Suntem în mijlocul Sărbătorilor. Încă o dată, ireversibil și irevocabil. Întâmplător, am ajuns astăzi într-un mall, deși mi-am propus să nu o fac până după Anul Nou. Și am revăzut spiritul sărbătorilor pe fețele cumpărătorilor: panică, oboseală, amestecate cu hotărâre și speranță. Speranța că până pe 24 vor fi acoperit toate nevoile de cadouri și hotărârea că vor fi vizitat în ultimele două săptămâni mai multe mall-uri și magazine decât librarii într-un an.
Cu toate scuzele pentru cititorii care se recunosc în paragraful anterior, trebuie să admitem că Sărbătorile de iarnă, și mai ales Crăciunul, reprezintă, pentru noi românii, infinit mai mult decât goana după cadouri. Dacă în timpul anului obosim alergând după cele lumești, la vreme de Sărbători putem să ne odihnim puțin spiritul, să ni-l încălzim și chiar să îl înălțăm, atâta cât putem.
E ziua nașterii fiului lui Dumnezeu. Cât de importante sunt detaliile legate de acest eveniment unic, rămâne la aprecierea fiecăruia dintre noi. Fie că ne atrag slujbele de la biserici, fie întâlnirile cu cei dragi în jurul unei mese cu sarmale și vin, cu toții simțim acel fior ancestral care ne unește într-o ființă plina de lumina sfânta a Sărbătorilor.
