Stilul Ralucăi Pilat, postmodern de sorginte suprarealistă, este viguros și în același timp seducător prin armonia culorilor și arta desenului, prin echilibrul compoziției, conturând o activitate artistică absolut originală. Tablourile sale, expuse și vândute în Europa și America de Nord, izvorăsc dintr-un imaginar efervescent: în ele plonjăm într-un univers de vis, filozofic, în care destinul omului și raporturile sale cu lumea sunt strâns legate între ele. Un interviu cu această pictoriță ale cărei tablouri se găsesc în importante galerii din Canada și Statele Unite, realizat de Eva Halus. Interviul va fi inclus în al treilea volum din seria „Convorbiri cu personalități românești din Montreal”, preconizat să apară în vara lui 2019. Aceasta este o versiune adaptată pentru ziarul Accent Montreal.

EVA HALUS: Raluca Pilat, în picturile tale ne dezvălui o lume imaginară, în care simbolurile alunecă de pe terenul real în fantezie. Am înțeles că există un substrat filozofic în ele, în legătură cu destinul omului, pe care îl tatonezi.
RALUCA PILAT: În atelierul meu, în lucrul meu, relația cu pânza aș putea să o compar cu un parteneriat: o persoană dragă pentru întâlnirea cu care mă pregătesc emoțional și spiritual.

De fiecare dată îmi doresc ca să aduc în relația noastră o versiune a mea cât mai înaltă, să-i dezvălui fațete tot mai rafinate, tot mai sensibile, mai armonioase, mai profunde ale personalității mele. Știu că la rândul ei, îmi va oferi exact ceea ce eu îi voi transmite.

Oamenii din viața noastră sunt oglinzi în care descoperim aspecte diferite ale personalității noastre. Cred că pânza din fața mea joacă același rol. Îmi reflectă cu acuratețe cine sunt și ce mai am de ameliorat în mine în acel moment. Este o relație sfântă, bazată pe o sinceritate absolută, într-o continuă evoluție.

În lucrările mele recente nu urmăresc o filozofie anume. Dar dacă aș căuta una, aceea ar fi cea a iubirii. A acestui liant  fabulos pe care îl mai pot numi Lumina sau Viața. Cea care se află în noi și pretutindeni, și pe care o găsiți în lucrările mele sub forma unei imagini-simbol, o sferă alungită în partea de sus. Este simbolul feminității, al fertilității, al pistilului care conține germenul vieții, al oului filosofal.

La baza procesul artistic, după mine, se află trei elemente: Intenția, Atenția (sau Focus-ul) amândouă susținute de o Implicare energetic-emoțională. Este procesul creator pe care fiecare ființă umană îl manifestă instinctiv la început, iar mai târziu în mod conștient. Este „Marea Operă” cum o numeau alchimiștii, prin care ne purificăm, ne dizolvăm pentru a ne recrea sub imperiul ființei celei mai pure.

Probabil acesta este motivul pentru care arta majorității artiștilor, spre sfârșitul carierei, devine tot mai epurată, mai simplă, redusă la esență. Ea devine pur și simplu reflecția propriei lor personalități alchimizate deja la sfârșitul vieții.

Viața și arta m-au făcut să înțeleg în profunzime dictonul înțeleptului Pierre Teilhard de Chardin: „Noi nu suntem ființe umane care trăim o experiență spirituală (aici pe Pământ), ci ființe spirituale trăind o experiență umană.”

EH: Care sunt pictorii care te-au influențat, ca stil și mod de gândire?
RP: Mă fascinează imaginația fantastică a suprarealiștilor – Marx Ernst, Chirico, Victor Brauner, Juan Miro, modul neașteptat în care juxtapun elementele, creând forme cu o nouă conotație, unde rațiunea este lăsată să se odihnească, iar lumea onirică, a subconștientului, ne invadează. Dar, în același timp, compozițiile libere, cu linii de forță ce prind forme în funcție de temperamentul și viziunea artistului, spontaneitatea și sinceritatea tușelor expresioniștilor abstracți mă bântuie în permanență. Admir mult arta lui Mark Rothko, Willem de Kooning, Franz Kline și mai ales Antoni Tapies.   

EH: În lucrările tale din ultimii ani predomină culorile albastre, iar ele sunt cu atât mai puternice cu cât le imprimi și o mișcare pe pânză: sunt parcă aburi care se evaporă, sunt alteori pătrate sau triunghiuri care se dezintegrează, uneori par ca o respirație într-un loc rece, unde aceasta îngheață. Ai inclus multe din aceste lucrări în expoziția „Bleu” de la Galeria Michel Bigué, din Saint-Sauveur, Quebec. Ce ai simțit când ai pictat lucrările acestea?
RP: La această expoziție am invitat publicul într-un voiaj interior în care culoarea celestă, albastrul, devine mesagerul emoțiilor profunde și novatoare. În lucrările mele armonia între rigoare și spontaneitate, între sobrietate și fantezie cromatică mă ajută să privesc lumea printr-o viziune artistică personală a cărui rol de netăgăduit pentru mine (și sper că și pentru privitori) este cel de a dezvălui extraordinarul ascuns dincolo de lucrurile obișnuite. Acesta este, în opinia mea, rolul sine-qua-non pe care îl are artistul în această lume. A picta este pentru mine un mod de a îmbrățișa, de a aborda lumea, de a crea noi legături cu ea. Prin arta mea încerc să aduc la viață aceste conecții, să surprind aceste forțe invizibile.

De când mă știu, am fost inspirată de științele oculte, în special de latura spirituală a alchimiei, iar mai de curând de teoria câmpului cuantic în care conștiința joacă un rol profund și transformator asupra realității noastre imediate. De aici probabil rezultă jocul vizual cu câmpuri de forță pe care le redau pe pânză.

EH: În decursul timpului ai avut numeroase expoziții solo și colective, în galerii din Canada, Statele Unite și Europa. Care sunt galeriile care te reprezintă sau cu care colaborezi de obicei?
RP: Sunt galerii care se găsesc în Montreal, Quebec, Toronto și Atlanta, cum ar fi Galeria MX – Montreal, L’Harmattan – Baie St-Paul, Galeria 133 – Toronto, Galeria Michel Bigué – Saint-Sauveur și Galeria Chic Evolution in Art în Atlanta.

EH: Ne-am cunoscut la unul din vernisajele tale, la o expoziție organizată la Hotelul Delta din Montreal. Atunci pictai… Pasărea Măiastră! Era unul din primele simboluri pe care le descifrai în lumea imaginară, inspirat de Brâncuși și de folclorul românesc. Știu că m-am simțit foarte mândră că acest simbol este expus în centrul Montrealului. Povestește-ne, te rog.
RP: Cred că aceea a fost prima mea expoziție la Montreal. Mi-a trebuit un mare curaj să expun, nu mă simțeam încă la nivelul profesional pe care mi-l doream, dar știam că ieșirea în lume a lucrărilor mele și acel stadiu la care mă aflam atunci erau o necesitate în procesul evoluției artei mele. Așa că am închis ochii și m-am aruncat în necunoscut. În acea perioadă am simțit nevoia să mă conectez la acest simbol, al păsării măiestre. Rezonam cu ideea de ardere și curățare a trecutului, trecutul din toate domeniile vieții: artistic, profesional, sentimental și de recreare a mea pe un alt nivel. 

EH: Acum câțiva ani ai avut un contract pe o perioadă mai lungă cu o galerie din Statele Unite. Poți să ne descrii cum a fost această colaborare cu ei?
RP: Timp de trei ani am fost reprezentată de o agenție. Ei erau intermediarii între mine și galerii. Au fost trei galerii – în Florida Onessimo și Las Olas și în Baltimore Renaissance Fine Art, care mi-au expus lucrările prin această agenție. Colaborarea cu agenția a fost avantajoasă numai dintr-un singur punct de vedere: mi-au deschis noi locuri și spații pentru expunere și astfel tot mai mulți oameni au putut intra în contact cu arta mea. După trei ani m-am retras însă, pentru că agenția și galeriile îmi luau 75 % din vânzarea lucrărilor, ceea ce îmi părea mult prea mult.

EH: Faci parte din câteva grupări artistice din Montreal, Diversité Artistique Montréal și RAAV. Cum este colaborarea cu ei, care sunt lucrurile de care beneficiezi fiind membră în aceste organizații?
RP: M-am retras din aceste organizații de câțiva ani. Eu personal nu am avut beneficii în urma înscrierii în ele. În schimb știu că m-aș fi bucurat de niște avantaje dacă aș fi avut mai puțin de 35 de ani.

EH: Ce ne poți spune despre experiența ta ca profesor de arte vizuale? Cum este să lucrezi cu copiii?
RP: Privind în urmă, acea perioadă când predam la Clubul de artă din București, îmi pare acum dintr-o altă viață. Am avut mari satisfacții alături de copii, acolo mi-am descoperit fațete ale propriei personalității pe care nu mi le cunoșteam. De fiecare dată se crea o energie magică între mine și copii, un fel de legătură profundă, intimă, care făcea ca sfârșitul orei să se prelungească mereu, spre exasperarea părinților ce așteptau nerăbdători sfârșitul lecției. Continui și aici să lucrez cu copiii, dar dau numai lecții private la sfârșitul săptămânii.

EH: Care sunt planurile tale? Ce expoziții ai în pregătire?
RP: În primele patru luni ale lui 2019 am avut trei expoziții de grup, la Galeria MX din Montreal, la Galeria 133 din Toronto și la Galeria L’Harmattan, a cărei expoziție de primăvară a avut loc tot la Montreal. Va urma expoziția de toamnă a acestei galerii, iar în rest voi lucra pentru galeriile care mă reprezintă, ca de exemplu cea din Atlanta care mi-a cerut să-i trimit mai multe lucrări pe hârtie, iar în momentul de față lucrez pentru ea.

EH: Închei acest interviu cu un citat din criticul de artă André Seleanu: „Formée dans la profonde tradition de l’école artistique roumaine et bucarestoise, Raluca Pilat a aussi assimilé des éléments des écoles québécoises et canadiennes. Son art possède un côté instinctif façonné par une longue histoire culturelle reflétée par les couleurs bien harmonisées et une calligraphie raffinée, sophistiquée, qui regarde subtilement vers le registre postmoderne et contemporain. On aura compris: un art à la fois clairement défini, une palette personnelle mûrie par le travail et l’expérience et sur ce socle, des vastes possibilités… Une œuvre polysémique enracinée dans la Terre et débouchant sur l’imaginaire.” 

Raluca Pilat la vernisajul expoziției „Imaginarium”, Hotel Delta, septembrie 2012.

Raluca Pilat, repere biografice
Născută în 1965 la Bucureşti, Raluca Pilat a studiat la cele mai importante şcoli specializate în artă din România: liceul „Nicolae Tonitza” şi Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, de unde a absolvit în 1989. Timp de 12 ani a predat arta plastică la Clubul de Artă al sectorului 6 din Capitală, îndrumând tinere talente care sub inspiraţia sa au putut evolua şi maturiza.

Din 2002 se află la Montreal, lucrând și expunând intens. Dintre cele mai notabile expoziții solo ale sale menționăm Mundus Mirabilis, Quantica și Imaginarium toate trei găzduite de Hotelul Delta din Montreal în mai-iunie 2009, august 2010 și respectiv septembrie 2012, precum și Lignes de vie de la Monument National, între noiembrie 2011 și ianuarie 2012.

De-a lungul anilor, lucrările sale au fost expuse în multiple și prestigioase galerii de artă din Canada și Statele Unite, precum L’Espace Contemporain (Montreal), Trafalgar’Art (Bromont), Onessimo și Las Olas (Florida), Renaissance Fine Art (Baltimore). În prezent, Raluca Pilat este reprezentată de Galeria MX (Montreal), Galeria Michel Bigué (Saint-Sauveur), L’Harmattan (Baie St-Paul), Galeria 133 (Toronto) și Chic Evolution in Art (Atlanta, SUA).

În 2011 a fost recompensată cu 1er Grand Prix al Concursului internațional de arte vizuale Son et Lumière al CAPSQ (Cercle des artistes peintres et sculpteurs du Québec), categoria „Frontière figurative”, iar în 2014, în cadrul aceluiași concurs internațional, 1er Grand Prix la categoria „Art contemporain”.

Mai multe detalii despre arta Ralucăi Pilat la ralucapilat.com.

CITIȚI ȘI:
Ionela Manolescu : „Arta înseamnă libertat
e”
MARC-Marinescu Constantin și umorul său tridimensional
Conturând un peisaj și o memorie: Dialog cu artistul Peter Krausz

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

twenty three − = sixteen