Cu ajutorul telescopului spațial Hubble a fost identificată o gaură neagră supermasivă situată la o distanță de circa opt miliarde ani lumină față de noi, care „fuge” din centrul propriei galaxii. Această fugă, cred astronomii, ar fi fost generată de undele gravitaționale emise în urma formării enormei găuri negre din unirea altor două.

Găurile negre stârnesc mult interes, întrucât aceste obiecte stranii ascund multe mistere. Încă nu știm ce anume se află în interiorul unei găuri negre, în care spațiul și timpul sunt deformate în mod extrem. Teoria relativității a lui Einstein nu reușește să ne spună ce se întâmplă în aceste obiecte cosmice. Mai mult, cercetătorii cred că teoria relativității nu este valabilă în interiorul enigmaticelor găuri negre. Din acest motiv, descoperirile astronomice legate de acestea sunt foarte importante și urmărite cu mult interes atât de oamenii de știință cât și de publicul larg.

Recent, o nouă gaură neagră supermasivă – cu masa de circa un miliard de ori mai mare ca a Soarelui – a fost descoperită cu ajutorul observațiilor astronomice efectuate de telescopul spațial Hubble. La o distanță de circa opt miliarde de ani lumină față de noi (ceea ce înseamnă că lumina pe care o vedem a pornit spre Terra atunci când sistemul Solar încă nu exista) se află o enormă gaură neagră, care „fuge” din propria galaxie.

Rezultatele acestei descoperiri efectuate de către echipa de cercetători condusă de Marco Chiaberge de la Space Telescope Science Institute și de la John Hopkins University din Baltimore, SUA, sunt în curs de publicare în revista Astronomy & Astrophysics.

Până în prezent au fost descoperite multe găuri negre supermasive, cu masa de sute de milioane de ori și chiar de miliarde de ori mai mare ca a Soarelui, aflate în centrul unor galaxii. Mecanismul care le generează, precum și rolul pe care ele îl au în nașterea și evoluția galaxiilor, nu este încă pe deplin elucidat.

Gaura neagră recent descoperită este însă oarecum bizară: se situează departe de centrul propriei galaxii și se îndepărtează de acesta cu o viteză de 7.5 kilometri pe secundă. Din acest punct de vedere ea este neobișnuită: cum de nu se află în centru? De ce „fuge”, care este mecanismul ce a generat acest fenomen?

Astronomii sunt de părere că ea s-a născut în urma coliziunii a două galaxii, fiecare cu câte o gaură neagră în centru. În momentul în care cele două găuri negre s-au întâlnit, acestea au format un sistem binar. Rotindu-se una în jurul celeilalte, au pierdut energie prin emisie de unde gravitaționale până când s-au unit într-o singură gaură neagră, eliberând o mare parte din masa care s-a transformat în unde gravitaționale. Aceste unde au dat un impuls noii găuri negre proaspăt formate, generând practic viteza cu care se ea deplasează și la ora actuală.

Procesul de generare de unde gravitaționale este asemănător cu cel observat de antenele gravitaționale LIGO în urmă cu circa un an, când, pentru prima dată, au fost observate undele gravitaționale produse de coliziunea a două găuri negre cu masa de circa 30 de ori cea a Soarelui.

Ceea ce astronomii au observat a fost un quasar extrem de luminos, 3C 186, lucru ce reprezintă un semnal al prezenței unei găuri negre masive în interiorul unei galaxii. Acest quasar se situează la o distanță de 35.000 de ani lumină față de centrul gala-xiei – o distanță mai mare decât cea dintre sistemul nostru solar și centrul Căii Lactee.

Ținând cont de viteza cu care se deplasează gaura neagră față de centrul galaxiei sale, astronomii au calculat că în circa 20 de milioane de ani – un timp scurt la nivel astronomic – aceasta va părăsi galaxia.

Cercetătorii vor face și alte măsurători pentru a confirma în mod definitiv această descoperire care ar putea să ne ajute în elucidarea misterelor găurilor negre și al rolului acestora în evoluția galaxiilor și a Universului.

 

CÂTEVA EXPLICAȚII
Găurile negre. O gaură neagră este o cantitate enormă de materie îngrămădită într-un spaţiu mic. Rezultatul este un câmp gravitaţional atât de puternic, încât nimic, nici măcar lumina, nu-i poate scăpa. Termenul a fost inventat în 1967 de fizicianul John Wheeler, însă ideea unui obiect din spaţiu atât de masiv şi dens, încât lumina nu poate scăpa influenţei sale gravitaţionale a fost propusă de secole. Cea mai faimoasă prezicere a găurilor negre este cea făcută de teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care a arătat că atunci când o stea masivă moare, lasă în urmă un nucleu dens. Dacă masa nucleului este mai mare decât de trei ori masa Soarelui, ecuaţiile arată că forţa de gravitaţie copleşeşte celelalte forţe şi produce o gaură neagră.
Quasarii. Toate galaxiile mari au în centrul lor găuri negre supermasive, dar numai o mică fracţiune din acestea emit radiaţii puternice pentru a fi văzute ca quasari. Un quasar este un nucleu galactic activ, foarte luminos, aflat la mare distanţă de Pământ, care emite radiaţii electromagnetice puternice şi are o mare deplasare spre roşu, atât în unde radio, cât şi în lumina vizibilă.
Undele gravitaționale. Existența acestora a fost pentru prima dată prezisă tot de Albert Einstein şi reprezintă „valuri” în spaţiu rezultate în urma apropierii a două obiecte masive.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

ninety eight − 96 =