Explorarea altor sisteme solare ne aduce tot mai aproape de înțelegerea diversității planetelor din galaxia noastră. Recent, o echipă internațională de astronomi a identificat două noi exoplanete care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, aflate la o distanță de câteva sute de ani-lumină de noi. Descoperirea oferă noi perspective asupra tipologiilor de planete ce pot exista în univers și asupra condițiilor care pot influența formarea acestora.
Vânătoarea de exoplanete: o fereastră către alte lumi
Începând cu 2018, satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA a revoluționat căutarea exoplanetelor. Misiunea sa principală este de a monitoriza peste 200,000 dintre cele mai apropiate și luminoase stele, în speranța de a detecta foarte mici scăderi de intensitate luminoasă cauzate de planetele care trec prin fața stelelor, fenomen cunoscut sub numele de „tranzit”.
Până în prezent, TESS a identificat peste 7,600 de candidate la statutul de exoplanetă, dintre care mai mult de 600 au fost confirmate prin observații suplimentare. Aceste confirmări vin adesea prin metode complementare, cum ar fi măsurătorile vitezei radiale, care detectează oscilațiile stelei produse de gravitația unei planete orbitante.
Dintre aceste stele, steaua HD 35843, cunoscută și ca TOI 4189, a atras atenția cercetătorilor. Este o stea de tip G, asemănătoare Soarelui nostru ca masă și temperatură, dar cu o compoziție chimică mai săracă în metale. Aceste caracteristici o fac un laborator foarte interesant pentru studierea formării planetelor în medii mai puțin bogate în elemente grele.
Două planete foarte diferite
Prima dintre cele două planete identificate, denumită HD35843c, este un obiect foarte interesant prin caracteristicile sale. Are un diametru de aproximativ 2,5 ori mai mare decât cel al Pământului și o masă de peste 11 ori mai mare. Cu toate acestea, densitatea sa relativ scăzută, de aproximativ 3,8 grame pe centimetru cub, indică faptul că este probabil învelită într-o atmosferă groasă sau compusă în mare parte din vapori de apă și alte materiale volatile. Se află la o distanță de 0,25 unități astronomice (1 UA fiind distanța dintre Pământ și Soare) de steaua sa și completează o orbită în aproximativ 47 de zile. Temperatura sa de echilibru este relativ scăzută, situându-se în jurul valorii de 479 Kelvin (aproximativ 206 grade Celsius), făcând-o un candidat interesant pentru studii atmosferice ulterioare.
Cea de-a doua planetă, HD35843b, nu a fost observată tranzitând în fața stelei; prezența sa a fost dedusă din oscilațiile stelei măsurate prin metoda vitezei radiale.
Această planetă este mai mică decât HD35843c, cu o masă estimată la aproximativ 5,8 ori cea a Pământului, dar orbitează mult mai aproape de stea, la doar 0,088 UA, completând o orbită în doar 9,9 zile terestre. Având în vedere masa și proximitatea sa față de stea, este clasificată ca un super-Pământ – o planetă mai masivă decât Terra, dar semnificativ mai mică decât giganții de gaz.
Un sistem planetar pentru studiul formării planetelor
Cele două planete descoperite în acest sistem oferă o oportunitate fascinantă de a compara două tipuri distincte de lumi aflate în aceeași regiune. Deși ambele sunt mai masive decât Pământul, ele diferă semnificativ în ceea ce privește dimensiunea, densitatea, poziția față de stea și, cel mai probabil, compoziția. HD35843b, situată aproape de stea, are o masă compatibilă cu un super-Pământ stâncos, în timp ce HD35843c ar putea fi o lume acoperită de apă sau un corp învăluit de o atmosferă groasă, bogată în hidrogen.
Faptul că aceste planete orbitează o stea săracă în metale pune o întrebare importantă în astronomie: cât de importantă este compoziția chimică a stelei pentru formarea diferitelor tipuri de planete? Studiile anterioare au arătat că stelele mai bogate în metale tind să găzduiască mai frecvent planete gazoase de mari dimensiuni, în timp ce stelele cu conținut scăzut de metale pot favoriza formarea planetelor de tip super-Pământ sau sub-Neptun.
Vârsta estimată a stelei, de aproximativ 2,5 miliarde de ani, o plasează într-o etapă relativ tânără a evoluției stelare, ceea ce înseamnă că aceste planete s-ar putea afla încă într-o fază de evoluție atmosferică sau geologică activă.
O fereastră spre atmosferele altor lumi
HD35843c, prin caracteristicile sale și temperatura relativ scăzută, este considerată un candidat excelent pentru studii viitoare cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST). Observațiile în infraroșu ar putea dezvălui compoziția exactă a atmosferei sale, ajutând astronomii să determine dacă este vorba de o lume acvatică, un gigant gazos de dimensiuni reduse sau un corp stâncos învăluit de gaze.
Acest sistem planetar nou descoperit nu doar extinde lista lumilor cunoscute din galaxia noastră, ci oferă și un laborator natural pentru a înțelege mai bine diversitatea formelor planetare și condițiile care le modelează. Prin continuarea acestor cercetări, oamenii de știință speră să aprofundeze cunoașterea asupra felului în care planetele se formează și evoluează în jurul stelelor care, ca Soarele, pot adăposti lumi surprinzătoare.
