Febra subvențiilor de la București a lovit din nou comunitatea. De data aceasta este vorba de înfiinţarea, pe banii statului român, a unui centru comunitar la Montreal, în baza legii nr. 86, adoptată de Parlamentul României în mai 2016.

Motivarea oficială este că se dorește asigurarea unei mai bune reprezentativități a românilor din afara graniţelor ţării la nivel de comunitate şi a unei mai mari coeziuni în cadrul acestora. Un scop nobil – acolo unde chiar este nevoie de așa ceva.

Conform amintitei legi, pentru ca aceste centre să existe trebuie ca o treime din cel puțin 5.000 de români, înregistrați la misiunile diplomatice românești din statele/ orașele respective, să semneze o cerere în acest sens, adresată MAE, în care să-și includă datele personale de identificare, plus adresa de domiciliu sau de reședință din străinătate.

MONTREAL, DEROGARE ȘI SECRETOMANIE
În ceea ce privește Montrealul, situația este ceva mai aparte. În ultimele luni, Consulatul General al României de aici a organizat câteva întâlniri pe marginea posibilității înființării unui astfel de centru. La aceste întâlniri au participat persoane implicate în asociațiile românești din Montreal. Și, deși este o temă de interes pentru comunitate, surpriza neplăcută este că la aceste reuniuni niciunul din ziarele comunitare nu a fost invitat. Cu atât mai mult cu cât, merită subliniat, subiectul discuţiilor este unul ce necesită o maximă transparență.

O altă surpriză neplăcută este că, nereușind ca în perioada scursă de la emiterea legii să strângă numărul de semnături prevăzute de legiuitor, la ultima întâlnire a unui grup de 10-15 persoane, unele chiar nefiind membre ale unei asociaţii, s-a decis trimiterea unei scrisori la București prin care să se ceară… derogarea de la litera legii: adică, să nu se mai ţină cont de înregistrarea celor minim 5.000 de cetăţeni români și acordul a cel puţin o treime dintre aceștia pentru înfiinţarea centrului comunitar.

Or, acest demers denaturează complet sensul și scopul legii 86/2016. El ignoră faptul că imposibilitatea strângerii acestor semnături reprezintă cea mai bună dovadă că românii de aici nu consideră necesară înfiinţarea unui astfel de centru. Nu în ultimul rând, demonstrează lipsă de respect pentru cheltuirea fondurilor publice din bugetul României, ţară care, după cum se știe, nu are din păcate o economie care să-i permită alocarea de fonduri în sectoare în care se simte lipsa lor acută: educație, sănătate, pensii etc.

DE CE NU E NEVOIE DE UN CENTRU
De-a lungul anilor, media comunitară din Montreal a abordat de mai multe ori subiectul subvențiilor guvernamentale din România, argumentând mereu pentru o emancipare a comunităţii și susținând că dacă există o nevoie de cultură, de asociere, de socializare, formula pentru a răspunde acestor nevoi se creează în comunitate și durează, tocmai pentru că are la bază o nevoie reală, nu una întreținută artificial, prin subvenții.

În 2014, mai multe asociaţii, media comunitare și persoane din Montreal au semnat o scrisoare de protest împotriva irosirii fondurilor României în acordarea unor subvenţii nejustificate în diasporă. Scrisoarea deschisă a fost adresată, printre altele, Comisiilor de specialitate din Senat şi Camera Deputaţilor, Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni – care la acea vreme funcţiona în cadrul MAE – și Institutului Cultural Român.

Unul din principalele argumente enunţate în această scrisoare este că acordarea fondurilor pentru diverse proiecte și evenimente culturale trebuie făcută de statul român ţinând cont de specificul comunităţilor de români din diferite ţări (sau regiuni) ale lumii și de eventualele dificultăţi pe care acestea le întâmpină în promovarea culturii și identităţii românești în zone în care comunităţile de români nu sunt numeroase – de exemplu în Ungaria, Tighina etc. Argumentul este perfect valabil și acum.

Ceea ce par să ignore cei care insistă pentru crearea unui nou centru comunitar este că la Montreal există deja două astfel de centre: Casa Română de la lângă Biserica Buna Vestire și spaţiul din Centrul socio-comunitar situat la 6767 Côte-des-Neiges, unde activează  Asociaţia Culturală Română și Comunitatea Moldovenilor din Quebec (spaţiu dotat cu birou, aparatură audio/video, săli de conferinţe sau pentru evenimente la care poate participa un public numeros). Aceste două spaţii găzduiesc gratuit o multitudine de activităţi și evenimente comunitare, precum: întâlnirile regulate ale unor cenacluri, întâlnirile lunare ale Clubului de Aur, lansări de carte, expoziţii de pictură, spectacole muzicale, celebrarea Zilei Limbii Române, Zilei Culturii Române în cadrul Journées de la culture québécoise sau lucrările Congresului Academiei Româno-Americane (iulie 2016), precum și multe alte evenimente organizate chiar și de persoane care nu fac parte din vreo asociaţie, cenaclu etc.

O COMUNITATE FERITĂ DE INGERENȚELE POLITICE ALE BUCUREȘTIULUI
Având în vedere toate aceste realităţi din comunitatea românilor din Montreal, suprapuse peste situaţia economică a României, solicităm factorilor de decizie de la București să acorde o mai mare atenţie cheltuirii banilor din bugetul de stat și să îi dirijeze cu precădere în direcțiile în care este reală nevoie în ţară. Și sunt multe aceste sectoare!

În acest sens, susţinem că sprijinirea comunităţilor de români din diaspora trebuie făcută acolo unde lipsa fondurilor poate periclita conștiința apartenenței la cultura română, unde românii se zbat pentru a-și putea promova cultura și tradiţiile strămoșești. Și nu în comunităţile puternice, care au dovedit că au sprijin de la statul în care se află, cum este cazul celei de la Montreal – unde spaţiul alocat în centrul socio-comunitar amintit a beneficiat de atenţia și ajutorul acordat de Canada comunităților etnice. Astfel de comunități puternice ale românilor din diaspora au demonstrat că au nu doar maturitatea de a se susţine singure, ci și maturitatea de a conștientiza că cei aflaţi la putere în România trebuie să acorde o reală grijă – nu politicianistă! – în alocarea banilor din bugetul la care contribuie, din salarii și pensii, rudele pe care cei din diaspora le au în ţară.

Legea amintită statuează că „centrele comunitare românești nu au personalitate juridică”, dar „funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe”. Tocmai de aceea, considerăm că diaspora trebuie să rămână independentă și niciuna dintre formele ei de organizare nu trebuie subordonată Guvernului din România.

În ceea ce privește prevederea conform căreia „centrele comunitare românești au drept scop asigurarea coeziunii comunităților de români din afara granițelor țării, reprezentativitatea acestora, organizarea de proiecte și programe cu caracter cultural, educativ și artistic în scopul promovării realităților istorice, a tradițiilor, a obiceiurilor, valorilor naționale și a identității lingvistice”, reamintim cu mândrie că românii din Montreal au demonstrat că au realizat toate acestea înainte ca vreun partid politic să definească românismul diasporei, dar subordonându-l puterii de la București.

Nu în ultimul rând, considerăm că finanțările acordate din bugetul României nu trebuie să se suprapună inițiativelor locale ale românilor din Canada, cu un potențial distrugător pentru cei din comunitate.

Cu mențiunea că indiferent de rezultatul alegerilor din România, diaspora trebuie să rămână independentă, insistăm să rămâneți în litera legii și să NU faceți derogări.

Ne opunem oricărei încercări a factorilor politici de a controla acţiunile din diaspora în sprijinul partidelor din România!

Simona Pogonat, editor Accent Montreal
Viorel Anghel, editor Pagini Românești
Cristina Sofronie, editor ZigZag Român-Canadian

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

− four = six