Pe lângă îmbătrânirea populației, România se confruntă și cu o scădere a vieții profesionale.
România este țara UE cu cea mai redusă durată medie a vieții profesionale și, conform datelor Eurostat, singura țară din blocul comunitar în care valoarea acestui indicator a coborât în ultimul deceniu, notează Cursdeguvernare.ro.
În 2024, durata medie estimată a vieții active în România a fost de 32,7 ani, cea mai scurtă din Uniune și cu 4,5 ani sub media blocului comunitar.
La nivelul Uniunii Europene, evoluțiile din ultima decadă arată o traiectorie ascendentă clară a acestui indicator, în pofida scăderii înregistrate în 2020 din cauza pandemiei: de la 34,9 ani în 2015 la 37,2 ani în 2024.
Menționăm că indicatorul reprezintă estimarea pentru adolescenții de 15 ani.
Se observă totodată o divizare geografică, cu țările nordice ce înregistrează valori constant ridicate, în timp ce Europa de Sud/Est rămâne în urmă. Extremele sunt date de cele două grupuri: Olanda se află în fruntea clasamentului, cu o durată estimată la 15 ani de 43,8 ani, în timp ce România se află la coadă cu 32,7 ani.
Statele cu cele mai lungi durate medii de viață activă:
Olanda (43,8 ani)
Suedia (43,0 ani)
Danemarca (42,5 ani)
Estonia (41,4 ani)
Irlanda (40,4 ani)
Cele mai scurte durate ale vieții profesionale:
România (32,7 ani)
Italia (32,8 ani)
Croația, Grecia și Bulgaria, fiecare cu 34,8 ani
România, singura țară europeană unde a scăzut estimarea duratei profesionale
România este singura țară din UE unde durata așteptată a vieții active a scăzut în ultimul deceniu (-0,1 ani între 2015 și 2024), în contrast cu toate celelalte țări europene unde a crescut, conform datelor Eurostat.
Patru țări, în special, au înregistrat o creștere semnificativă de patru sau mai mulți ani: Malta (5,2 ani), Ungaria (4,8 ani), Estonia și Irlanda (ambele 4,4 ani).
Malta și Ungaria, care aveau o durată estimată sub medie în 2015, au înregistrat creșteri semnificative, care le-au adus peste media UE în 2024. În Malta, principalul motiv a fost creșterea semnificativă a duratei de activitate în rândul femeilor (8,3 ani), cea mai mare creștere din toate țările UE.
În schimb, Spania, Suedia, Letonia și Austria au înregistrat o durată relativ stabilă, cu creșteri egale sau mai mici de doi ani.
Factorii care au generat această situație
Deteriorarea înregistrată de România se datorează în mare măsură scăderii activității în rândul femeilor.
O tendință notabilă în majoritatea țărilor UE a fost aceea că durata vieții active a femeilor a crescut mai mult decât cea a bărbaților, excepțiile fiind Grecia, Cipru, Lituania și România.
În Malta, Estonia, Irlanda, Slovacia, Ungaria și Luxemburg, creșterea a fost semnificativ mai mare pentru femei decât pentru bărbați.
În Bulgaria, Suedia, Slovenia și Danemarca, creșterile pentru bărbați și femei au fost aproximativ aceleași.
În România, bărbații au o durată medie a vieții active de 35,9 ani, iar femeile au o durată medie mult mai scurtă, de doar 29,2 ani. Această diferență de gen de 6,7 ani este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, fiind semnificativ peste media UE de 4,2 ani.
Astfel, femeile românce muncesc, în medie, cu aproape șapte ani mai puțin decât bărbații pe durata vieții lor active, decalaj ce reflectă atât condițiile sociale, cât și povara muncii casnice neplătite.
De altfel, România ocupa anul trecut ultimul loc în UE la indicele de egalitate de gen, cu mari dezechilibre în acces la muncă, venituri și educație.
CITIȚI ȘI: România are una dintre cele mai mici rate de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor din statele UE
Rată redusă de participare pe piața muncii
Participarea pe piața muncii este redusă pe toate segmentele de vârstă, iar acest indicator este direct legat de indicatorul duratei de viață medie estimată. România este și aici cea mai neperformantă țară UE, cu o rată de 52%, urmată fiind de Grecia, cu 52,7%, comparativ cu peste 59% media Uniunii.
Anul trecut, România avea cea mai ridicată rată a tinerilor care nu sunt angajați, nu studiază și nu sunt în formare (NEET) – de 20,3% (față de 12,1% media UE, ceea ce afectează suplimentar durata medie a carierei.
România are și o categorie extinsă de reglementări ce permit pensionarea cu mult înainte de vârsta standard, așa-numitele pensii speciale, ce reduc durata de muncă medie și cresc totalul cheltuielilor cu pensiilor din sistemul public.
În total, România are peste 200,000 de pensionari din această categorie, care cuprinde magistrați și funcționari publici parlamentari, angajați din Apărare, Poliție, MAE, Curtea de Conturi. Valoarea acestor pensii a crescut continuu, iar reformele ce le-au vizat nu au reușit să coboare cheltuielile, adică subvenția statutului acordată acestor categorii privilegiate, cu vârste de pensionare în jurul a 50 de ani.
Proiecțiile demografice indică probleme grave
Proiecțiile demografice indică grave probleme, pe termen lung, atât pentru piața muncii, cât și pentru sustenabilitatea sistemelor sociale – pensii, sănătate și asistență socială.
Pe fondul acestor evoluții, guvernanții nu au prezentat încă niciun plan menit să răspundă situației, ieșirile lor publice rezumându-se la refuzul de a crește vârsta de pensionare și alte declarații de an preelectoral.
Recensământul din 2022 a arătat că proiecțiile anterioare privind evoluția populației au fost optimiste: ritmul de îmbătrânire demografică a populației și de creștere a raportului de dependență evoluează într-un ritm mai accelerat decât se estimase.
În mod clar, trendul este de inversare a piramidei vârstelor, ceea ce echivalează cu o creștere a raportului de dependență demografică, adică îngustarea populației cu vârstă de muncă și expansiunea populației dependente (peste 65 ani și sub 15 ani).
Raportul de dependență și unicitatea României: decrețeii
Toate statele se confruntă cu fenomenul îmbătrânirii demografice, dar situația României este unică, din cauza decretului din 1966 ce a interzis avorturile. O lege ce a funcționat până în 1990, adică a acoperit o întreagă generație. Ulterior, anularea lui a dus la o scădere abruptă a natalității, începând cu 1990.
Valurile importante de pensionări vor apărea din 2030, odată cu retragerea din activitate a primelor femei născute după decretul din 1966, și din 2032, când vor împlini 65 de ani bărbații din cohortele de decreței. Din 2032, vor împlini 65 de ani un număr de peste 3,4 milioane de români, și vor depăși pragul vârstei de 22 de ani, doar 2,2 milioane de tineri, dintre care nu se știe câți vor mai fi în România.
Presiunea va crește treptat asupra sistemului social și va ajunge la apogeu la mijlocul anilor 2040, odată cu intrarea la pensie a ultimelor cohorte de peste 300,000 de nou-născuți anual pe care le-a avut România.
Problema demografică a fost previzibilă, notează Cursdeguvernare.ro, însă guvernele nu au abordat-o niciodată, mizând pe câteva atuuri ce vor putea duce însă la o explozie socială:
• numeroși decreței au plecat în străinătate și este de presupus că statul român nu va avea obligații foarte mari față de aceștia;
• decrețeii au fost afectați de valurile mari de restructurare a industriei, așa încât mulți vor însuma cu greutate stagiul de 35 de ani de cotizare pentru pensia întreagă;
• procentul foarte mare de angajați cu salariu minim pe economie, generat în special de munca la gri, ceea ce se reflectă în pensii mici.
