Cercetătorii de la Centrul Spitalicesc al Universității din Montreal (CHUM) au reușit să modifice un virus astfel încât acesta să producă, direct în interiorul tumorii, o moleculă capabilă să stimuleze sistemul imunitar ca să atace și să distrugă boala — o realizare științifică în premieră mondială, notează La Presse.
Cercetătoarea Marie-Claude Bourgeois-Daigneault și echipa sa au modificat virusul responsabil de stomatita veziculară — o boală care afectează anumite animale de fermă — astfel încât acesta să producă, direct în interiorul tumorii, interleukina-2 (IL-2), o proteină care stimulează răspunsul imun al organismului.
Noul virus a fost, deocamdată, testat pe șoareci în cadrul experimentelor de laborator.
„Interleukina-2 are o capacitate foarte mare de a stimula sistemul imunitar, în special celulele care atacă direct cancerul”, a explicat Marie-Claude Bourgeois-Daigneault, potrivit sursei citate.
„Am demonstrat că atunci când folosim acest nou virus în vaccinul nostru, tratamentul este mai eficient: animalele trăiesc mai mult, iar răspunsul imun declanșat împotriva cancerului este de o calitate superioară”, a adăugat cercetătoarea.
În același timp, șoarecii vaccinați au părut mai bine protejați împotriva eventualelor recidive. Odată ce tratamentul va fi adaptat pentru a fi utilizat la oameni, ar putea fi posibilă eradicarea cancerului, o evoluție mai lentă a bolii sau chiar prevenirea recidivelor prin stimularea sistemului imunitar, a mai explicat Marie-Claude Bourgeois-Daigneault.
„Nu folosim virusul doar ca tratament direct, ci îl transformăm în vaccin, ceea ce face ca răspunsul imun să fie mult mai puternic decât cel observat în alte studii”, a adăugat aceasta.
Avantajul utilizării virusului stomatitei veziculare constă în faptul că acesta nu infectează oamenii, astfel că nu există riscul ca un pacient să fi fost deja vaccinat împotriva lui.
În plus, fiind un virus ARN, el nu se integrează în genomul pacientului și deci nu este susceptibil să creeze vreo problemă. „Este un virus foarte sigur”, a subliniat cercetătoarea.
O formă sintetizată a interleukinei-2, care este o citokină, este uneori administrată pacienților. Totuși, durata de viață a IL-2 în organism este destul de scurtă, motiv pentru care sunt necesare perfuzii frecvente pentru a menține niveluri sistemice eficiente.
Potrivit cercetătorilor montrealezi, virusul pe care l-au dezvoltat ar depăși această limitare, permițând celulelor infectate să producă citokina local, pe toată durata infecției.
În plus, deoarece virusul țintește preferențial celulele canceroase, expresia IL-2 ar fi, teoretic, concentrată în interiorul tumorii, „permițând astfel niveluri ridicate de citokină în microambientul tumoral, limitând totodată expresia sistemică și toxicitatea acesteia”, notează cercetătorii într-un articol publicat în Journal for ImmunoTherapy of Cancer.
„Este o sursă foarte mare de speranță. Este un virus care există în natură, pe care l-am modificat, și care reprezintă un tratament ce se auto-amplifică. În ceea ce privește efectele secundare, vorbim de o răceală care durează câteva zile, așa că, în comparație cu efectele adverse ale altor tratamente împotriva cancerului, acesta este practic nesemnificativ”, a concluzionat Marie-Claude Bourgeois-Daigneault.
