Pădurile tropicale care se regenerează după o perturbare majoră, cum ar fi tăierile rase, își recuperează 90% din biodiversitate (plante, animale și alte organisme vii) după doar 30 de ani, informează Agence Science-Presse.
O veste bună, dacă ținem cont că peste 60% din pădurile tropicale au fost distruse sau grav afectate de defrișări. Cu atât mai mult cu cât acestea adăpostesc mai mult de jumătate din speciile vegetale și animale cunoscute.
În această optică, cercetătorul în științe de mediu Timo Metz și o echipă de cercetători afiliați la peste 30 de instituții din opt țări au măsurat capacitatea de refacere a pădurilor tropicale secundare. Studiul a vizat 16 grupuri de organisme vii (plante, ciuperci, insecte etc.), pe un total de 62 de situri din Ecuador.
O pădure secundară este un ecosistem forestier care s-a regenerat, în mod natural sau prin intervenție umană, după ce pădurea originală (primară sau virgină) a fost distrusă sau grav afectată de factori precum tăieri masive, incendii, agricultură itinerantă (shifting cultivation) sau alte activități exercitate de oameni asupra mediului înconjurător.
Cercetătorii au constatat că după 30 de ani, pădurile secundare și-au recuperat peste 90% din biodiversitate. Studiul a relevat, de asemenea, că în compoziția acestor păduri există o similitudine de 75% cu cea a pădurilor seculare.
O refacere completă ar dura totuși câteva decenii, deoarece timpul de „recuperare” este variabil: arborii și bacteriile, de exemplu, se refac mai lent decât animalele mobile, cum ar fi păsările și insectele. Acestea din urmă accelerează, de altfel, dezvoltarea biodiversității prin polenizare și dispersarea semințelor. Noi cercetări ulterioare vor fi necesare pentru a înțelege mai bine în ce măsură etapele de refacere ale arborilor, ale păsărilor și ale celorlalți polenizatori sunt interconectate.
Profesorul la Departamentul de Biologie al Universității Tehnice din Darmstadt (Germania), Timo Metz, și echipa sa de cercetători au concluzionat că protejarea acestor păduri tropicale secundare poate fi un mijloc de conservare extrem de eficient, deoarece biodiversitatea se reînnoiește rapid în cadrul acestora.
De altfel, la sfârșitul anului 2025, ONU a făcut un apel pentru triplarea investițiilor anuale destinate protejării acestor păduri care, dincolo de faptul că sunt adevărate paradisuri ale biodiversității, permit și reglarea resurselor de apă, asigură indirect randamentele agricole sau servesc drept bariere naturale în fața catastrofelor ecologice.
