Momentul cel mai semnificativ al Forumului Economic de la Davos 2026 l-a constituit discursul transformator al prim-ministrului Mark Carney, care a ridicat întreaga audiență în picioare pentru a-l aplauda. Acesta a afirmat tranșant că ordinea mondială condusă de Statele Unite a luat sfârșit, dar că în această nouă realitate dură – în care geopolitica marilor puteri se manifestă fără limite sau constrângeri – celelalte state, în special puterile medii precum Canada, nu sunt lipsite de capacitate de acțiune.
După discursul lui Trump de la Davos, în care acesta a reiterat voalat amenințările la adresa Canadei („Canada lives because of the United States”), devine imperativ ca intervenția lui Mark Carney să nu rămână un simplu exercițiu intelectual sau filozofic, ci să marcheze o schimbare radicală de direcție în politica externă a țării. Canada ar trebui să servească drept avertisment global privind riscurile integrării economice totale într-o relație bilaterală asimetrică.
Dacă discursul primului ministru semnalează trecerea de la filozofie la doctrină, Canada ar putea să ofere o cale de urmat pentru restul țărilor privind felul în care trebuie abordată relația cu SUA – un model exportabil către UE sau Australia, bazat pe o strategie care echilibrează suveranitatea națională cu realitatea imperialismului și protecționismului american tot mai agresiv.
În politica externă a Canadei, multilateralismul invocat de Mark Carney nu este un concept nou. Canada se numără printre fondatorii Alianței pentru Multilateralism, formată în 2019. Prin definiție multilateralismul se opune unilateralismului și este în general promovat de puteri medii. Deși conceptul are o istorie îndelungată, el este asociat cu predilecție perioadei postbelice, organizații precum ONU, NATO sau OMC fiind multilaterale prin însăși natura lor.
Totuși, Canada anului 2026 nu mai este cea din 2019. Multilateralismul așa cum era înțeles atunci viza salvarea ordinii mondiale bazată pe cooperare, instaurată după cel de-al Doilea Război Mondial, în care SUA erau garantul principal. În 2019, comunitatea internațională încă spera în salvarea acelei ordini – o speranță alimentată temporar de promisiunea administrației Biden că „America a revenit”.
În discursul său, Carney a calificat acel multilateralism drept „naiv”. Conceptul pe care îl propune acum este unul pragmatic și strategic, bazat pe coaliții formate în jurul unor mize specifice, menit să contracareze „brutala realitate” a rivalității dintre marile puteri, în care economia este folosită ca armă. Canada resimte direct acest fenomen în relația cu SUA: sub presiunea tarifelor impuse de Trump, Ottawa negociază de pe o poziție de vulnerabilitate. De aceea mesajul lui Carney este că singura formă de suveranitate reală în acest nou peisaj geopolitic este capacitatea de a spune nu prin diversificarea opțiunilor.
Dacă Ottawa adoptă această cale, va fi cea mai mare reorientare strategică din istoria Canadei de la ruptura de Imperiul Britanic încoace. În secolul XX Canada s-a desprins de sub tutela politică britanică pentru a-și defini propria voce; în secolul XXI, Carney sugerează că a venit momentul emancipării de sub tutela economică și strategică a SUA.
Rămâne de văzut dacă tezele enunțate de primul-ministru la Davos vor fi asumate ca politică oficială de stat sau vor rămâne doar manifestul unui lider politic. Discursul său ar putea reprezenta primul paragraf în istoria următoarelor decenii. Una în care puterile medii nu se mai bazează pe un arbitru (SUA), ci pe o auto-ajutorare colectivă.
Groenlanda este primul test în acest sens.
