De ani de zile, în mod constant, problema declinului limbii franceze în Quebec revine în actualitate. Pentru unii, franceza pierde teren în mod inexorabil, pentru alții, este vorba doar de o opinie alarmistă. Dincolo de impresii și păreri, ce spun cifrele?
Principalii factori care influențează statutul unei limbi sunt creșterea naturală (nașterile minus decesele), migrațiile internaționale și interprovinciale, mobilitatea lingvistică intergenerațională și mediul economic și juridic. Dar există și un alt factor, notează Agence Science-Presse, care generează dezbateri: metodele de analiză ale demografilor.
Există, în esență, două abordări demolingvistice: limba maternă și capacitatea de a susține o conversație în limba franceză. Cea din urmă este mai complexă decât pare, deoarece utilizarea limbii franceze variază în funcție de context: acasă, la școală, la locul de muncă, în spațiul public, în consumul de produse culturale.
Această a doua metodă este desemnată și prin conceptul de „prima limbă vorbită”, adică limba în care o persoană se simte cel mai confortabil să comunice. Ea nu face însă consens în rândul demografilor.
Limba vorbită acasă
Dacă ne limităm doar la prima limbă vorbită acasă, există într-adevăr o scădere „continuă a utilizării limbii franceze pe insula Montreal din 1971 încoace”, afirmă Marc Termotte, profesor asociat la Departamentul de Demografie al Universității din Montreal. „Acest fenomen este important, deoarece prima limbă vorbită acasă influențează limba vorbită de copii, deci viitorul. Fenomenul se extinde și asupra suburbiilor, adică asupra întregii regiuni metropolitane de recensământ (RMR) a Montrealului.”
Această scădere este însă mai puțin importantă decât cea a francezei ca limbă maternă. Citând un studiu din 2019 al Oficiului Quebechez al Limbii Franceze (OQLF), Jean-Pierre Corbeil, profesor asociat la Facultatea de Științe Sociale a Universității Laval, face distincția între franceza ca limbă maternă, care a scăzut cu 3,8% între 2011 și 2016, și franceza ca limbă cel mai des vorbită acasă sau la locul de muncă, care a scăzut de asemenea, dar doar cu 0,9%.
Se poate observa aici efectul legii 101, care a avut un impact important prin obligarea copiilor imigranților să studieze în limba franceză la nivel primar și secundar.
Limba de lucru
În același timp, Jean-Pierre Corbeil a constat că între 2011 și 2016, proporția lucrătorilor a căror limbă maternă era engleză sau o altă limbă decât franceza și care foloseau exclusiv engleza la locul de muncă, a scăzut cu 6 sau 7 puncte procentuale.
„Este acest lucru încurajator sau nu? Se fac foarte puține cercetări asupra influenței globalizării economiei asupra limbii vorbite la locul de muncă”, spune Jean-Pierre Corbeil. „Montreal este un punct central pentru mai multe industrii de vârf, unde engleza este generalizată, în pofida Cartei limbii franceze, care impune franceza ca limbă de lucru. Creșterea exporturilor impune engleza ca limbă de utilizare. Acest lucru se traduce printr-o creștere a bilingvismului la locul de muncă: trebuie să concluzionăm de aici că franceza este în recul?”, se întreabă acesta.
Pe scurt, nu există un consens asupra celor mai relevanți indicatori pentru a măsura utilizarea limbii franceze în viața de zi cu zi.
Demografii nu au ajuns la un acord nici asupra unor noțiuni care par simple, precum limba vorbită acasă sau definiția celor care vorbesc franceza ocazional. Unii dintre ei denunță abordări ce pot conduce la distorsiuni metodologice, așa cum afirma demograful Michel Paillé în Le Devoir, în martie 2022. Acesta critica modul de prelucrare a datelor de către Statisttique Canada, mai ales atunci când o persoană vorbește mai multe limbi.
Limba folosită în magazine
„Trebuie să luăm în considerare limba pe care o folosim la magazinul de cartier sau în timpul consultației anuale la medic, comparativ cu limba la locul de muncă?”, întreabă Jean-Pierre Corbeil, amintind că în noiembrie 2020, Journal de Montréal a făcut mare vâlvă cu ancheta sa privind întâmpinarea clienților în comerțurile din centrul Montreal – în respectiva anchetă, din aproximativ treizeci de magazine și restaurante, jumătate au folosit exclusiv engleza.
Problematica nu este nouă. În 1972, Comisia Gendron sublinia că în 1970 și 1971, 13% dintre francofonii din Quebec întâmpinau dificultăți în a fi serviți în limba franceză. În 2017, Consiliul Superior al Limbii Franceze raporta că 17% dintre anchetatorii săi au fost primiți exclusiv în engleză și 8% în mod bilingv în comerțurile de pe Insula Montreal.
În 2019, OQLF a publicat un raport pe această temă, în baza unui eșantion de 3,097 de comerțuri și 2,402 de rezidenți ai insulei Montreal. Rata de abordare a clienților în limba franceză a fost de 74,6%. Doar 3,6% dintre acestea au oferit servicii exclusiv în engleză. Această proporție creștea însă la 20% seara și în weekend, și la 34% în partea de vest a insulei.
Altfel spus, dacă ne bazăm pe utilizarea limbii franceze în comerțurile din Montreal, există o regresie, dar depinde de loc.
Mobilitatea lingvistică a imigranților
O problemă importantă pentru a lua în considerare evoluția lingvistică pe termen lung este cea a imigranților. Cei care sosesc din țări non-francofone adoptă în număr suficient de mare franceza? Potrivit lui Marc Termotte, câștigul mediu anual este de aproximativ 2,000 de persoane, datorită în principal francizării imigranților. „Numărul este infim”, afirmă acesta. Mai mult, imigranții „au în medie 32 de ani, o vârstă la care este dificil să schimbi limba.”
De fapt, ceea ce face diferența este imigrația provenind din țări francofone, nu mobilitatea lingvistică. Însă imigrația non-francofonă este mai importantă, amintește Marc Termotte.
Studiul său din 2011, realizat împreună cu Frédéric Payeur și Normand Thibault, privind perspectivele la Montreal între 2006 și 2056, comandat de OQLF, menționa totuși o scădere marcată a ponderii vorbitorilor de engleză și chiar o mică creștere a francofonilor între 1971 și 2011 în RMR Montreal. Potrivit autorilor, perioada de după 2011 ar fi marcată de sfârșitul scăderii populației anglofone, explicată prin quasi-stoparea migrației interprovinciale și creșterea ponderii demografice a alofonilor începând din 2001 (de la 11% la 21% pe insula Montreal și de la 4,5% la 7,6% pentru întreg Quebecul).
Studiul arăta că ponderea francofonilor de pe insulă, care scăzuse deja de la 61% în 1971 la 54% în 2006, ar urma să ajungă la 47% în 2031. În cazul anglofonilor, declinul ar fi mai puțin accentuat: de la 27% în 1971 la 23% în 2031. Grupul care ar cunoaște cea mai puternică creștere ar fi alofonii: de la 11% în 1971 la 30% în 2031. Probabil în rândul acestui segment al populației se resimt cel mai clar efectele Legii 101.
Proiecții complexe
În 2021, OQLF a încercat să țină cont de toate aceste variabile, într-un studiu bazat pe diferite scenarii de evoluție lingvistică în Québec, pentru perioada 2011–2036. Demografii René Houle și Jean-Pierre Corbeil au analizat limba cel mai des vorbită acasă și capacitatea de a susține o conversație în franceză sau engleză, luând în calcul și o variabilă derivată din aceste caracteristici: prima limbă vorbită.
În proiecțiile lor, ponderea persoanelor care se simt cel mai confortabil să folosească franceza ca limbă vorbită ar urma să scadă cu 2 până la 5 puncte procentuale până în 2036. Studiul lua în calcul mai multe scenarii, precum creșterea ponderii imigranților economici proveniți din țări francofone, cunoașterea limbii franceze de către tineri sau chiar de la sosirea pe teritoriul Quebecului. Concluzia era că aceste scenarii ar avea un efect limitat. Chiar și în situația, imposibilă de altfel, în care 100% dintre imigranții economici ar proveni din țări francofone, impactul ar rămâne marginal.
Un declin real, dar lent
Pentru Alain Bélanger, profesor titular la INRS și specialist în microsimulări și proiecții demografice, „declinul francezei este real. Dar, cum demografia evoluează lent, nu putem afirma că franceza va dispărea în următorii 50 sau 100 de ani”.
Alain Bélanger dă un exemplu: în 1945 se estima că, până în 1971, populația Quebecului urma să o depășească pe cea a provinciei Ontario. „Fertilitatea femeilor din Quebec era atunci mai ridicată decât a canadiencelor anglofone”, amintește el. „La acea vreme, demograful quebechez Naftan Keyfitz, care lucra la Statistique Canada și preda la Harvard, și-a bazat proiecțiile pe acest fenomen. Dar s-a înșelat: baby-boom-ul a atins apogeul în 1959, cu 400,000 de nașteri, un vârf care nu a mai fost egalat de atunci. De 50 de ani, rata fertilității în Quebec se situează sub pragul de înlocuire”.
„În demografie, explică în continuare Alain Bélanger, trebuie să ținem cont de nașteri, decese și imigrație. Or, rata de creștere a anglofonilor este mai rapidă decât cea a francofonilor, în principal datorită imigrației. În prezent, 90% din populația din afara Montrealului are ca limbă maternă franceza. Pentru a menține acest raport, este nevoie ca a doua generație de alofoni să se integreze într-o proporție de 9 la 1.”
Potrivit cercetătorului, indicele de continuitate lingvistică (numărul de persoane care vorbesc franceza acasă, împărțit la numărul persoanelor a căror limbă maternă este franceza) era în 2016 de 1,03 pentru franceză. Pentru engleză, valoarea se situa la 1,3. „Conform indicelui de continuitate lingvistică, în 2016, 3% mai mulți alofoni au optat pentru franceză, comparativ cu 30% pentru engleză. Aceasta confirmă declinul francezei, dar într-o măsură foarte relativă”, spune el.
Se poate inversa această tendință? „Atracția limbii engleze este foarte puternică în contextul actual, mai ales în rândul tinerilor. Mulți imigranți și chiar francofoni frecventează colegiile (cégep-urile) anglofone. Acolo se formează cuplurile”, amintește Alain Bélanger.
În concluzie, declinul francezei în Quebec este real: demografii sunt de acord asupra acestui lucru. Însă opiniile lor diferă în privința vitezei acestui declin și a rolului pe care imigrația îl are în acest fenomen.
