În lumea dominată de ură și frică în care trăim, scenariul unui război atomic nu mai pare atât de improbabil. Aceasta este și ideea pe care se bazează seria Fallout.*
Suntem în America anilor ‘60. Paranoia post Cold War transformă America într-un stat fascist, polițienesc. Drept urmare, oamenii de ştiinţă sunt încorporați în masă în laboratoare destinate creării de arme cât mai sofisticate. Tehnologia stagnează, tot ce înseamnă progres științific se concentrează în domeniul armamentului.
Asistăm la un status quo bizar în care computerele, telefoanele, electromenajerele anilor ‘50 sunt combinate cu roboţi avansaţi, arme energetice sofisticate, maşini propulsate de energie nucleară.
În această stare de lucruri loveşte nemilos criza energetică, care declanşează o serie de războaie numite „războaiele resurselor”. De aici până la criza nucleară nu mai e decât un pas, făcut în 2077, când, în urma unui război mondial nuclear, care durează aproximativ două ore, omenirea e aproape eradicată.
Planeta devine un morman uriaș și radioactiv de moloz și ruine. O parte din supraviețuitori ne putem imagina că fac parte din clasele avute, cei care au avut mijloacele necesare să îşi cumpere un loc în așa-numitele Vault-uri, adică adăposturi subterane antiatomice. Există supra-viețuitori și la suprafaţă, suficienţi cât să se organizeze în triburi și să înceapă să se războiască pe puţinele resurse de apă și hrană disponibile. Universul Fallout aduce mult cu cel în care e imaginată aventura lui Mad Max.
Puţinele clădiri din fostele oraşe suficient de rezistente ca să rămână în picioare, tunelurile și staţiile de metrou sunt rapid ocupate de triburi. Armele chimice care au fost utilizate odată cu cele nucleare au produs mutaţii în aproape orice formă de viață, astfel încât oricine se aventurează dincolo de porţile blindate ale Vault-urilor sau de cele ale clădirilor ocupate de triburi îşi riscă viața.
Și exact acesta este rolul tău în joc: să ieși din adăpost și să încerci să faci puţină ordine în haosul care domneşte. Lumea în care te învârți este uriaşă, de o frumuseţe stranie și, desigur, plină de pericole. Șobolani și cârtițe uriaşe, scorpioni radioactivi, morţi vii (cei care au supravieţuit expunerii la radiaţii, dar care și-au pierdut orice urmă de raţiune), bandiţi și diferite facţiuni armate care mai întâi trag și apoi întreabă de sănătate. Uneori mai găseşti câte o casă intactă, intri și simţi că te-ai întors în timp, recunoști electrocasnicele din filmele anilor ‘50, stilul de postere al acelor ani, reclamele acelea puţin naive dar atât de tipice epocii.
Armele cu care începi sunt primitive, dar poți găsi, câștiga sau cumpăra unele mai performante. Moneda de bază e capacul turtit de Coca-Cola – nu se poate să nu guști ironia producătorilor – iar băutura cea mai căutată e Nuka-Cola, o variantă fosforescentă a deja suficient de toxice băuturi.
Ultimul apărut din serie este Fallout 4, a cărui acțiune se petrece în Boston. În ceea ce a rămas din Boston, mai exact.
Jocul începe într-o frumoasă și calmă dimineață de weekend în care te afli acasă, împreună cu soția și copilul. Robotul-valet îți servește cafeaua, profitând de ocazie ca să schimbe cu tine câteva glume și ceva considerații despre vreme. Viața e frumoasă. E anul 2077 și lumea arată cam cum își imaginau autorii romanelor SF din anii ‘50 că va arăta în anul 2000.
Și-apoi sirenele încep să urle. Te repezi la TV și dai pe postul oficial. Apuci să vezi niște imagini apocaliptice cu ciuperci atomice și să auzi un mesaj care anunță un catastrofal război atomic la scară planetară.
Ușa se izbește de perete și o voce îţi strigă să-ți mobilizezi familia și să te îndrepți urgent înspre cel mai apropiat adăpost antiatomic. Alergi disperat, cu soția alături și copilul în brațe, și apuci să te arunci în adăpostul a cărui ușă e pe cale să se închidă cu doar câteva fracțiuni de secundă înainte ca suflul unei bombe atomice să măture orice urmă de viață, orice vietate care nu a apucat să se pună la adăpost.
Te afli în Vault 111 și-ți vei petrece următorii 200 de ani criogenizat. După ce timpul se scurge, trezirea e brutală: ești martorul asasinării soției și răpirii copilului. În timpul cât ai dormit, lumea s-a schimbat radical. Acum „The Institute” controlează și terorizează lumea, cu armata de roboți din dotare. Crimele și răpirile sunt la ordinea zilei.
Ieși la suprafață cu un scop bine precizat: să-ți regăsești copilul și să-i pedepsești pe cei vinovați. Asta este misiunea principală a jocului, dar e foarte greu să te ții de ea. Cum să reziști tentației de a explora birourile abandonate ale unei edituri specializate pe benzi desenate, atunci când treci pe lângă clădire? Sau celebrul Park Fenway? Freedom trail? Sau școala aceea primară pe jumătate dărâmată în fața căreia odihnesc în pace câțiva gangsteri trași în țeapă?
Explorarea îţi oferă cel puțin la fel de multe satisfacții ca și misiunile propriu-zise. Evident, fiind ultima apărută, lumea Fallout 4 este cea mai diversă și mai bogată în detalii din toată seria. E plină de ghetouri, păduri sinistre, moarte, mlaștini stranii, zone deșertice parțial mascate de o ceață verde, toxică, dar și zone care par aproape ospitaliere, case destul de bine conservate la țărmul mării sau ferme izolate.
Fiecare secundă e o luptă pentru supraviețuire și fiecare decizie a ta influențează deznodământul. E un joc captivant care se petrece într-o lume gândită până la ultimul detaliu, coerentă și plauzibilă.
Jocuri video? Cum adică, doar nu mai suntem copii! Ba s-avem pardon, jocul nu-i apanajul unei anumite categorii de vârstă. Este una dintre cele mai relaxante activități pe care un adult le poate practica. Când te joci, nu mai există nimic în afara universului jocului. Toată energia și concentrarea de care ești capabil sunt mobilizate de acea lume virtuală. Uiți de facturi, de probleme, uiți de tine. Îți iei o binemeritată pauză de la realitate. Și asta nu poate face decât bine, dacă nu se fac excese.
*Fallout este un joc video retro-futurist a cărui acțiune se petrece într-o lume post-apocaliptică. Este produs de Bethesda Softworks pentru Windows, Playstation și Xbox.
