„În orice carieră duşmanii stau la pândă;
ei nu pot fi învinşi decât prin stăpânire de sine şi veselie.”
— Goethe
În ajunul alegerilor parlamentare, propaganda regimului putinist își intensifică acțiunile în Republica Moldova. Mereu prezentă în spațiul public, aceasta răspândește dezinformare, alimentează tensiuni și cultivă neîncredere, cu un scop bine definit: să insufle ură față de autoritățile alese democratic și față de parcursul european al țării.
De ce ură? Spre deosebire de mânia spontană sau de furia intensă, ura este un sentiment profund, persistent și distructiv, adesea însoțit de dorința de răzbunare. Este o emoție care se adâncește în timp, alimentată constant prin mesaje și imagini atent dozate. Propaganda moscovită nu se teme de nemulțumirea cetățeanului față de guvernare – un fenomen firesc într-o democrație. Ceea ce urmărește Kremlinul este dezumanizarea adversarului politic și transformarea liderilor aleși, în special a președintei Maia Sandu, în țapi ispășitori ai tuturor problemelor reale sau fabricate.
Putin însuși se teme de mânia propriului popor, dar în afara granițelor – mai ales în Republica Moldova – se folosește de ura cultivată artificial pentru a slăbi instituțiile democratice și a deraia procesul de integrare europeană. Alegătorul care în trecut a susținut convingător partidele pro-europene pare astăzi vulnerabil în fața valului de manipulări, riscând să se întoarcă împotriva propriilor convingeri.
Ura funcționează precum un virus emoțional. Evenimentele pozitive sunt împărtășite unui cerc restrâns, dar cele negative se propagă cu repeziciune – în discuții, pe rețelele sociale, în grupurile online sau podcasturi. Rezultatul: o societate tot mai polarizată și intoxicată de emoții negative, în care adversarii politici devin dușmani personali, iar competiția democratică se transformă în război total.
Această dinamică nu este specifică doar Republicii Moldova, dar la noi fenomenul a luat proporții alarmante. Vedem o ură viscerală între tabere, refuzul recunoașterii meritelor oponenților, lipsa dialogului și a onestității morale. Nu mai contează binele comun, ci doar distrugerea adversarului și preluarea puterii cu orice preț.
Propaganda putinistă avansează și se apropie periculos de obiectivele sale:
- Să compromită parcursul european prin haos emoțional și dezinformare;
- Să obțină votul moldovenilor pentru partide și personaje afiliate Kremlinului.
Și totuși, realitatea ultimilor ani ne arată progrese semnificative: apropierea de UE, sprijinul constant al României, al SUA și al Canadei, consolidarea statului de drept. Tranziția de la un sistem oligarhic la unul democratic este dificilă, dar ireversibilă. Republica Moldova are astăzi șansa istorică de a-și consolida locul în familia europeană.
Alegerile parlamentare din această toamnă sunt cruciale. Dacă vor învinge forțele pro-Kremlin, ne putem aștepta la un scenariu sumbru: tăierea sprijinului occidental, revenirea la autocrație, cenzură mediatică, pierderea regimului fără vize, confiscarea libertăților cetățenești și marginalizarea diasporei. Este un risc real, nu o ipoteză. Intențiile partidelor filoruse sunt tot mai vizibile și tot mai amenințătoare.
Ura, odată infiltrată, nu mai judecă, nu mai ascultă, nu mai iartă. Ea devine oarbă și periculoasă, conducând nu doar la eșec electoral, ci la un dezastru național. Nu trebuie să acceptăm să devenim instrumente ale unui plan străin de destabilizare.
Este timpul să acționăm. Fără ezitare, dar și fără ură. Cu determinare, dar și cu luciditate. Să cerem ferm închiderea canalelor de propagandă precum „Sputnik Moldova” și a platformelor care încalcă flagrant ordinea constituțională. Să nu ne lăsăm manipulați de falsa retorică a libertății promovată de cei care, în realitate, urăsc libertatea.
A veni la putere democratic nu înseamnă a avea dreptul de a distruge democrația. Așa a procedat Hitler în 1933. La Moscova, astăzi, asistăm la un regim fascist cu toate atributele: cultul liderului, represiunea, războiul, ura.
Republica Moldova are nevoie de o democrație cu pumnul ferm și inima limpede. Nu putem aștepta să fim loviți. Trebuie să prevenim. Să contracarăm. Să apărăm ce am câștigat cu greu.
Să nu ne urâm între noi, cetățenii acestui stat. Suntem un popor mixt, imperfect, dar demn. Nu avem de unde lua un alt popor. Trebuie să învățăm să comunicăm, să ascultăm, să empatizăm și să construim împreună viitorul.
În această luptă decisivă, să nu ne lăsăm duși de valul urii. Să alegem lucid, sine ira et studio, fără ură și fără părtinire. Este momentul unei decizii istorice. Acum ori niciodată.
