Este foarte important de înțeles că primul medicament în viață este ceea ce mâncăm și că eforturile pentru a evita progresia spre diabet sunt esențiale. Nu numai că diabetul sporește riscul de boli de inimă, AVC și demență, el poate afecta și rinichii, nervii și ochii.

Sindromul metabolic este un cumul de afecțiuni care au loc în același timp, sporind riscul unei persoane de a dezvolta boli cardiovasculare, accident vascular cerebral (AVC) și diabet. Astfel, sindromul metabolic dublează riscul de boli cardiovasculare și crește de 4-5 ori riscul de diabet de tip 2.

Afecțiunile care caracterizează sindromul metabolic sunt: tensiune arterială și glicemie crescute, obezitatea abdominală și niveluri anormale ale colesterolului și trigliceridelor. Prezența uneia dintre aceste condiții nu înseamnă că o persoană suferă de sindrom metabolic, însă nu trebuie nici neglijată, deoarece oricare dintre afecțiunile enumerate anterior sporește riscul de îmbolnăvire serioasă.

Pentru a fi diagnosticată cu sindrom metabolic o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin trei dintre aceste cinci criterii:
● Glicemie, pe nemâncate, peste 6,1 mmol/l (sau peste 110mg/dl);
● Tensiune arterială sistolică peste 130mmHg și diastolică peste 85mmHg;
● Trigliceride peste 1,69 mmol/l (sau 150mg/dl);
● Colesterolul HDL (bun) sub valoarea de 1.04 mmol/l la bărbați și sub 1,29 mmol/l la femei;
● Obezitate abdominală: o circumferință peste 80 de cm la femei și peste 94 de cm la bărbați.

În plus, sindromul de ovar polichistic la femei și steatoza hepatică non-alcoolică (inflamație a ficatului cauzată de acumularea grăsimilor) au atras atenția specialiștilor în ultima vreme, existând chiar câteva studii ce argumentează introducerea lor pe lista criteriilor de definire a sindromului metabolic.

Printre cei mai importanți factori de risc ai sindromului metabolic se numără:
● Vârsta – riscul de sindrom metabolic crește odată cu numărul anilor. Foarte îngrijorător este faptul că incidența sindromului metabolic în cadrul populației de vârstă tânără (între 20-40 ani) este în continuă creștere în țările dezvoltate. Cauza principală este un stil de viață nesănătos: o alimentație bazată pe semipreparate, fast food și zahăr adăugat, sedentarism, fumat.
● Obezitatea  – în special cea de tip abdominal.
● Prezența diabetului de tip 2 în familie sau, în cazul femeilor, diagnosticarea cu diabet gestațional în timpul sarcinii.
● Alte boli – riscul de sindrom metabolic este mai mare la o persoană cu ficat gras non-alcoolic, sindrom de ovar polichistic sau sindrom de apnee în somn.

Ce este rezistența la insulină?

Sindromul metabolic este strâns legat de supraponderabilitate sau obezitate și de sedentarism. El este de asemenea legat de afecțiunea numită rezistența la insulină. În mod normal, sistemul digestiv transformă ceea ce mâncăm în zahăr. Insulina este un hormon produs de pancreas a cărei misiune este să regleze nivelul zahărului (glucozei) din sânge (glicemie), excesul fiind transferat în țesuturi şi transformat în celule adipoase (grăsime). Glucoza este unul din combustibilii organismului nostru – de fapt, cel mai des întrebuințat combustibil al omului modern, iar insulina o ajută să pătrundă în celule pentru a fi folosită drept energie.

La persoanele cu rezistență la insulină, celulele nu răspund normal la acest hormon iar glucoza nu poate intra în celule la fel de ușor. Drept urmare, nivelul glicemiei crește, chiar dacă pancreasul produce din ce în ce mai multă insulină pentru a încerca să scadă glicemia.

Cum se dezvoltă diabetul?

Știm cu toții că diabetul este o boală determinată de probleme legate de insulină. Așa cum  am arătat, insulina este hormonul produs de pancreas care permite celulelor din întregul corp să absoarbă glucoza (zahărul) pentru energie. Cea mai frecventă formă, diabetul de tip 2, apare atunci când organismul devine rezistent la insulină sau când pancreasul nu mai produce suficientă insulină. Acest diabet de tip 2 determinat de un deficit de secreție de insulină și deci fără sindrom metabolic este, în general, genetic.

Cauzele principale ale rezistenței la insulină nu sunt pe deplin înțelese la ora actuală, dar se consideră că excesul de grăsime corporală și lipsa activității fizice joacă un rol important.  Cercetările arată că grăsimea abdominală produce hormoni și alte substanțe care declanșează o inflamație cronică, ceea ce contribuie la rezistența la insulină. Bărbații au, de-a lungul întregii vieți, tendinţa de a stoca mai multă grăsime în zona abdominală. La femei, această tendință începe să se manifeste în jur de 40-50 de ani, odată cu scăderea concentrației de hormoni sexuali.

Dacă aveți rezistență la insulină, celulele musculare, grase și hepatice nu pot absorbi cu ușurință glucoza din sânge, astfel încât nivelul glicemiei crește. Ca răspuns, pancreasul încearcă să țină pasul producând mai multă insulină. În timp, celulele producătoare de insulină din pancreas încep să se șubrezească. Acest lucru duce la prediabet și, în cele din urmă, la diabet.

Se consideră că un pacient suferă de diabet atunci când glicemia serică, pe nemâncate, este mai mare de 7. Între cea normală de 5,8 și 7 se poate vorbi de prediabet ori de intoleranță la glucide.

Simptomele clinice ale diabetului de tip 2 sunt, de fapt, complicațiile acestuia, destul de tardive: insuficiență renală cu dializă, amputații, orbire, infecții. Tratamentul este medicamentos (metformină, glyburide) și, mai rar, sub formă de injecții cu insulină.

Puterea prevenției

La ora actuală, unul din trei canadieni are prediabet sau diabet. Mai mult de jumătate dintre cei care acum au 20 de ani vor dezvolta această boală în timpul vieții. Prevalența ridicată a obezității în Canada este în mare măsură responsabilă pentru epidemia de prediabet și diabet. Potrivit Public Health of Canada, în 2017, 64% dintre canadienii adulți (peste 18 ani) sunt supraponderali sau obezi și circa 30% dintre copiii cu vârste între 5 și 17 ani se află în această situație. La copii, rata obezității a crescut substanțial între 1978 și 2017, de la 23% la 30%.

Partea bună este că dacă aveți glicemia mărită, nu trebuie să faceți schimbări drastice pentru a o ameliora. Un studiu de referință în domeniu, intitulat The Diabetes Prevention Program, a arătat că 150 de calorii în minus pe zi și mersul rapid timp de 30 de minute, cinci zile pe săptămână, reduce riscul de a dezvolta diabet cu mai mult de jumătate (58%). De asemenea, trebuie să evitați: zahărul/dulciurile, pâinea albă, pastele făinoase, sucurile (inclusiv cele de fructe), chipsurile și excesul de grăsimi saturate (carne grasă, brânzeturi grase, uleiuri tropicale). Evitați, de asemenea, excesul de sare, dar incorporați în dietă scorțișoara deoarece aceasta ajută la controlarea nivelului de glicemie.

Este foarte important de înțeles că primul medicament în viață este ceea ce mâncăm și că eforturile pentru a pentru a evita progresia spre diabet sunt esențiale. Nu numai că diabetul sporește riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și demență, el poate afecta și rinichii, nervii și ochii.

Așadar, adoptarea unei diete ușor hipocalorice bazate în principal pe evitarea carbohidraților rafinați și cu accent pe consumul de legume, fructe mai puțin dulci, carne slabă, nuci și semințe poate face minuni, alături de exercițiul fizic. Nu uitați că printre multe alte beneficii, activitatea fizică regulată contribuie la sensibilizarea celulelor la insulină. În plus, oprirea fumatului (la cei care au acest obicei) va duce la îmbunătățirea speranței de viață și la creșterea calității vieții.

Acest articol a fost revizuit de dr. Alexandru Nicolescu-Zinca, director la Super-cliniques GMF-Réseau.

CITIȚI ȘI:

Zahărul adăugat: Unde se ascunde?
Diabetul și demența – există o conexiune?
Hormonii și mecanismele îngrășatului și slăbitului