Numeroși economiști, oameni de știință, futurologi și antreprenori celebri sunt de părere că automatizarea și inteligența artificială (AI) urmează să ne schimbe viețile în mod drastic. Cea mai importantă schimbare privește forța de muncă.

„Dacă mașinile vor produce tot ceea ce avem nevoie, rezultatul va depinde de felul în care lucrurile sunt distribuite. Toți ne putem bucura de o viață de lux și huzur cu condiția ca bogăția generată de mașini să fie partajată. Altfel, dacă cei care dețin mașinile vor face lobby împotriva redistribuirii acestei bogății, majoritatea populației va fi îngrozitor de săracă. Până acum, tendința pare să manifeste spre a doua opțiune, tehnologia provocând inegalități din ce în ce mai mari”, scria profesorul Stephen Hawking în ultima sa postare pe Reddit, în 2016.

Nu o dată celebrul fizician s-a pronunțat în legătură cu efectele pe care evoluția tehnologiei și a roboticii le va avea asupra pieței muncii, creând probleme la nivel social și politic. Mai mult, el a avertizat asupra dezechilibrului economic mondial pe care inteligența artificială, ca tip de automatizare de generație superioară, îl va adânci. Acest dezechilibru, combinat cu suprapopularea planetei, schimbările climatice și bolile (rezistența la antibiotice e o problemă din ce în ce mai acută) este pe cale să creeze una dintre cele mai periculoase combinații din istoria omenirii.

Îngrijorările sale sunt împărtășite de mulți experți. Pe de-o parte progresul tehnologic eficientizează sectorul industrial, pe de alta el generează nesiguranța locurilor de muncă, șomaj și sărăcie pentru foarte mulți oameni de rând, care își văd joburile ocupate de roboți.

Nu e deci de mirare că în ultimii ani, publicarea studiilor despre impactul automatizării asupra pieței muncii s-a accelerat. Prognozele referitoare la cât de multe locuri de muncă vor dispărea variază, însă toate sunt de acord că vor fi de ordinul milioanelor.

În februarie 2016 a apărut un raport întocmit de Citibank în colaborare cu Universitatea Oxford („Technology at work: V2.0”), în care se arăta că 47% din locurile de muncă din SUA riscă să fie automatizate. În Marea Britanie procentul este de 35%, în China de 77%, iar la nivelul țărilor din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică procentul ajunge la 57%.

În noiembrie 2017, un nou avertisment, de data aceasta de la McKinsey Global Institute: aproximativ 800 milioane de angajaţi din toată lumea şi-ar putea pierde locurile de muncă până în anul 2030, fiind înlocuiți cu roboţi. Studiul, intitulat „What the future of work will mean for jobs, skills, and wages”, a fost realizat în 46 de ţări ce reprezintă 90% din PIB-ul mondial şi s-a aplecat asupra a 800 de meserii. Concluzia: automatizarea va avea un impact drastic, comparabil cu tranziția pe care societățile agrare au cunoscut-o în timpul Revoluției Industriale și va afecta în special economiile dezvoltate – ţările mai sărace nu îşi permit să investească în automatizare şi vor fi deci mai puţin afectate de revoluția roboților. De exemplu, în India doar 9% din joburile existente vor necesita înlocuirea angajaţilor cu roboţi, până în anul 2030, în vreme ce în SUA procentul se situează undeva la 33%.

AUTOMATIZARE ȘI GLOBALIZARE
Automatizarea a dus la dispariția mai multor joburi în Occident decât mult hulita globalizare. Explozia de populism din ultima vreme face însă ca la nivel de discurs politic acest fapt să fie ignorat. Trump este un foarte bun exemplu în acest sens. Naționalismul, protecționismul și retorica anti-imigranți i-au adus voturi. Oamenii se bucură când aud că „va aduce joburile din China înapoi în SUA”.

Realitatea pe care economiștii o semnalează este însă alta: automatizarea fabricilor a dus la decimarea locurilor de muncă în industria prelucrătoare, afectând clasa muncitoare – ceea ce face ca promisiunea lui Trump de a aduce joburile înapoi să fie una goală. O analiză făcută la Center for Business and Economic Research de la Ball State University (SUA), „The Myth and the Reality of Manufacturing in America” (2015), estimează că doar 13,4% din locurile de muncă din sectorul manufacturier american au dispărut datorită comerțului și globalizării, restul putând fi atribuite automatizării.

Desigur, globalizarea a contribuit la dispariția multor joburi din economiile dezvoltate, unde mâna de lucru este mai scumpă, către cele emergente. Per total însă, de-a lungul ultimelor decenii, automatizarea a avut un impact mult mai mare asupra piețelor muncii din țările occidentale decât globalizarea.

FENOMENUL NU E NOU. CE E DIFERIT ACUM?
Pierderea locurilor de muncă din cauza noilor tehnologii nu este un fenomen nou. De-a lungul deceniilor, automatizarea nu s-a manifestat însă doar ca o forță destructivă, căci pe măsură ce unele locuri de muncă dispăreau, altele noi erau create. În anii ’80, de exemplu, apariţia computerului personal a dus la înfiinţarea multor noi locuri de muncă. În plus, schimbările s-au produs într-un ritm ce a permis ca pe măsură ce joburile din agricultură și industrie se împuținau, sectorul terțiar – cel al serviciilor – să se dezvolte și să absoarbă o bună parte din forța de muncă disponibilizată.

Acum însă tehnologia avansează într-un ritm fără precedent și transformă lumea din jurul nostru mai repede decât realizăm. Tehnologia este pe cale să devanseze modelul actual de business, căci viteza cu care aceasta evoluează depășește capacitatea de adaptare a businessurilor și instituțiilor guvernamentale. Și dacă până acum automatizarea a înghițit cu precădere joburile care presupun muncă manuală, evoluția din domeniul inteligenței artificiale face ca extinderea distrugerii locurilor de muncă către cele cu un nivel mai ridicat de calificare, ocupate în special de clasa de  mijloc, să fie foarte probabilă. Domenii precum serviciul de relații cu clienții, transporturile, domeniul juridic și sectorul bancar și financiar vor simți impactul automatizării rezultate prin introducerea inteligenței artificiale.

Din aceste motive, transformarea pieței muncii care se manifestă acum și în următoarele decenii este considerată una istorică.

Cele mai dificile efecte ale transformărilor de pe piața muncii pot fi atenuate dacă guvernele asumă un rol activ.

SOLUȚII?
Efectele automatizării vor fi diferite de la țară la țară. Dar, deoarece în economiile actuale locurile de muncă reprezintă principalul vehicul pentru crearea de bogăție și distribuirea veniturilor, cea mai importantă provocare va fi limitarea creșterii inegalității de venituri. Căci se știe, distribuirea inegală a veniturilor predispune economiile la crize, blochează sistemul politic şi îngreunează accesul la educaţie, cheia dezvoltării unei societăți.

Soluțiile propuse sunt multiple, iar majoritatea experților este de părere că cele mai dificile efecte ale transformărilor de pe piața muncii pot fi atenuate dacă guvernele asumă un rol activ. În studiul produs anul trecut de McKinsey Global Institute se vorbește de „un Plan Marshall pentru automatizare”, pentru a sublinia amploarea acțiunilor necesare. Reamintim că Planul Marshall a fost o inițiativă americană prin care s-au alocat circa 140 de miliarde de dolari pentru reconstruirea Europei de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial.

Există voci care vorbesc și de taxarea roboților – a celor foarte sofisticați, cu grad înalt de autonomie, care s-ar bucura de statutul legal de „persoană electronică”, cu drepturi și obligații, inclusiv impunerea de taxe şi impozite. Ideea a fost propusă de europarlamentara luxemburgheză Mady Delvaux în ianuarie 2017 iar Bill Gates și economistul laureat Nobel Robert Shiller s-au declarat în favoarea ei.

Alții vorbesc de introducerea venitului de bază garantat, un concept cu care mai multe țări experimentează prin intermediul unor proiecte-pilot, printre care și Canada, în Ontario. Venitul de bază garantat este o formă de venit minim, universal, individual și necondiționat.

Cel mai adesea însă reformarea sistemului de învățământ pentru a-l adapta noii ere digitale și reformarea legislației muncii și a protecției sociale sunt citate ca soluții necesare.

Concluzia ar fi deci că automatizarea nu va fi neapărat un dezastru, dar asta numai dacă o societate este capabilă să se doteze de măsurile necesare pentru a face față efectelor sale adverse.

 

În Canada
Un studiu din 2016 al unui think tank de la Universitatea din Toronto vorbește de milioane de locuri de muncă pe care automatizarea le va decima în următorii 10-15 ani: între 1.5 milioane și 7.5 milioane. Și nu doar muncile de joasă calificare sunt în pericol, căci dezvoltarea tehnologiei va reduce cererea pentru doctori, avocați sau ingineri, de exemplu. Studiul atrage atenția asupra faptului că politicile și programele sociale ale Canadei nu sunt capabile să facă față la asemenea bulversări și că nevoia de reforme este imperioasă pentru a diminua riscurile sociale.

În 2017, un raport produs de Deloitte și Human Resources Professionals Association estimează că între 35% și 42% din locurile de muncă din Canada sunt amenințate de automatizare. Adaptarea sistemului de învățământ la noile configurații ale pieței muncii și investițiile sporite în perfecționări și recalificări ale forței de muncă reprezintă principalele soluții ce reies din această analiză, alături de modernizarea legislației muncii și a protecției sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

− six = one