Adeseori, atunci când ne propunem să pierdem câteva kilograme şi să adoptăm un regim de viaţă sănătos, ignorăm un lucru foarte important: intoleranţele alimentare.
Pentru marea majoritate a oamenilor, intoleranţele alimentare reprezintă un subiect necunoscut sau poate trecut prea uşor cu vederea. Puţini realizează ce consecințe puternice au intoleranţele alimentare în ceea ce priveşte încetinirea digestiei şi scăderea ratei metabolice. Atunci când determinăm alimentele pe care sistemul nostru digestiv nu le poate tolera, pierderea în greutate se accelerează.
Intoleranţa alimentară reprezintă un răspuns lent, de tipul unui proces inflamator cronic, la un aliment pe care de cele mai multe ori îl consumăm în mod frecvent. Organismul respinge acel aliment pe care nu îl poate digera și asimila în mod corespunzător, iar reacția se poate întâmpla la câteva ore sau chiar zile de la ingerare. Printre efectele consumării alimentului cu pricina se numără dureri abdominale, balonări, diaree, constipaţie, indigestie, erupţii pe piele, răni ale mucoasei bucale, dureri de cap sau oboseală.
Simptomele intoleranţelor alimentare sunt adesea ignorate – uneori ele nu sunt evidente, alteori le punem pe seama altor afecțiuni și, nu de puține ori, pur și simplu pentru că ne place alimentul respectiv și nu vrem să renunțăm la el. Trebuie însă reținut că intoleranțele alimentare induc un stres metabolic major și pot avea un efect direct asupra procesului de asimilare a substanțelor nutritive, asupra funcționării organelor digestive şi asupra controlului greutății.
CITIȚI ȘI: Metabolismul și greutatea corporală
DE CE KILOGRAME ÎN PLUS?
Datorită faptului că intoleranțele alimentare pot duce la retenție de apă, la balonare abdominală și inflamație cronică. Aceasta din urmă poate afecta capacitatea creierului de a reacționa la mesajele de sațietate pe care hormonul numit leptină le trimite (fenomenul este denumit rezistență la leptină), situație în care persoana afectată mănâncă în exces.
În timp, consumând alimente pe care organismul nu le tolerează pot apărea probleme precum: obezitate, migrene, acnee, oboseală cronică, boli reumatice, astm, depresii, psoriazis, gripe frecvente, boala Crohn, manifestări alergice, acutizarea unor afecțiuni deja existente.
CITIȚI ȘI: Slăbitul, trei adevăruri esențiale
Cele mai des întâlnite substanţe care determină intoleranţe sunt lactoza şi glutenul, dar pe listă pot intra şi oul (în special albuşul), carnea de pui sau pește, ciupercile, soia, unele substanţe naturale din fructe, legume, nuci şi mirodenii, precum şi anumiţi aditivi alimentari (conservanţi, coloranţi, arome).
Lactoza este o glucidă (zahăr) specifică laptelui și produselor derivate din lapte. Intoleranța la lactoză reprezintă incapacitatea de a digera această substanță. i.e. când o enzimă numită lactază, produsă de celulele care căptușesc intestinul subțire, nu este secretată suficient. Intoleranța la lactoză poate fi severă sau ușoară. Cei cu forme severe reacționează chiar și la cele mai mici cantități de lactoză, în vreme ce persoanele cu forme moderate sau ușoare pot consuma lactate în cantități variabile. În general, brânzeturile maturate precum Cheddar, Parmezan sau Swiss conțin în mod natural foarte puțină lactoză și deci pot fi digerate de multe persoane cu intoleranță la această substanță, în vreme ce brânzeturile proaspete și cele cu zer au conținut mai mare de lactoză și trebuie evitate. Kefirul și iaurtul care conține culturi de bacterii active nu produc simptome de intoleranță la lactoză, deoarece aceste bacterii ajută la digerarea lactozei.
CITIȚI ȘI: Produsele lactate și impactul lor asupra sănătății umane
Glutenul este o proteină care se găsește, în mod natural, în grâu și alte cereale, precum secară, orz și ovăz. Glutenul se ascunde însă în multe alte produse alimentare ca sosurile pentru salate, amestecurile pentru condimente, în vitamine și suplimente sau produse cosmetice (mai ales cele care conțin vitamina E, extrasă din grâu).
Glutenul este asociat cu trei afecțiuni: boala celiacă – o afecțiunea autoimună cu predispoziție genetică, alergia la grâu – care implică o reacție imunitară (nu autoimună) și sensibilitatea sau intoleranța la gluten non-celiacă, care este o afecțiune nonalergică și nonautoimună. Tratamentul principal în cazul acestor trei afecțiuni este evitarea glutenului, însă în vreme ce boala celiacă și alergia la grâu sunt maladii bine definite, sensibilitatea la gluten non-celiacă nu este încă pe deplin înțeleasă.
Boala celiacă și sensibilitatea la gluten non-celiacă au multe simptome în comun, ca de exemplu cele gastro-intestinale cum ar fi crampe, diaree și constipație, precum și simptome în alte părți ale corpului – dureri de oase sau articulații, dureri de cap sau oboseală, pentru a numi doar câteva.
Oricine poate avea o predispoziţie la o anumită intoleranţă alimentară. Ea poate fi genetică, poate fi rezultatul consumului excesiv al unui aliment sau al unei afecțiuni digestive ce reduce cantitatea de enzime produse. Atunci când ne educăm asupra alimentelor pe care nu le putem digera și acționăm în consecință vom constata o ameliorare semnificativă a stărilor de balonare, disconfort abdominal sau constipaţie, cuplate cu o accelerare semnificativă a ritmului de slăbit. Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să urmeze o dietă fără lactoză sau fără gluten, ci că dacă v-ați propus să slăbiți trebuie să vă puneți la curent cu propriile intoleranţe alimentare. Dietele de eliminare, consemnarea atentă a simptomelor şi, desigur, testele medicale (teste serologice speciale), reprezintă mijloacele prin care se pot identifica intoleranțele.
ALERGII VS INTOLERANȚE ALIMENTARE
Intoleranţele alimentare nu implică sistemul imunitar, ca alergiile, ci pe cel digestiv. Alergiile alimentare au o frecvenţă mai redusă decât intoleranţele, însă adeseori cele două sunt confundate.
Alergiile pot produce şoc anafilactic, o reacţie care pune viaţa în pericol, pe când intoleranţele pot genera obezitate, dificultăți în a slăbi sau din contră în a te îngrășa, probleme de piele și de tranzit intestinal, migrene, oboseală, răceli frecvente etc.
O altă deosebire între cele două ar fi că în caz de alergie, manifestările sunt imediate, în termen de câteva minute până la două ore după expunerea la alergen, pe când în caz de intoleranţe, ele se pot instala chiar și după câteva zile de la ingerarea alimentului. Datorită acestui lucru și a faptului că simptomele lor sunt foarte diverse, intoleranțele alimentare sunt mai dificil de identificat decât alergiile alimentare.
