În tumultul acestor zile dominate de știri și controverse legate de pandemie și de alegeri în România și SUA, este posibil să nu fi remarcat o știre despre mediul înconjurător. Este însă ceva ce ar trebui să ne preocupe și să ne capteze atenția mai mult: potrivit World Wildlife Fund, Terra a pierdut peste două treimi din fauna sa sălbatică în mai puțin de o jumătate de secol, cauza principală fiind activitățile umane. Pericolele acestei împuținări a regnului animal sunt multiple pentru viitorul umanității.

La fiecare doi ani, organizația non-guvernamentală World Wildlife Fund (Fundația Mondială a Naturii) publică un Raport al Planetei Vii, care include așa-numitul Indice al Planetei Vii, un instrument de referință pentru sănătatea planetei în ansamblu și viitorul nostru ca specie. Acest indice oferă o imagine a tendințelor biodiversității globale, analizând evoluția numărului a aproape 21.000 de populații de vertebrate din lume (mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni), distribuite în 4.392 de specii.

Publicat pe 10 septembrie, Indicele Planetei Vii 2020 arată că între 1970 și 2016, 68% din fauna sălbatică a planetei a dispărut. El semnalează totodată o accelerare a scăderii biodiversității, care în raportul precedent (perioada 1970 – 2014) se situa la 60%. Pentru speciile de apă dulce (pești, păsări, amfibieni, mamifere), pierderile sunt și mai drastice, de 84%. Iar unele regiuni, precum cele tropicale ale Americii centrale și latine, sunt în mod special afectate, cu un colaps al biodiversității de 94%.

Principala cauză este distrugerea habitatelor naturale, în special pentru agricultură. Ultimii 50 de ani, o perioadă infimă de timp în raport cu milioanele de ani de când numeroase specii există, au transformat drastic Pământul, prin explozia comerțului mondial, a consumului și mai ales a populației. Defrișările făcute pentru a crește suprafața terenurilor agricole au un cost enorm asupra naturii. An de an, umanitatea își depășește din ce în ce mai devreme „bugetul biologic”, consumând mai mult decât capacitatea de regenerare a planetei.     

În plus, distrugerea habitatelor naturale pentru a crea pământ agricol și a hrăni o populație din ce în ce mai numeroasă, mai lacomă și mai risipitoare, se conturează ca o tendință ce riscă să ducă la apariția unor noi pandemii de tip COVID-19, prin sporirea contactelor dintre oameni și animale sălbatice, lucru ce favorizează transmiterea virușilor de la specie la specie.

Un eșec colectiv și câteva speranțe

Acum zece ani, 192 de țări s-au întâlnit și și-au fixat o serie de obiective îndrăznețe pentru deceniul 2011-2020, cu scopul protejării biodiversității. Astfel, la reuniunea COP10 care a avut loc în 2010 în Japonia, comunitatea internațională a adoptat cele 20 de Obiective mondiale privind biodiversitatea pentru 2020.

Un deceniu mai târziu, când toate aceste angajamente trebuiau să fie deja concretizate, Organizația Națiunilor Unite a publicat un bilanț al promisiunilor de atunci în cel de-al cincilea raport al său asupra Perspectivelor mondiale privind diversitatea biologică. Rezultatele nu sunt foarte încurajatoare, căci niciunul din cele 20 de obiective nu a fost atins pe deplin și doar șase sunt pe cale de a fi realizate.

Concluzia este cea a unui eșec colectiv.

Unul din obiective, de exemplu, era de a încetini semnificativ pierderea habitatelor naturale. Din păcate, omenirea nu numai că nu s-a apropiat de acest obiectiv, ea s-a îndepărtat, defrișările continuând să crească pe durata ultimilor 10 ani. Deși recent rata defrișărilor a scăzut cu o treime față de deceniul precedent, distrugerea pădurilor și fragmentarea habitatelor naturale continuă.

La fel și în cazul pescuitului: o treime din stocurile de pești sunt în continuare supraexploatate.

Îngrijorează, de asemenea, și lipsa progresului în reducerea utilizării pesticidelor în agricultură, mai cu seamă în rândul țărilor care au mijloace să recurgă la metode ecologice. Pesticidele sunt foarte nocive pentru biodiversitate, poluează cursurile de apă, inclusiv zonele marine, otrăvesc consumatorii și distrug microflora și microfauna solului.

Alternativele agroecologice există de câțiva ani deja. Ce se manifestă prea puțin este voința politică de schimbare, curajul guvernanților de a face pași concreți pentru reducerea sau chiar eliminarea pesticidelor, cum ar fi de exemplu categoria neonicotinoizilor, care dăunează populației de polenizatori.

Raportul ONU arată că atunci când politici adecvate sunt formulate și puse în practică, situația biodiversității se poate îmbunătăți rapid. Șase din cele douăzeci de obiective fixate în 2010 au fost parțial îndeplinite, unul dintre acestea referindu-se la ariile protejate. Pentru oceane, ținta fost ca până anul acesta 10% din ariile marine să fie protejate iar pentru zonele terestre suprafața să fie de 17%. Procentajele au fost atinse însă problema este că există încă variații foarte mari de la o țară la alta. În cele în curs de dezvoltare, deși există teritorii protejate, lipsesc resursele necesare pentru ca această protecție să fie reală și eficace.

O legătură directă între calitatea vieții noastre și protecția diversității  

Un lucru pozitiv ce merită subliniat este faptul că cetățenii sunt din ce în ce mai bine informați și dispuși să tragă la răspundere guvernele și companiile private. Există o creștere observabilă a gradului de conștientizare a problemelor de mediu, a faptului că există o legătură directă între calitatea vieții și protecția biodiversității.

Pandemia de COVID-19 a provocat multe pierderi – umane și la nivel economic – însă ea a scos în evidență un lucru important: legătura dintre sănătatea noastră și starea mediului și a biodiversității, o problematică care până acum a fost prea puțin înțeleasă, atât de guvernanți, cât și de public. Originea bolilor infecțioase, cum apar acestea în natură și cum ajung la om sunt subiecte ce fac acum parte din conversație, oamenii înțelegând că există și un răspuns ecologic la astfel de întrebări de sănătate publică.

În aprilie a. c., un raport publicat de Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services (IPBES) – o platformă internațională care informează la nivel științific factorii politici – avertizează că dacă vom continua să distrugem mediul, ne vom confrunta cu pandemii și mai înfricoșătoare. „Defrișările agresive, extinderea necontrolată a agriculturii, agricultura intensivă, exploatarea minieră și dezvoltarea infrastructurii, precum și exploatarea speciilor sălbatice au creat o «furtună perfectă» pentru propagarea bolilor”, se menționează în acest raport intitulat „COVID-19 Stimulus Measures Must Save Lives, Protect Livelihoods, and Safeguard Nature to Reduce the Risk of Future Pandemics”. Astfel de activități umane provoacă pandemii prin faptul că un număr din ce în ce mai mare de oameni intră în contact direct cu animale care transportă agenți patogeni – de unde provin 70% din bolile emergente.

„Pandemiile se vor produce mai frecvent, se vor răspândi mai rapid, vor avea un impact economic mai mare și vor ucide mai mulți oameni dacă nu suntem extrem de atenți la posibilele efecte ale alegerilor pe care le facem astăzi”, se afirmă în acest raport care concluzionează că: „pandemiile recente sunt o consecință a activităților umane, în mod special a sistemelor financiare și economice care valorizează cu orice preț creșterea economică.”

Întrebările care se pun sunt multiple: cum putem hrăni o populație din ce în ce mai numeroasă, cum putem asigura accesul la apă de calitate, cum putem regla problema schimbărilor climatice sau face față problemelor de sănătate publică? La baza răspunsurilor la aceste întrebări stă felul în care tratăm natura și biodiversitatea și cum vom reuși să reducem amprenta producției agricole și a consumului, în special a produselor de origine animală.

Din păcate, există un real pericol acum, cu pandemia, ca reglementările de mediu să fie relaxate în numele relansării economiei. Or, distrugerea naturii cu care omenirea se confruntă necesită acțiuni urgente. Orice întârziere se poate solda cu pierderi ireversibile, căci ecosistemele au un așa-numit punct de la care nu mai există întoarcere. Iar o specie care dispare, e dispărută pentru totdeauna.

Pe lângă datoria morală de a coexista pe această planetă suntem obligați să luăm în considerare și impactul pe care felul în care alterăm mediul îl are asupra societății noastre, asupra sănătății și economiei.

CITIȚI ȘI:

Despre campania de dezinformare privind schimbările climatice: cazul Australiei
Schimbările climatice: Să ne întoarcem la știință
Antropocenul sau epoca omului care schimbă planeta

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

+ twenty four = twenty nine