Cu ajutorul telescopului Alma din Chile a fost observată, în premieră, nașterea a trei exoplanete, în jurul unei stele situate la circa 330 de ani lumină față de noi – o stea care are doar o miime din vârsta Soarelui.

Descoperirea de noi planete în afara Sistemului Solar, așa-numitele exoplanete, nu mai reprezintă o surpriză. La ora actuală au fost deja catalogate mii de astfel de planete, mai ales datorită studiilor efectuate cu ajutorul telescopului Kepler. Totuși, o nouă descoperire, a trei planete nou-născute, a generat mult entuziasm printre astronomi. Este prima dată când planete în formare în jurul unei stele la rândul ei nou-născute au fost observate cu o tehnică experimentală bazată pe măsurarea semnalelor provenind de la molecule de monoxid de carbon.

Până acum exoplanetele erau descoperite prin fluctuația luminii stelei în jurul căreia orbitau – în momentul în care o planetă trece prin fața stelei sale, o variațiune a luminozității acesteia poate fi observată – sau prin oscilații ale stelei, generate de atracția gravitațională a planetelor, de obicei de dimensiuni mari, care orbitează în jurul său.

De data aceasta însă astronomii au putut efectua măsurători de precizie cu ajutorul interferometrului Alma (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) aflat în Chile și aparținând de European Southern Observatory, în domeniul lungimilor de undă milimetrice, deci nu în spectrul luminii vizibile.

Astronomii au măsurat emisii ale moleculei CO (monoxid de carbon) cu o lungime de undă bine cunoscută. Fluxul radiației măsurate depinde de structurile pe care aceasta le întâlnește în drumul său. În norii care învăluiau steaua HD 163296, situată în constelația Săgetătorului, la 330 ani lumină față de noi, s-a putut constata cum acest flux era perturbat de structurile aflate în calea radiației. La fel cum, de exemplu, într-un râu pietrele influențează fluxul apei, eventualele structuri din spațiu, precum planetele, pot avea un impact asupra radiației de monoxid de carbon. Este exact ceea ce au observat astronomii cu ajutorul telescopului Alma. Steaua HD 163296 s-a „aprins”, adică a început să strălucească, acum circa 4 milioane de ani, fiind prin urmare o stea foarte recentă. Vârsta acestei stele este doar a mia parte din vârsta Soarelui nostru. Astronomii au observat deci pentru prima dată un sistem solar în formare.

Din analiza măsurătorilor efectuate, astronomii au ajuns la concluzia că în norul de praf și pulbere care încă învăluie steaua HD 163296 se află cel puțin trei protoplanete. În acest nor au încă loc procese ce pot duce la nașterea mai multor planete. Planetele care influențează fluxul radiației observate sunt mari și gazoase, asemănătoare mai degrabă cu Jupiter din sistemul nostru solar decât cu Terra. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în două articole recente, apărute în revista Astrophysical Journal Letters.

Două dintre planetele care s-ar afla învăluite în norul din jurul stelei se situează la distanțe de 12 și 21 miliarde de kilometri față de aceasta, adică de 80 și respectiv 140 de ori mai departe decât se află Pământul față de Soare. A treia planetă este și mai îndepărtată, la circa 39 de miliarde de kilometri față de astru.

Noua tehnică folosită pentru descoperirea acestor protoplanete va fi optimizată în viitorul apropiat pentru a permite descoperirea de planete mai mici, dar și a modalității prin care acestea se formează. Se va putea studia inclusiv eventuala existență a unei atmosfere a acestor planete, precum și elementele chimice care ar alcătui-o.

Nu știm dacă undeva în Univers există planete pe care se află forme de viață mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a noastră, însă recentele descoperiri, precum și noile tehnici utilizate, ca cea prezentată în acest articol, ne ajută să descoperim noi planete, printre care poate se află și una plină de viață.