Imigrația este mereu un subiect important și de actualitate în Canada. Anul acesta el va ocupa și mai mult spațiu în dezbateri, căci în octombrie vor avea loc alegerile federale. Declin demografic, îmbătrânirea populației, creștere economică, sursă de tensiune, amenințare culturală – iată câteva din cuvintele-cheie pe care, cel mai probabil, le vom întâlni în cadrul acestor dezbateri.

În perioada 2019-2021, Canada va primi peste un milion de noi rezidenți permanenți, potrivit Raportului anual 2018 privind imigrația, înaintat Parlamentului de către ministrul Ahmed Hussen. Astfel, dacă în 2017 Canada a primit peste 286,000 de imigranți, țintele stabilite de guvernul federal pentru anul în curs și următorii doi ani se situează la 330,800, 340,000 și respectiv 350,000 de imigranți. Această ultimă cifră reprezintă aproape 1% din populația țării. Ea n-ar trebui totuși să ne mire, căci liberalii au anunțat în repetate rânduri de când au preluat puterea că un număr de 300,000 și mai bine de noi rezidenți permanenți anual reprezintă „noul normal” al politicii canadiene de imigrație.

  CITIȚI ȘI: Noul normal al politicii canadiene de imigrație

Motivele invocate pentru a justifica acest flux țin de economie și demografie. Ca toate țările occidentale, Canada se confruntă cu un declin în natalitate și cu îmbătrânirea populației. Aceste două mari probleme demografice au un impact direct asupra economiei, asupra forței de muncă și a menținerii încrederii într-o potențială creștere economică.

Conform unui raport dat publicității de către CFIB (Canadian Federation of Independent Business), în al patrulea trimestru din 2017 piața canadiană a muncii înregistra nu mai puțin de 399,000 de posturi vacante. Prin urmare, cei mai mulți dintre acești noi veniți vor fi cei economici (prin programe menite să suplinească golurile pieței și penuria de mână de lucru calificată din anumite domenii), reflectând așadar preocuparea guvernului în stimularea economiei via imigrație.

Poziția Canadei de țară deschisă imigrației iese în evidență în contextul mondial actual, în care multe țări occidentale, inclusiv SUA, au adoptat sau contemplă adoptarea unor politici mult mai restrictive.

Quebecul se înscrie în această a doua tendință, iar dinamica Ottawa-Quebec în această privință este un subiect de urmărit în 2019, quebechezii fiind considerați de mai mulți analiști ca o populație-cheie pentru ca liberalii să rămână la guvernare după alegerile din această toamnă.

Așa cum a promis în campania electorală de anul trecut, primul ministru Legault a anunțat că în 2019 Quebecul va primi 40,000 de noi rezidenți, cu 24% mai puțin decât cei circa 53,000 prevăzuți pentru 2018.

  CITIȚI ȘI: Imigrația, subiectul dominant al campaniei electorale din Quebec

O măsură „ilogică și antieconomică” afirmă opoziția liberală, lucru ce pare confirmat și de cifrele avansate de Conseil du patronat du Québec: 70% din firmele care există în Quebec au probleme în a-și acoperi nevoie de mână de lucru. În zece ani, pentru ca economia să ruleze și prosperitatea quebecheză să continue, un milion și jumătate de posturi vor trebui acoperite.

Dacă ne uităm de-a lungul timpului, din anii ‘70 până în prezent, vedem însă că nivelul de imigranți admiși în provincie a variat destul de mult, funcție de partidul aflat la putere: liberalii au privilegiat mereu imigrația crescând pragurile anuale, PQ – și acum CAQ – le-au redus. Politicile liberalilor provinciali (ca și a celor federali) s-au sprijinit în special pe argumente economice și demografice, cele ale PQ și CAQ pe argumente culturale – francizare, valori quebecheze, integrare pe piața muncii și în societate.

Ce este diferit acum? În Canada suntem obișnuiți ca imigrația să nu genereze polarizări intense, așa cum o face în Statele Unite. 2019 este însă un an electoral important iar subiectul celor peste un milion de imigranți preconizați să vină în Canada în următorii trei ani are toate șansele să devină o sursă de tensiuni. Economia canadiană merge bine, șomajul e scăzut, relațiile între comunități sunt caracterizate de armonie socială. Totuși, parametrii discuției despre imigrație nu țin doar de contextul local, canadian, ci și de cel global, unul în care naționalismul, populismul și izolaționismul ocupă foarte mult loc.

Toate aceste tendințe sunt prezente și în societatea canadiană și se vor exacerba pe măsură ce ne apropiem de alegeri. Deja rețelele de socializare abundă în „articole” ce vorbesc despre islamizare, planuri de a-i face pe albi minoritari în propriile țări, Soros și mafia globalistă care vrea să dizolve națiunile, istoria și creștinismul… Argumentele raționale, ba chiar însăși realitatea canadiană de zi cu zi, au un adversar puternic în frica pe care aceste „știri” o declanșează și o propagă.

  CITIȚI ȘI: Mass-media, de la democratizare la fake news

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

8 + two =