În momentul în care acționarul unei companii decide să-și vândă societatea incorporată, el are la îndemână două modalități: vânzarea de acțiuni sau vânzarea bunurilor pe care compania le deține.
Cele două metode se deosebesc (și) prin consecințele pe care le au asupra impozitului de plătit în urma vânzării (și nu numai). Astfel, la vânzarea de acțiuni – metoda preferată a celor care vor să-și vândă o companie – vânzătorul poate să beneficieze de acel plafon de scutire de impozit de care orice rezident canadian poate profita o singură dată în viață, plafon care în 2015 s-a ridicat la 813.600$. Dacă, de exemplu, o societate a fost vândută prin vânzare de acțiuni cu suma de 1,000,000$, vânzătorul va avea de plătit impozit doar pe diferența dintre 1,000,000$ și 813,600$, primii 813,600$ fiind scutiți de impozit. Acest plafon nu se aplică în cazul în care societatea își vinde bunurile și nu acțiunile.
Pentru a putea profita de această deducere sau scutire de impozit, trebuie îndeplinite două condiții:
■ În momentul vânzării, mai mult de 50% din activele (bunurile) societății sunt utilizate cu scopul de a câștiga un venit dintr-o activitate exersată în mod activ. Un exemplu care nu se încadrează aici este acela al unei societăți care deține un imobil și singurul său venit provine din încasarea de chirii.
■ Pe durata celor 24 luni precedente momentului vânzării, societatea era o societate canadiană, acționarul sau acționarii ei rezidenți canadieni, și cel puțin 90% din activele sale erau, de asemenea, utilizate în vederea obținerii unui venit ca și în cazul de mai sus.
În cazul în care vânzarea de bunuri este aleasă, societatea va încasa banii, își va lichida datoriile, și ceea ce rămâne îi va vărsa acționarului sub formă de dividende (repartizarea de profit). Acestea din urmă sunt impozabile în impozitul personal al acționarului, la un procent maxim de cca 39%.
Dacă privim din perspectiva cumpărătorului, acesta va dori întotdeauna să cumpere bunurile unei companii, nu acțiunile ei. Aceasta deoarece cumpărarea de acțiuni nu-l avantajează decât într-un viitor îndepărtat, în timp ce cumpărarea de bunuri îi produce în viitorul apropiat o cheltuială de amortizare a acestora, reducând astfel impozitul de plată a viitoarei sale societăți.
Un alt motiv important pentru care cumpărătorul va opta pentru achiziția bunurilor mai degrabă decât a acțiunilor este acela că prin cumpărarea de acțiuni cumpărătorul moștenește problemele fiscale ale societății vânzătorului, ceea ce nu este un fapt deloc de neglijat. În cazul bunurilor, nu numai că nu moștenește probleme fiscale ale societății care este vândută, dar are și posibilitatea să aleagă bunurile pe care dorește să le cumpere, nefiind obligate să le ia pe toate ca în cazul acțiunilor.
Tot acest concurs de factori face ca, în general, prețul obținut la vânzarea societății prin intermediul acțiunilor să fie mai mic decât cel al vânzării de bunuri.
Vânzarea unei societăți este o chestiune care se prepară, care nu se face de la o zi la alta. Pentru a putea profita de tot ceea ce legea impozitului pe venit vă oferă este important să cereți sfatul unui profesionist, căci chiar dacă la prima vedere pare mai interesantă vânzarea unei societăți prin intermediul acțiunilor, ea nu este neapărat cea mai bună și asta pentru că prețul este diferit în funcție de ceea ce vindeți. Un calcul este deci necesar pentru a constata care este cea mai bună alegere de făcut.
