Expresia „Buca feței” nu îmi aparține, ea a fost mot-à-mot tradusă și adaptată de un prieten bun care s-a dus prea repede dintre noi. La începuturi vorbeam despre Facebook ca despre o cafenea în care ne adunam ca să reîntâlnim vechi prieteni, foști colegi, amintiri pierdute.

Când cafeneaua a devenit neîncăpătoare, am ieșit în piață. Așa apărea Facebook-ul în faza următoare: o agora în care fiecare își striga bucuriile și nemulțumirile, fără însă a mai asculta la vocile și ideile ălora din jur. Celor care aveau nevoie de aprecieri, care aveau nevoie de fi plăcuți, li s-a făcut pe… plac: cu un simplu click au devenit un pic mai populari. De asemenea, homofobii, misoginii, rasiștii și xenofobii și-au găsit locul perfect în a-și expune mușchii; unii din, și cu motive clare și o agendă așijderea, alții – din pură naivitate.

Așa încât, la ora asta, buca feței ne mai încăpând în piețele urbei, s-a mutat în groapa de gunoi a acesteia, unde orice trece, merge, se acceptă, se comentează și se transformă în, chipurile, știre. Fiecare facebukist a devenit sau are potențialul de a fi un jurnalist, un comentator politic, un analist, un medic naturist, un critic de artă, un lider spiritual. De ce o mai fi nevoie atunci de specialiști cu doctorate, școliți prin universități renumite, când avem specialiștii noștri pe Facebook? Stau și mă întreb, care o fi, după faza gropii de gunoi, următoarea locație a bucii feței? Poate o dezinfecție totală? Cine poate ști? Poate Mark.

P.S. Iertare celora cu bune intenții, jos pălăria pentru eforturile domniilor voastre de a menține o atmosferă sănătoasă, atâta cât se poate. Cafeneaua este încă deschisă pentru dumneavoastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

three + 2 =