Premierul Mark Carney și omoloaga sa din Alberta, Danielle Smith, au oficializat un acord de cooperare energetică menit să contureze cadrul necesar aprobării unui nou oleoduct de transport al bitumului din Alberta în British Columbia.
Documentul a fost prezentat sub forma unui memorandum de înțelegere (MOU – Memorandum of Understanding) — un instrument care stabilește direcții politice și parametri generali, fără caracter obligatoriu. Cu alte cuvinte, MOU-ul reprezintă un angajament de principiu, nu o decizie finală asupra proiectului.
Rezultatele unui sondaj realizat pe 26 și 27 noiembrie de Institutul Angus Reid indică însă că faza decizională este departe de a fi tranșată. Datele sugerează o opinie publică fragmentată și o serie de condiționări sociale, politice și juridice care complică parcursul de la intenție politică la construcția efectivă a conductei.
La nivel național, 60% dintre canadieni declară că ar susține un oleoduct care să lege Alberta de coasta de nord a Columbiei Britanice, în timp ce 25% se opun, iar 15% nu au adoptat încă o poziție. Sprijinul majoritar din Columbia Britanică — 53% față de 37% opoziție — reprezintă o schimbare notabilă față de atitudinile manifestate în ultimul deceniu, sugerând o creștere a disponibilității publice pentru proiecte energetice majore, posibil pe fondul presiunilor economice și al discuțiilor privind securitatea energetică. Relevante sunt și datele din Alberta și Saskatchewan, unde sprijinul ajunge la 74%, reflectând interesele economice directe ale acestor două provincii.
Totuși, proiectul nu are încă un promotor din sectorul privat, iar clarificările oferite de guvernul federal sunt concepute tocmai pentru a oferi certitudine juridică și pentru a încuraja apariția unuia. Mesajul transmis de Carney a fost explicit: în lipsa unui actor privat dispus să investească, inițiativa rămâne doar la nivel de intenție politică.
Dincolo de dinamica interprovincială, un obstacol determinant îl reprezintă obținerea sprijinului comunităților indigene, precum și acceptarea proiectului de către populația din Columbia Britanică. Ambele grupuri privesc cu prudență ideea ridicării moratoriului instituit în urmă cu peste o jumătate de secol asupra traficului de petroliere de-a lungul coastei de nord-vest a provinciei — un moratoriu perceput ca un mijloc de apărare în fața riscurilor asociate transportului de hidrocarburi.
Acordul introduce o excepție de la legislația federală de mediu, incluzând o „ajustare” a interdicției privind petrolierele. Aproape jumătate din populație (47%) consideră fie că această excepție este justificată (26%), fie că moratoriul ar trebui eliminat complet (21%). În Columbia Britanică, 38% dintre respondenți ar menține interdicția, iar printre aceștia opoziția față de oleoduct este covârșitoare — 88%. În plus, un segment de 15% rămâne indecis, ceea ce arată că dezbaterea publică este încă fluidă, iar percepțiile pot fi influențate semnificativ de modul în care autoritățile gestionează transparența, consultarea și garantarea măsurilor de protecție a mediului.
Implicarea comunităților indigene, inclusiv sub forma coproprietății, ocupă un loc central în strategia prezentată de Carney și Smith. Memorandumul nu anunță existența unor acorduri deja încheiate cu aceste comunități – iar în prezent nu există nicio confirmare a sprijinului acestora – ci prevede că sprijinul lor va trebui obținut și că participarea lor economică va fi o condiție esențială pentru orice promotor privat care va dori să preia proiectul. Această abordare reflectă o evoluție în modul în care autoritățile canadiene încearcă să integreze drepturile și interesele comunităților indigene în infrastructura energetică de anvergură.
Protest în interiorul guvernului: demisia ministrului Guilbeault
Contrar tonului optimist afișat de Carney și Smith, anunțul a produs o undă de șoc în interiorul guvernului federal. Steven Guilbeault, ministru al Identității și Culturii și fost titular al portofoliului Mediului în guvernul Trudeau, a demisionat imediat după publicarea MOU-ului, denunțând direcția în care se îndreaptă această nouă politică energetică.
În declarația sa, Guilbeault a afirmat că documentul negociază „în sens invers” angajamentele climatice ale Canadei și riscă să submineze ani de progrese în reglementarea mediului. El a criticat două elemente esențiale: relaxarea protecțiilor de mediu, inclusiv deschiderea către „ajustarea” interdicției petroliere de pe coasta nord-vestică, și lipsa consultării reale cu națiunile indigene afectate.
Fostul ministru a subliniat și îngrijorările privind vulnerabilitatea unor ecosisteme de importanță globală, precum Great Bear Rainforest, sugerând că orice expansiune a transportului de bitum prin regiune ar amplifica riscurile pentru biodiversitate și pentru comunitățile care depind de aceste habitate. În viziunea sa, MOU-ul nu este o decizie economică îndrăzneață, ci un derapaj politic care pune în joc credibilitatea Canadei în materie de acțiune climatică.
Reacţia comunităţilor indigene
Dacă pentru guvern memorandumului îi lipsește, în principal, un promotor privat, pentru mai multe națiuni indigene de coastă din BC el ratează chiar esența procesului de decizie: consimțământul liber, prealabil și informat. Lideri ai Coastal First Nations au transmis clar că semnarea MOU-ului nu schimbă poziția lor de fond: moratoriul asupra petrolierelor din nord-vestul Columbiei Britanice nu este negociabil, iar orice încercare de a introduce excepții este privită ca o amenințare directă la adresa mediului marin și a modurilor lor tradiționale de viață.
În plus, propunerea unei posibile coproprietăți indigene — prezentată de Carney și Smith drept un element de modernizare a relației guvern federal–comunități indigene – nu a convins aceste grupuri. Mai mulți reprezentanți au declarat că nu au „absolut niciun interes” să participe financiar la un proiect perceput ca fiind incompatibil cu protejarea teritoriilor lor și cu deciziile judiciare care le întăresc drepturile asupra resurselor.
Această reacție subliniază un contrast puternic: în timp ce guvernul federal vede implicarea indigenă ca o condiție de fezabilitate, multe comunități afectate consideră chiar premisele proiectului ca fiind inacceptabile. Prin urmare, MOU-ul — în forma actuală — rămâne mai degrabă o declarație politică, decât un pas real spre construirea consensului necesar unui proiect energetic de o asemenea amploare.
