Adesea, reflecția noastră se oprește la „fake news”-ul strident, însă strategiile moderne de dezinformare sunt mult mai sofisticate. State precum Rusia și China nu doar răspândesc minciuni, ci rescriu treptat percepția publică asupra democrației și a propriei lor puteri. Prin manipularea subtilă a informațiilor și exploatarea emoțiilor, ele conturează o realitate alternativă, în care autoritarismul apare ca soluție, iar lumea liberă ca problemă.
Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare – de obicei ne imaginăm minciuni evidente și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o criză.
Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a lucrurilor. De fapt, țări autoritare, precum Rusia și, tot mai mult, China, sunt angajate într-un proces continuu și extins de creare a unei realități politice deformate. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor tot mai mare de parteneri autoritari ca fiind viitorul.
CITIȚI ȘI: Rusia ar putea folosi inteligența artificială pentru a face dezinformarea mai greu de combătut
Modelarea acestei realități politice include folosirea unor falsuri flagrante, însă narațiunea este de obicei ancorată într-o manipulare mult mai vicleană a informațiilor. Faptele convenabile sunt evidențiate în mod disproporționat, în timp ce cele incomode sunt ignorate sau scoase din context, astfel încât să pară mai în acord cu obiectivele naratorului.
Kremlinul folosește de mult timp canale media controlate de stat, canale proxy sau boți pentru a dispersa un flux constant de povești – articole, tweeturi, videoclipuri sau postări pe rețelele sociale – concepute pentru a orienta subtil și a antagoniza discuțiile politice din societățile democratice. Rapoartele arată că aceste povești pot ajunge la un public mult dincolo de sursele rusești inițiale. Ele sunt repetate fără să se știe (sau uneori deliberat) de mass-media locale sau naționale, comentatori sau utilizatori online.
O temă frecventă este ideea că societățile democratice sunt haotice și în declin. Relatările pot exagera criminalitatea, corupția și dezordinea socială sau pot evidenția protestele publice, stagnarea economică ori instabilitatea guvernamentală ca dovezi că democrațiile nu funcționează. Mesajul de bază este că democrația duce la haos.
Unele povești se concentrează pe prezentarea valorilor progresiste din Occident ca fiind ciudate. Ele ridiculizează schimbările sociale progresiste privind, de exemplu, drepturile LGBTQ+ sau multiculturalismul, făcându-le să pară ilogice sau ridicole.
Alte narațiuni folosesc nemulțumiri reale, dar le formulează astfel încât să amplifice sentimentele de discriminare și victimizare. În statele baltice, de exemplu, media rusă evidențiază frecvent presupusa persecutare a vorbitorilor de rusă, sugerând că sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua și acordând mult mai puțin spațiu altor perspective.
Dacă ne uităm la „manosfera” în creștere din online, vedem același mecanism – mesaje care întăresc un sentiment colectiv de victimizare ce alimentează diviziunea și neîncrederea.
O alternativă autoritară
Aceste tipuri de narațiuni, care descriu societățile occidentale ca fiind disfuncționale și bizare, sunt folosite de mult timo de Kremlin pentru a deteriora imaginea democrației. Tot mai mult, însă, vedem Rusia și China colaborând în spațiul global online pentru a prezenta împreună lumea autoritară ca pe o alternativă stabilă și principială.
Atât Rusia, cât și China sunt critice față de „ordinea internațională bazată pe reguli”, un set de norme liberale și reguli politice apărut după al Doilea Război Mondial. Ele consideră această ordine centrată pe Occident și doresc să o remodeleze în interesul lor.
Cooperarea militară și economică face parte din eforturile lor de a contesta această ordine, dar spațiul mediatic global și cel online sunt, de asemenea, importante. Ambele state, de exemplu, propagă frecvent povești care prezintă țările occidentale ca puteri neocoloniale.
O altă temă este că democrațiile sunt actori ipocrițicare predică egalitate și corectitudine, dar nu le aplică. Poveștile despre lipsa de unitate din alianțe occidentale precum NATO sau UE sunt constante în narațiunile rusești și chineze.
În contrast, Rusia și China sunt prezentate ca țări logice și echilibrate, care caută să protejeze alte națiuni mai vulnerabile de exploatarea occidentală.
De ce sunt eficiente aceste narațiuni?
Aceste narațiuni par să aibă un ecou larg, mai ales în rândul publicului din țările în curs de dezvoltare. Adesea, ele conțin un sâmbure de adevăr.
Citiți continuarea pe Scientia.ro.
