În 2026, harta geopolitică a lumii nu mai este trasată prin diplomație, ci printr-o fractură brutală între două viziuni asupra lumii: America „moleculelor” fosile și China „electronilor” tehnologici. În timp ce Washingtonul își reinterpretează puterea prin agresiva Doctrină Donroe, Canada este forțată să joace cel mai riscant joc din istoria sa modernă: de apărare și atac în același timp. Mai jos, Top 3 riscuri pentru 2026 și impactul lor în Canada, potrivit Eurasia Group, cea mai importantă firmă de cercetare și consultanță din lume în domeniul riscului politic și geopolitic.
Statele Unite
„Trump încearcă să elimine mecanismele de control asupra puterii prezidențiale, să captureze aparatul guvernamental și să îl transforme într-o armă împotriva inamicilor săi, făcând din Statele Unite principala sursă de risc global în 2026.”
Raportul numește Canada ca fiind țara în care se vor simți cel mai acut repercusiunile tulburărilor politice din SUA. Relația istorică dintre cele două state, bazată pe predictibilitate, este deja istorie, fiind înlocuită de una tranzacțională și volatilă.
CUSMA (Canada-United States-Mexico Agreement) este descris ca un acord „zombie”, nici mort, nici viu, căci deși în termeni legali în 2026 ar trebui să aibă loc o revizuire a sa, Trump pare să ignore calendarul prestabilit și refuză o renegociere oficială structurată, tocmai pentru a menține Canada și Mexicul într-o stare de vulnerabilitate și incertitudine permanentă. În același timp, Trump folosește tarifele pe oțel, aluminiu și cele pentru sectorul auto ca pârghii de presiune.
Mark Carney se află într-o poziție ingrată – aceea de „a juca simultan și în ofensivă, și în defensivă, gestionând o relație cu un partener american imprevizibil și nesigur, în timp ce stabilește noi parteneriate și noi roluri pentru Canada într-o lume G-Zero tot mai instabilă”. Termenul G-Zero este unul introdus de Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, pentru a descrie o lume în care nicio putere sau alianță nu are capacitatea sau voința de a impune o ordine internațională. Este, practic, o lume aflată într-un vid de putere.
Joc în defensivă înseamnă protejarea suveranității Canadei, ca aceasta să nu devină o extensie a intereselor americane, și gestionarea CUSMA, atât cât se poate, pentru ca firmele canadiene să supraviețuiască.
Joc în ofensivă înseamnă diversificare. Canada caută activ noi alianțe și noi piețe, în Europa și Asia, inclusiv China – Carney a prioritizat deja relațiile cu această țară, pentru sectorul agricol.
Avantajul major al Canadei este faptul că e lider în resurse și tehnologie. Ceea ce Ottawa încearcă să facă acum este să folosească la maxim avantajul în minerale critice și AI al Canadei, pentru a deveni un nod indispensabil în lanțurile de aprovizionare globale, independent de capriciile de la Washington.
China, câștigătoare a bătăliei globale pentru energie
Acesta este cel de-al doilea risc major pentru 2026, descris astfel în raport: „China pariază pe electroni. Statele Unite pariază pe molecule.”
Aici se vede marea fractură în strategia industrială și geopolitică a celor două superputeri. China a decis că viitorul este electric: vehicule electrice (EV), drone, roboți, producție manufacturieră avansată, rețele inteligente, stocarea energiei în baterii – și, desigur, AI. Aceste sisteme, notează raportul, au o bază comună: „the electric stack” (baterii, motoare, calcul integrat etc.). „Cine stăpânește acest lucru, va putea construi aproape orice va cere economia modernă. Cine îl va ceda, își va cumpăra viitorul de la altcineva.”
Statele Unite, pe de altă parte, pariază pe „molecule”, pe resurse tradiționale precum combustibilii fosili și hidrogenul. Avem aici o viziune a independenței energetice pe stil vechi, iar Eurasia Group avertizează că, în timp ce America devine o „superputere a moleculelor” (asigurându-și securitatea energetică pe termen scurt), China devine „arhitectul electronilor” (definind standardele tehnologice pe termen lung).
Un excelent articol din presa quebecheză pe acest subiect este cel publicat de L’Actualité pe 5 ianuarie a.c., scris de Karel Mayrand și intitulat „La guerre énergétique qui se profile derrière l’intervention américaine au Venezuela”. În el autorul arată cum SUA domină lumea petrolului moștenită din secolul XX, dar că Statele Unite au acumulat un decalaj aproape insurmontabil în noua revoluție „electrotech”, unde China domină în mod covârșitor. Mai devreme sau mai târziu, americanii vor trebui să adopte un plan de tranziție dacă doresc ca baza lor industrială să rămână competitivă în această lume nouă. Planul lui Biden viza exact acest lucru, prin politici de subvenționare a tehnologiilor verzi (precum celebrul Inflation Reduction Act), însă Trump l-a aruncat rapid la gunoi, dublând miza pe petrol și gaze naturale în loc să își diversifice opțiunile.
„Odată ce cărțile vor fi jucate și tranziția energetică globală va fi finalizată, este foarte posibil ca rezervele gigantice de petrol ale Venezuelei să nu mai fie niciodată exploatate pe deplin deoarece cererea se va prăbuși, iar resursele financiare, militare și materiale înghițite în această aventură să fi fost irosite în totalitate”, conchide Karel Mayrand.
Canada deține atuuri pentru ambele modele energetice: rezerve importante de petrol, dar și de minerale critice (litiu, nichel, cobalt și grafit) necesare pentru „electrotech”. Situația este însă extrem de complicată: dacă Ottawa urmează exemplul SUA și mizează totul pe resurse fosile, riscă să rămână blocată într-o infrastructură depășită; dacă alege calea „electrotech”, și mai ales dacă în loc doar să exporte aceste materii prime le și prelucrează, riscă represalii comerciale din partea unui Washington care vede orice alternativă la petrol ca pe o amenințare la adresa strategiei sale naționale.
Doctrina Donroe
Al treilea risc major pentru 2026 în raportul Grupului Eurasia este viziunea americană a unei politici externe extrem de agresivă. Practic, sub Trump, Statele Unite „își distrug propria ordine globală” instaurată după 1945.
„Administrația președintelui Donald Trump readuce în prim-plan și reinterpretează logica Doctrinei Monroe în efortul său de a-și impune autoritatea asupra Emisferei Vestice. Acolo unde această doctrină din secolul al XIX-lea avertiza puterile externe împotriva imixtiunii în cele două Americi, versiunea lui Trump extinde conceptul. Aceasta nu urmărește doar limitarea Chinei, Rusiei și Iranului în Emisfera Vestică, ci și afirmarea activă a primatului american printr-un mix de presiune militară, coerciție economică, formarea de alianțe selective și reglări de conturi personale ale lui Trump. În 2026, această poziție va spori riscul de excese politice și de consecințe neintenționate”, se menționează în raport.
Doctrina Donroe nu este doar retorică. Ea s-a materializat deja printr-o serie de acțiuni foarte agresive, de la operațiunea „Absolute Resolve” în Venezuela, la coerciție economică prin folosirea tarifelor ca armă și la reglări de conturi personale, ca de exemplu presiunile asupra Braziliei care vizează sistemul judiciar în contextul proceselor lui Bolsonaro sau amenințările cu sancțiuni pentru cei care nu se aliniază viziunii „America First”.
Eurasia Group avertizează că această strategie de tip „bully” creează un vid de încredere. În timp ce Trump forțează loialitatea prin frică, China oferă infrastructură și „electroni” fără a cere un control politic direct, ceea ce ar putea împinge multe țări într-o rebeliune tăcută, dar profundă, împotriva Washingtonului.
Pentru Canada, Doctrina Donroe înseamnă o presiune imensă asupra suveranității sale. Exemplul capturării lui Maduro este un semnal că Washingtonul nu va ezita să ignore suveranitatea vecinilor pentru a-și atinge scopurile.
De aceea, raportul Grupului Eurasia notează că pentru Canada, anul 2026 nu este despre creștere, ci despre reziliență și gestionarea unui partener care a devenit principala sursă de risc la nivel global.
