Pentru Pierre-Luc Dumesnil, România a fost mai întâi o limbă străină descoperită la magazinul Rita de la Marché 440 în Laval, unde lucrează de 16 ani.
Pierre-Luc este diplomat în Științe Sociale, cu profil în Psihologie (Collège Montmorency, Laval) – o pregătire care explică, poate, curiozitatea sa profundă față de oameni și dorința de a-i înțelege cu adevărat. Ceea ce a început acum cinci ani ca un gest de curtoazie față de numeroasa clientelă de origine română din zonă s-a transformat într-o pasiune veritabilă. Pierre-Luc a investit ani de studiu și mii de dolari pentru a învăța limba română, iar anul acesta a decis să vadă cu ochii lui locurile a căror limbă a învățat-o cu atâta ardoare, întreprinzând o călătorie de 83 de zile în România și Republica Moldova.
Fără mașină și fără planuri rigide, Pierre-Luc a parcurs aproximativ 5,600 de kilometri cu trenul sau pe jos, documentând cu o precizie rară istoria, arhitectura și spiritul locurilor vizitate.
Privind în urmă la această aventură, Pierre-Luc Dumesnil mărturisește cu modestie: „Este ciudat cum viața ne ghidează destinul uneori, cum simplul act de a vinde legume a reușit să mă facă să vizitez România”.
Vă invităm să citiți un interviu cu acest tânăr quebechez (acordat în întregime în limba română!), care a ales să dărâme barierele lingvistice și să descopere singur, cu rucsacul în spate, o lume care până mai ieri îi era cunoscută doar din poveștile clienților săi.
Eva Halus: „Ocolul Pământului în 80 de zile” este o carte de aventuri a celebrului romancier Jules Verne, publicată în 1872 în Franța. Voiajul dvs. de 83 de zile în România și în Republica Moldova m-a dus imediat cu gândul la această carte nu numai pentru durata sa, ci și pentru că ați documentat foarte bine orașele și zonele prin care ați trecut, atât prin intermediul fotografiilor, cât și prin cel al unor texte descriptive scrise în limba română. Dvs., quebechez de origine, stăpâniți limba română la fel de bine ca un nativ de pe plaiurile carpatice. Cum ați învățat limba română și cum ați început să vă interesați de România?
Pierre-Luc Dumesnil: Lucrez de 16 ani la Rita-fruits et legumes. Printre clienții care vin la magazin sunt mulți români și moldoveni, și acesta este motivul pentru care, din politețe și respect pentru ei, am început acum cinci ani să învăț limba română. Am învățat mai întâi numele fructelor și legumelor și cifrele, iar apoi, acum trei ani, am decis să investesc într-un curs online.
Am studiat doi ani consecutivi fără oprire și am terminat cursul de scris. În al treilea an am făcut lecții private cu o profesoară ca să-mi perfecționez conversația. În total am plătit în jur de 4,000$. Ce m-a motivat cel mai mult să învăț limba română este sprijinul și respectul pe care le-am câștigat din partea comunității românești și moldovenești de-a lungul anilor.
EH: Este o investiție impresionantă, nu doar financiară, ci și sufletească. După ce ați „cucerit” limba română acasă, în Quebec, a urmat testul real: călătoria. Pentru a pune acest plan în mișcare, ați preferat siguranța unei agenții de voiaj cu un tur organizat sau ați ales să vă bazați pe recomandările clienților de la magazin și pe propriul fler în alegerea traseului și a locurilor de vizitat?
PLD: Am avut o idee dinainte, am vrut să văd toate orașele mai importante din România. Am aflat de unde vin clienții mei și mulți mi-au recomandat ce orașe merită vizitate. Am și improvizat de câteva ori, când am văzut un oraș care mă putea interesa. Aproape toate informațiile le-am găsit singur pe internet – locurile de văzut, traseele, cazările, transportul, restaurantele. M-am descurcat majoritatea timpului singur, doar în Bucovina am avut nevoie de un ghid pentru că la mănăstiri era forte greu de ajuns fără mașină.
EH: Ați întreprins, așadar, o explorare pe cont propriu. Care a fost primul contact vizual cu realitatea românească și unde s-a produs el? Care au fost primele impresii?
PLD: Primul loc pe care l-am vizitat a fost Bucureștiul. Am avut noroc pentru că am găsit oameni drăguți care m-au găzduit gratuit timp de două săptămâni (și care preferă să rămână anonimi). Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la începutul vizitei mele a fost varietatea clădirilor din oraș, amestecul de clădiri din toate epocile și cum totul era inegal, parcă construit la întâmplare. Într-un cuvânt, un amalgam arhitectural pitoresc, un contrast foarte interesant pentru cineva care vine din Quebec.
EH: Privind harta, ați parcurs o distanță impresionantă, atingând aproape toate punctele cardinale. Pe unde v-au purtat pașii după cele două săptămâni petrecute în Capitală și care a fost, în final, itinerariul dvs.?
PLD: Traseul meu a fost foarte cuprinzător: București – Sinaia – Brașov – Sighișoara – Sibiu – Iași – Suceava (și regiunea Bucovinei) – Vatra Dornei – Sighetu Marmației – Săpânța – Satu Mare – Oradea – Cluj-Napoca – Alba Iulia – Deva – Hunedoara – Timișoara – Craiova – Constanța – Buzău – Brăila – Chișinău (Moldova). Am vizitat și câteva localități mai mici, aflate în apropierea celor mai sus, dar acestea sunt punctele cele mai importante.
EH: V-am parcurs cu mare interes jurnalul de călătorie de pe rețelele de socializare, acele postări cu fotografii reușite și texte atât de bine documentate din punct de vedere istoric și cultural, și mi-am dat seama că v-ați apropiat de România și oamenii ei și sufletește. Ce moment v-a marcat cel mai mult pe parcursul acestui voiaj?
PLD: Nu cred că vreun moment a fost mai marcant decât altul. Întreaga experiență a fost cea care mi-a oferit o înțelegere mai profundă a esenței românești. Vizitarea a peste 20 de muzee m-a ajutat enorm să înțeleg istoria țării. Timpul petrecut în nenumăratele biserici în care am intrat m-a făcut să realizez cât de importantă este religia pentru unitatea țării. Iar arhitectura a servit la relatarea poveștii complexe care a modelat România. Majoritatea oamenilor păreau să ducă o viață mai echilibrată, cu un ritm mai puțin agitat decât cel pe care îl găsim aici, în Canada. De asemenea, am reușit să mă bucur de o mâncare excepțională – am mâncat ca un rege în fiecare zi. Dar dacă ar fi să aleg cel mai fabulos și fascinant moment, cred că acela a fost la Buzău, când am participat la slujba de Înviere și am ieșit afară cu toată lumea, purtând lumina în mână. În ansamblu, cel mai mult m-a impresionat sentimentul de comunitate, de unitate între oameni, viața mai pașnică și arhitectura.
EH: Spuneați că ați mâncat „ca un rege” în fiecare zi. Ce preparate sau vinuri v-au cucerit? Și, pentru că meseria dvs. de zi cu zi vă ține aproape de pământ și de roadele lui, ați privit aceste bunătăți și prin ochiul specialistului? Ați avut ocazia să vă întâlniți cu producători locali sau aveți în vedere acest lucru pentru viitor?
PLD: Mâncarea a fost extrem de bună și foarte variată. Mi-a plăcut foarte mult să încerc să găsesc cele mai bune restaurante tradiționale românești. Eram acolo să mănânc mâncare românească, nu să mănânc ca acasă. Cel mai mult mi-au plăcut platourile mari cu câte puțin din toate – am mâncat așa aproape fiecare zi. În ceea ce privește vinurile, nu mai consum alcool de acum aproximativ cinci ani, așa că nu am băut deloc în timpul călătoriei mele.
Nu m-am întâlnit personal cu fermieri, dar am fost în câteva piețe publice ca să văd cum arată. Cea mai impresionantă a fost cea din Chișinău. Momentan, nu am un plan legat de România în ceea ce privește profesia, dar dacă situația mea la magazin s-ar schimba, nu este imposibil să mă mut acolo într-o zi.
EH: Este o mărturisire impresionantă! Această deschidere de a vă muta într-o zi în România arată cât de profund a fost impactul călătoriei. Totuși, până la un astfel de pas, ce v-ar face să vă întoarceți în România ca turist în viitorul apropiat?
PLD: Din păcate, nu pot face acest tip de călătorie în fiecare an, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am vrut să profit la maximum de experiența acestei vizite. Nu știu când și dacă voi mai avea vreodată ocazia să revăd România, motiv pentru care m-am concentrat să documentez întreaga mea călătorie, pentru a păstra amintiri minunate și pentru a-mi împărtăși experiența cu familia și clienții mei. Unul dintre visele mele este să vizitez cât mai multe țări, iar constrângerile financiare mă împiedică să mă întorc în aceleași locuri de mai multe ori. Așa că profit la maximum de fiecare loc pe care îl vizitez, spunându-mi că s-ar putea să fie ultima dată.
EH: Relatările dvs. din spațiul social media, postate pe parcursul voiajului în România și Republica Moldova, pot servi drept un excelent ghid pentru oricine dorește să viziteze aceste locuri. Ele reprezintă o frumoasă pledoarie pentru a descoperi aceste țări, lucru ce ne onorează și ne face mândri. În același spirit, suntem mândri să trăim în Quebec, să îi cunoaștem valorile și să contribuim la cultura locală, asemenea unui fruct care, odată plantat în pământ nou, reușește să se adapteze și să rodească armonios aici. Povestea dvs. despre cum respectul și prietenia pot deschide porți către o limbă nouă și o cultură fascinantă este o adevărată sursă de inspirație pentru noi toți cei care trăim în societatea atât de diversă din Quebec. Vă mulțumim!
PLD: Cu mare plăcere!
Călătoria lui Pierre-Luc Dumesnil în cifre: un periplu de 83 de zile ce a însumat aproximativ 5.000 de kilometri parcurși cu diverse mijloace de transport, la care s-au adăugat alți 600 de kilometri parcurși pe jos, într-o explorare minuțioasă „la firul ierbii”. Itinerariul a inclus între 25 și 30 de orașe și localități, cu popasuri la aproape 200 de situri și monumente istorice. Întreaga experiență a presupus o investiție de aproximativ 15.000 CAD, în timp ce volumul preparatelor tradiționale savurate rămâne, așa cum Pierre-Luc mărturisește, de necuantificat.
