Într-unul dintre weekendurile din iulie, cei care au ieșit la plimbare în Vechiul Port al Montrealului au avut surpriza să nimerească în toiul unui eveniment mai puțin obișnuit: Festival des mini-maisons (festivalul mini-caselor). Să nu vă imaginați că ar fi fost vorba de miniaturi, de un fel de sat ca acela al ștrumfilor, construit de pasionații de machete, acei copii prizonieri în corpuri de adulți care ne uimesc cu talentul și meticulozitatea de care dau dovadă. Nu, erau case adevărate, confortabile și suficient de spațioase pentru o persoană/cuplu/familie care nu se ghidează neapărat după principiul bigger is better (mai mare/mai mult e mai bine).

Trebuie să recunosc că mi se întâmplă deseori să fantazez la o astfel de casă, mai ales în urma experienței nefericite pe care am avut-o ca proprietar de locuință clasică, prea mare și prea scumpă. Însă acum, în urma acestui festival, fantezia mea a căpătat un nume și o formă concretă: Cool-Box.

Cool-Box are forma unui container dintre cele utilizate pentru transportul mărfurilor. Sună cât se poate de insipid, dar ar trebui să vedeți ce au fost capabili să facă oamenii aceia dintr-un dreptunghi de metal.

Pe una dintre laturi și în capătul containerului au instalat porți de garaj din sticlă – ceea ce conferă locuinței o luminozitate de excepție – care se deschid cu ajutorul unei telecomenzi, în cazul în care proprietarul își dorește să se simtă în contact cu mediul înconjurător, iar unul dintre pereții (dubli) ai containerului se rabatează, tot cu ajutorul unei telecomenzi și formează o terasă.

Interiorul e amenajat modern, cu o bucătărie deschisă (cu bar și dulapuri suspendate) care dă înspre salonul spațios și luminos, iar aceste două piese, împreună, ocupă cam două treimi din suprafață. Spațiul rămas se împarte între o mică baie cu duș, un dormitor și un spațiu de depozitare.

Așa arată modelul cel mai mic, de 40 de metri pătrați. Datorită modului ingenios în care a fost divizat interiorul, pare aproape la fel de spațios ca apartamentul meu care este de aproximativ două ori mai mare. Aceia care au nevoie de mai mult spațiu pot alege între patru alte modele, cel mai scump având o suprafață de 100 de metri pătrați.

Lăsând la o parte designul atrăgător, avantajele abundă. În primul rând, nu este o povară financiară, Cool-Box-ul e suficient de ieftin încât să nu necesite neapărat un credit ipotecar iar acesta este, pentru mulți, avantajul capital, mai ales aici, într-o lume în care costurile cu locuința înjumătățesc (în cel mai bun caz) bugetul familiilor clasei de mijloc. Mi-ar fi plăcut să vă pot oferi informații detaliate în privința costurilor dar, din nefericire, nu am reușit să mă apropii de reprezentantul companiei, căci era asaltat de solicitanți. Totuși, judecând după prețurile celorlalte modele de dimensiuni similare, o asemenea casă nu ar trebui să depășească cu mult prețul unui automobil mediu.

Pe urmă, e deosebit de rezistent și nu necesită vreo întreținere specială, nu există riscul să îți cheltui economiile pe reparații, iar costurile cu încălzirea și iluminarea sunt minime, mai ales dacă folosești panouri solare. Și, nu în ultimul rând, e mobil, îl poți muta unde și când vrei.

Festivalul a ajuns la ediția a treia și, ca la fiecare ediție de până acum, numărul vizitatorilor a depășit așteptările organizatorilor. Sunt ei înșiși surprinși de entuziasmul cu care sunt întâmpinate mini-locuințele. La prima ediție, au venit de șapte ori mai mulți vizitatori decât se prognozase.

Dacă nu ați avut ocazia să le vedeți nu ați ratat mare lucru, căci toate firmele prezente pot fi găsite pe internet. S-a stat la coadă câte 15-20 de minute pentru fiecare locuință în parte (cu excepția yurtei, care este un fel de cort mare, rotund și care a pierdut fără drept de apel, la scor, concursul de popularitate) iar reprezentanții companiilor erau copleșiți de potențialii clienți.

Oricât de atrăgătoare ar părea ideea unei case mici, moderne și ieftine, există și impedimente, în principal de ordin birocratic: majoritatea municipalităților din Quebec încă nu au regulamente pentru acest tip de locuințe. Și ar mai fi problema cu terenul, foarte scump în Montreal și împrejurimi, ceea ce îl obligă pe potențialul proprietar să închirieze terenul sau să își instaleze casa la o distanță apreciabilă de metropolă, undeva unde este mai puțin costisitor.

Unii oficiali se tem de riscul ca eventualele cartiere de mini-locuințe care se vor construi să nu devină, datorită costurilor scăzute, focare de infracționalitate, ghetouri în care se vor înghesui cei săraci, însă există un studiu (făcut în SUA) care dovedește că temerile sunt nefondate: proprietarii de case mici sunt mai școliți, (posedă de două ori mai multe diplome de master decât populația generală) sunt mai responsabili în privința creditului și, drept urmare, stau mai bine din punct de vedere financiar: per total, câștigă cu aproximativ 10% mai mult decât cetățeanul mediu iar 65% dintre ei nu au nici un fel de datorii.

„Mini-casele sunt viitorul” afirmă primarul localității Sainte-Marguerite, care a aprobat un cartier de astfel de locuințe. Și înclin să-i dau dreptate, cred că în Occident epoca consumerismului agresiv e pe cale să apună (statele emergente au preluat ștafeta) și lasă în urmă oameni care își doresc o viață simplă, care nu mai sunt dispuși să investească în bunuri ci mai degrabă în experiențe, educație, sănătate, dezvoltare personală.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

ninety eight − = 95