Un grup de cercetători japonezi a descoperit două gene care reglează fazele de somn REM – cele în care, se crede, visăm. Descoperirea a fost făcută prin studii asupra șoarecilor de laborator, care însă, chiar și atunci când nu aveau faze de somn REM, rămâneau la fel de activi și plini de energie, ceea ce i-a mirat pe cercetători făcându-i să se întrebe care este de fapt rolul somnului REM.

De ce visăm? Este o întrebare la care încă nu s-a dat un răspuns convingător. Coșmaruri sau vise frumoase, din care parcă nu am dori să ne mai trezim, ne însoțesc noapte de noapte. De multe ori nu ne amintim ce am visat, dar asta nu înseamnă că nu visăm. Mai mult, se crede că visăm de mai multe ori pe noapte – practic de fiecare dată când suntem în așa-numita fază REM (Rapid Eye Movement) a somnului.

Fiecare persoană are pe parcursul unei nopți între trei și cinci perioade de somn REM. Ele apar la intervale de o oră, două și variază ca durată. Un episod de somn REM poate ține de la câteva minute la o oră. Din durata totală a somnului, aproximativ 20% reprezintă stadiul REM.

Somnul REM este caracterizat de prezența unor unde electromagnetice rapide și de joasă tensiune ale creierului, care pot fi detectate în urma unei encefalograme, dar și de schimbări fiziologice precum relaxarea mușchilor, bătăi neregulate ale inimii, ritm de respirație accelerat.

Somnul est deci un proces complicat, în care se alternează diverse faze, de la un somn superficial la un somn profund. În special în faza REM, cea profundă, se consideră că se consolidează memoria, creierul lucrând atunci în mod intens și generând visele. În faza REM ochii se mișcă în mod rapid, de unde și numele acestui tip de somn, ca și cum ar urmări ceea ce visăm.

Ce reglează alternanța între fazele de somn REM și celelalte, de somn mai liniștit? Există studii care au identificat acetilcolina, un neurotransmițător, ca având un rol important în declanșarea fazelor de somn REM. Ele nu au reușit însă să determine cine este responsabil cu stabilirea nivelului acestui neurotransmițător.

Cine reglează deci cantitatea acestui neurotransmițător și receptorii săi? La această întrebare a încercat să dea un răspuns un grup de cercetători japonezi de la Riken Center for Biosystems Dynamics Research și de la Universitatea din Tokyo. Rezultatele studiului lor au fost publicate recent în revista Cell Reports.

Cercetătorii japonezi au efectuat experimente asupra șoarecilor de laborator, cu ajutorul cărora au reușit să identifice două gene, Chrm1 și Chrm2, care ar fi responsabile cu instrucțiunile pentru producerea receptorilor neurotransmițătorului acetilcolină la nivelul creierului. Ei au constatat că dacă gena Chrm1 este absentă, se observă o reducere a cantității de somn REM. Dacă Chrm2 este cea absentă, se reduce cantitatea de somn care nu este REM, însă și somnul REM suferă, întrucât este mai fragmentat. Când ambele gene, Chrm1 și Chrm2, sunt absente, faza REM a somnului dispare complet, lucru ce i-a convins pe oamenii de știință de importanța acestor gene în reglarea somnului REM.

Cercetătorii au observat că șoarecii rămâneau activi și plini de energie chiar și atunci când fazele de somn REM lipseau. Un rezultat care a stârnit mirare, deoarece se crede că faza REM este fundamentală în consolidarea memoriei și că are un rol esențial și în alte aspecte biologice ale organismului. Cum este deci posibil ca șoarecii să nu aibă probleme în lipsa somnului REM? Ce se întâmplă în cazul nostru, al oamenilor? Sunt aceleași gene responsabile de vise și de somnul REM? Care este rolul acestei faze a somnului, cea în care visăm?

Cercetătorii japonezi, alături de alții din întreaga lume, vor efectua noi studii prin care să se apropie de răspunsul la întrebarea legată de rolul viselor în viața noastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

+ thirty five = forty five