiții noi iar companiile deja existente pierd business deoarece infrastructura țării este complet dezarticulată. Calitatea infrastructurii rutiere a României este nu numai printre cele mai proaste din Europa, ci din întreaga lume (Indexul Competitivității Globale 2017-2018, Forumul Economic Mondial). Burundi și Zimbabwe ne depășesc la acest capitol! Aceasta în timp ce România are cea mai proastă rată de absorbție a fondurilor structurale UE pentru infrastructură.

Guvernanții actuali nu sunt foarte preocupați de asemenea contraperformanțe. Prioritatea lor nu pare a fi sănătatea sau educația, domenii pentru care nu se alocă suficienți bani, și nici infrastructura, sabotată prin furt și corupție, ci… Catedrala Mântuirii Neamului. Așa se face că la rectificarea bugetară de la începutul acestei luni s-au găsit foarte ușor încă 115.5 milioane de lei pentru construirea acestei catedrale, după ce din 2011 încoace zeci de alte milioane de lei din bugetele locale și de stat au fost cheltuite anual pentru acest proiect.

DEZASTRU DEMOGRAFIC
Legătura dintre incapacitatea intelectuală și morală a guvernanților de a elabora politici cu impact real asupra calității vieții românilor și reducerea dramatică a populației țării este evidentă și directă. Din ‘89 și până în prezent (1 ianuarie 2016), românii s-au împuținat cu mai bine de 13%, potrivit Institutului Național de Statistică. Cauzele cele mai importante: migrația internațională și mortalitatea ridicată, cuplată cu o rată a natalității din ce în ce mai scăzută. România se împuținează și îmbătrânește, iar aceasta este o altă tendință cu consecințe dramatice pentru viitorul economic, social și politic al țării. Reamintesc raportul ONU publicat în 2016 care a dat dimensiunea acestui dezastru: în perioada 2000-2015, România a fost depășită doar de Siria, țară distrusă de război, la rata anuală de creștere a diasporei sale: 13,1% pe an pentru Siria, 7,3% pe an pentru România.

DEFICIT DEMOCRATIC
Ziua de 10 august a relevat cu brutalitate dimensiunea din ce în ce mai scăzută a democrației românești. Ce s-a întâmplat în acea zi în Piața Victoriei nu a fost, așa cum ar fi trebuit, un exercițiu democratic, ci exact opusul. Forțele de ordine au acționat abuziv și  iresponsabil, utilizând gaze lacrimogene și tunuri de apă împotriva tuturor participanților la un miting pentru democrație, justiție și normalitate. Vasta majoritate a celor circa 100,000 de mii de oameni, foarte mulți veniți din diasporă, a fost pașnică. Răspunsul violent al autorităților împotriva familiilor cu copii prezente, a persoanelor în vârstă, a jurnaliștilor evocă Mineriada din 1990 sau represiunile de la Tienanmen și Taksim.

Deficitul democratic al României n-a apărut însă brusc în ziua de 10 august 2018. România pare din ce în ce mai contaminată de virusul democrației iliberale, care a cuprins deja țări ca Ungaria sau Polonia, și care este puternic asociată autoritarismul excesiv. În spațiul public se aglomerează discursurile antioccidentale și anti Uniunea Europeană, iar coaliția PSD-ALDE aflată la putere nu se sfiește să se folosească de aceste discursuri, lansând slogane ca cel cu „neamestecul în treburile interne” atunci când instituțiile europene, de exemplu, critică atacurile sale împotriva justiției. Religia este adesea utilizată ca armă împotriva unor minorități iar liderii politici care cultivă intoleranța sunt apreciați și răsplătiți cu voturi.

Adevărul e că România nu a reușit să dezvolte o cultură cu suficienți anticorpi la mesaje naționaliste și populiste – și cum ar fi putut cu un sistem de învățământ lăsat de izbeliște și cu o plecare masivă a elitelor sale spre țări unde potențialul lor are mai multe șanse de a se realiza?

Prezentul României în prag de centenar nu oferă prea multe motive de mândrie. Mă tem că dacă toate aceste tendințe se mențin, nici viitorul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

− two = two