La conferința anuală CERAWeek din această lună, liderii industriei petroliere globale au conturat o imagine sumbră a pieței energetice actuale. Aceștia au avertizat asupra consecințelor grave provocate de perturbarea aprovizionării cu hidrocarburi, pe fondul conflictului din Iran, relatează CNBC.
Cea de-a 44-a ediție a conferinței CERAWeek, organizată de S&P Global, a avut loc recent, între 23 și 27 martie 2026. Evenimentul s-a desfășurat în Houston, Texas, având ca temă centrală „Convergence and Competition: Energy, Technology and Geopolitics” (Convergență și Competiție: Energie, Tehnologie și Geopolitică).
Cu această ocazie, directorii marilor companii petroliere au avertizat că perturbarea este mai mare decât realizează în prezent piețele și că este puțin probabil ca prețurile să revină curând la nivelurile de dinainte de război.
Asia și Europa se vor confrunta cu penurii de combustibil dacă războiul se prelungește, a fost avertismentul transmis. Prețurile petrolului vor rămâne ridicate chiar dacă conflictul se încheie, pe măsură ce țările își vor reface rezervele strategice epuizate.
Ryan Lance, directorul executiv al ConocoPhillips, a explicat participanților la CERAWeek amploarea crizei printr-o logică simplă a cifrelor: „Pur și simplu nu poți scoate de pe scena mondială 8 până la 10 milioane de barili de petrol pe zi și aproximativ 20% din piața [gazelor naturale lichefiate] fără a avea repercusiuni semnificative”.
O perspectivă și mai alarmantă vine din partea lui Nawaf al-Sabah, directorul general al Kuwait Petroleum Corporation. Acesta subliniază că, prin închiderea Strâmtorii Hormuz, Iranul a impus practic o blocadă economică producătorilor din Orientul Mijlociu, tăind artera vitală prin care exporturile arabe ajung pe piețele globale.
În cadrul conferinței, șeicul al-Sabah a catalogat situația drept o amenințare sistemică: „Acesta este un atac nu doar împotriva țărilor din Golf, ci este un atac care ține ostatică economia mondială”. El a avertizat că acest conflict va genera un „efect de domino” global, subliniind că: „Costurile acestui război nu se încadrează în limitele geografice ale acestei regiuni. Se extind de-a lungul întregului lanț de aprovizionare.”
Gravitatea momentului este confirmată și de Paul Sankey, analist independent la Sankey Research, care compară actualul șoc petrolier cu embargoul din 1973, declanșat tot pe fondul unui conflict în Orientul Mijlociu.
Cu o experiență începută la Agenția Internațională pentru Energie în 1990, Sankey consideră situația actuală fără precedent în cariera sa: „Este cel mai rău lucru pe care l-am văzut. Nu am mai văzut așa ceva, probabil din 1973. Nu am văzut niciodată Strâmtoarea Hormuz închisă.” Analistul a concluzionat că, în prezent, „ne aflăm într-o situație de facto în care iranienii controlează strâmtoarea. Așadar, situația este extrem de gravă.”
Optimism la Washington, haos în Golf: Prăpastia dintre discursul oficial și realitatea de pe teren
Există un contrast evident între comentariile directorilor executivi și eforturile administrației Trump de a liniști o industrie îngrijorată și o piață a petrolului marcată de volatilitate. Într-o intervenție pentru CNBC, secretarul pentru Energie, Chris Wright, a minimalizat gravitatea situației, descriind-o drept o „perioadă scurtă de perturbări”. Din perspectiva oficială, prețul actual merită plătit pentru a obține beneficiile strategice pe termen lung ale dezarmării Iranului.
Însă pentru industria de profil, ale cărei active sunt acum direct expuse atacurilor, acest cost pare disproporționat. Ryan Lance a dezvăluit că corporația Conoco „imploră” practic administrația Trump să asigure „protecție militară în jurul activelor deținute de SUA în Qatar și a sutelor de milioane de dolari investiți în acestea”.
Tensiunile au atins un punct critic după ce atacurile cu drone lansate de Iran au forțat închiderea celui mai mare hub de gaze naturale lichefiate din lume, situat în Qatar, unde Conoco este un investitor major. Consecințele au fost imediate și la nivel uman, Lance confirmând gravitatea situației: „A trebuit să evacuăm o parte din personalul nostru, personalul neesențial”.
Penuria de combustibil
Potrivit lui Wael Sawan, CEO-ul Shell, perturbările în aprovizionarea cu combustibili sunt chiar mai severe decât cele de pe piața petrolului brut. Acesta avertizează că, în timp ce livrările pentru aviație sunt deja afectate, urmează criza motorinei și, începând cu luna aprilie, cea a benzinei.
Războiul a declanșat un veritabil efect de domino al penuriei, care se extinde rapid dinspre principalele economii asiatice către Europa. Sawan observă totodată o tendință protecționistă la nivel global, guvernele începând să își stocheze și să își securizeze propriile resurse energetice.
Situația prețurilor este la fel de critică. Patrick Pouyanné, CEO-ul TotalEnergies, indică praguri alarmante: 200 de dolari pe baril pentru combustibilul de aviație și 160 de dolari pentru motorină. În acest context tensionat, China a recurs deja la interzicerea exporturilor de produse petroliere, în timp ce Thailanda a început raționalizarea benzinei.
Într-o intervenție pentru CNBC, Pouyanné a subliniat că această criză a început deja să aibă un impact real asupra consumatorilor finali: „Totul va depinde de durata acestui conflict. Sper să nu se prelungească, deoarece, în caz contrar, vom asista la consecințe de-a dreptul dramatice.”
Escaladare probabilă
Conform lui Vali Nasr, expert în probleme iraniene la Universitatea Johns Hopkins, șansele ca războiul să se încheie curând sunt minime, în timp ce riscul unei escaladări rămâne ridicat. Nasr subliniază că Teheranul nu este interesat de un simplu armistițiu cu Donald Trump, ci urmărește o înțelegere majoră care să îi garanteze controlul asupra strâmtorii, compensații economice și garanții de securitate solide.
Analizând dinamica conflictului, Jim Mattis – secretarul apărării din primul mandat al lui Trump — observă o asimetrie periculoasă: în timp ce Iranul poartă un război total, SUA se limitează la o campanie de atacuri aeriene. Mattis avertizează că obiectivul unei schimbări de regim la Teheran este mai degrabă o iluzie, conflictul aflându-se într-un impas care riscă să se agraveze.
În ceea ce privește siguranța maritimă, deși Marina SUA va încerca să protejeze rutele din Golful Persic, Strâmtoarea Hormuz și Golful Oman, generalul atrage atenția asupra vulnerabilității imense: iranienii pot viza sute de kilometri de rute care necesită o apărare constantă.
Impactul economic ar putea fi la fel de devastator. Analistul Paul Sankey consideră că acest război amenință chiar fundamentul modelului economic al națiunilor arabe din Golf. State precum Irakul, Qatarul, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită s-ar putea confrunta cu prăbușiri de 30% ale produsului lor intern brut anualizat.
În final, Mattis reamintește că SUA nu și-a consultat aliații regionali înainte de a intra în acest conflict, iar Trump nu va putea pur și simplu să declare victoria și să se retragă. Decizia privind momentul încheierii ostilităților aparține, în egală măsură, Iranului.
„Nu cred că putem pur și simplu să renunțăm. Suntem într-o situație dificilă”, a conchis generalul Mattis, veteran al comandamentelor din Golf, Afganistan și Irak.
