Găurile negre reprezintă un adevărat pericol pentru dezvoltarea și evoluția vieții în Univers. Radiația emisă atunci când acestea „înghit” materia din apropiere distruge eventuala atmosferă și viața de pe planetele situate prea aproape. Ca rezultat, posibilele forme de viață dintr-o rază de circa 1.000 ani lumină față de gaura neagră din centrul galaxiei noastre, de exemplu, nu ar fi avut șanse de supraviețuire.

Numărul găurilor negre din Univers nu este cunoscut. Cu mase care variază de la câteva ori la miliarde de ori cea a Soarelui, aceste obiecte misterioase pot reprezenta un adevărat pericol pentru viața în Univers. Dacă o planetă, împreună cu sistemul solar din care face parte, s-ar afla la o distanță prea mică față de o gaură neagră, ar fi înghițite de acest „monstru”, ajungând într-o lume pe care nu o cunoaștem – nimeni în prezent nu știe ce se află în interiorul unei găuri negre. Recenta descoperire a unor sisteme binare de găuri negre, prin observarea undelor gravitaționale emise în urma ciocnirii acestora și a formării unei singure găuri negre din contopirea celor două, dă speranțe cercetătorilor privind înțelegerea a ceea ce se petrece în această lume misterioasă.

Găurile negre sunt însă periculoase chiar și atunci când nu sunt atât de apropiate încât să ne înghită. Radiația emisă de obiectele pe care acestea le capturează poate reprezenta, la rândul ei, un mare pericol pentru viața în Univers. Într-un articol publicat recent în revista Scientific Reports doi cercetători italieni de la universitatea Tor Vergata din Roma, Amedeo Balbi și Francesco Tombesi, au demonstrat că gaura neagră din centrul galaxiei noastre, Sagittarius A*, care are o masă de circa 4 milioane de ori mai mare ca cea a Soarelui, ar fi putut distruge viața pe planetele situate într-o rază de 1.000 ani lumină. Acum circa 8-9 miliarde de ani, când Sagittarius A* s-a format „înghițind” materia din apropiere, obiectele care cădeau în ea emiteau radiații, raze X și ultraviolete, generând practic un vânt intens de radiație electromagnetică. În acea perioadă sistemul Solar nu se formase încă; este însă posibil ca multe sisteme solare să fi fost intens afectate de această radiație nimicitoare.

Perioada de activitate intensă a durat circa 50 de milioane de ani, după care Sagittarius A* s-a „liniștit”, înghițind practic toată materia care se afla în raza ei de acțiune. Vântul de radiație ar fi avut ca efect distrugerea eventualei atmosfere precum și a formelor de viață, de la cele unicelulare la cele mai evoluate, de pe planetele apropiate. Acestea ar fi fost practic sterilizate.

Sistemul nostru Solar se situează la o distanță de 27.000 ani lumină față de centrul galaxiei și, deci, de gaura neagră Sagittarius A*. Un sistem solar asemănător cu al nostru, care s-ar fi format acum 8-9 miliarde de ani spre centrul galaxiei, nu ar fi avut nicio șansă să fie populat cu viețuitoare. De aici și concluzia că viața ar trebui căutată într-o regiune mai îndepărtata de centrul galaxiilor, ținând cont că mare parte, dacă nu toate galaxiile, au în centrul lor o enormă gaură neagră.

Totuși, dacă un sistem solar este prea departe de centru, acesta nu poate avea o cantitate suficientă de elemente mai grele, precum cele metalice, extrem de importante pentru anumite procese biologice și pentru formarea rocilor. În zone „de mijloc”, ca cea in care ne găsim noi, suntem destul de departe de vântul de radiații generate de gaura neagră, însă destul de aproape încât să existe elementele atomice necesare vieții, cel puțin a formelor de viață așa cum le cunoaștem noi.

În studiul efectuat de cei doi cercetători italieni, concluzia este că o zonă sigură pentru viață ar începe de la 10.000 ani lumină distanță față de centru. Pentru noi, Sagittarius A* nu reprezintă niciun pericol, însă pentru planetele apropiate de această enormă gaură neagră activitatea acesteia ar fi putut fi fatală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

− one = two