Războiul comercial pe care Statele Unite îl poartă cu întreaga lume s-a intensificat odată cu anunțarea de către președintele Trump a unui tarif minim global de receiprocitate de 10%, precum și tarife suplimentare specifice mai multor țări. Canada nu a fost vizată de această măsură, în schimb se va confrunta cu tarife de 25% aplicate de Washington, la nivel mondial, pe toate importurile de automobile.
Războiul economic declanșat de Trump împotriva Canadei este în plină desfășurare. Pe lângă tarifele de 25% pe importurile auto (mai precis, pe orice parte sau piesă dintr-un automobil care nu este fabricată în USA, în vigoare începând din 3 aprilie), administrația SUA a introdus tarife vamale de 25% pe produsele care nu sunt acoperite de Canada-United States-Mexico Agreement (CUSMA) (3 martie), 10% pe produsele energetice și potasă neincluse în CUSMA (3 martie) și 25% pe importurile de oțel și aluminiu (12 martie). SUA importă mai mult oțel decât orice altă țară, iar Canada și Mexic, alături de Brazilia, sunt primii săi trei furnizori. Canada – Quebecul, mai precis – este și cel mai mare furnizor de aluminiu pentru Statele Unite, aproape 60% din cantitatea pe care acestea o importă provenind de aici.
Canada a răspuns impunând, într-o primă fază, tarife de 25% pe bunuri americane în valoare de 30 de miliarde de dolari (4 martie), la care ulterior a adăugat alte 29.8 miliarde de dolari (13 martie). Noi măsuri de retorsiune sunt așteptate ca răspuns la tarifele de 25% pentru sectorul auto.
Donald Trump motivează că tarifele vor stimula producția americană, iar purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a afirmat recent într-o conferință de presă că „tarifele sunt o reducere de taxe pentru poporul american”. O afirmație falsă, căci tarifele nu sunt plătite de companiile străine, ci de importatorii americani. De altfel, companiile americane care utilizează oțel și aluminiu pentru fabricarea produselor au avertizat că tarifele ar putea duce la creșterea prețurilor.
În ciuda propagandei care încearcă să convingă americanul de rând că toate aceste tarife vor reduce deficitul comercial al SUA, că vor creștre veniturile la bugetul de stat și vor revitaliza industria americană, în realitate ele riscă să afecteze economia americană mai mult decât să o ajute, împingând-o chiar spre o recesiune.
Cum funcționează tarifele și cine le plătește?
Așa cum Banca Canadei noatează, tarifele vamale sunt taxe pe importuri care cresc prețurile pe care consumatorii și companiile le plătesc pentru bunuri și servicii. Tarifele se repercutează asupra cheltuielilor, fluxurilor comerciale, veniturilor guvernamentale, ratelor de schimb, asupra ocupării forței de muncă, produsului intern brut (PIB) și inflației. Ele ar putea perturba semnificativ lanțurile de aprovizionare din Canada, Statele Unite și din alte părți ale lumii.
Concret, companiile americane care aduc bunuri străine plătesc tarifele respective guvernului federal. Un tarif de 25% pentru un produs canadian care costă 10$ înseamnă o taxă suplimentară de 2,5$ pe care compania ce importă acel produs o va plăti guvernului american. Respectiva companie poate alege să transfere o parte sau întregul cost al tarifelor către clienți. Acesta este mecanismul prin care tarife vamale ale lui Trump duc la o creștere a prețurilor în SUA.
Dacă importatorii decid să asume costul tarifelor în loc să transfere povara consumatorilor, profiturile lor se vor diminua. Odată cu ele se va reduce și puterea de a cheltui, de a reinvesti sau a face angajări, lucru ce încetinește economia.
Ce sunt tarifele de represalii?
Tarifele de represalii aplicate de Canada (sau de Uniunea Europeană) asupra mărfurilor americane funcționează în același mod ca cele din SUA, doar că invers. Cu alte cuvinte, importatorii canadieni – de la oameni de rând la mici întreprinderi sau companii gigant – plătesc o taxă suplimentară atunci când aduc produse americane peste graniță. Ca orice tarif, represaliile Canadei împotriva Statelor Unite se vor repercuta asupra consumatorilor canadieni și vor afecta economia de aici.
Impact economic
În general, amploarea impactului economic resimțit într-o țară care impune tarife la importuri depinde în mare măsură de capacitatea firmelor și a gospodăriilor de a găsi substitute pentru bunurile supuse tarifelor. Atunci când acestea nu sunt disponibile sau nu pot fi produse cu ușurință în cantități mai mari, din cauza constrângerilor legate de capacitatea de producție, tarifele perturbă economia reală și duc la inflație. Pe de altă parte, efectele sunt moderate atunci când bunurile afectate de tarife pot fi înlocuite cu ușurință cu unele similare netarifate.
Aceasta este logica în care sancțiunile canadiene au fost aplicate. Războiul comercial actual nu este primul pe care Trump îl declanșează împotriva Canadei. S-a mai întâmplat și în 2018, când administrația sa a impus tarife de 25% pe oțel și 10% pe aluminiu, iar Canada a răspuns cu contratarife. Toate acestea au perturbat lanțurile de aprovizionare și au adăugat costuri suplimentare pentru consumatori și companii dintr-o gamă largă de industrii de pe ambele părți ale graniței, devenind o barieră în calea ratificării (de către Canada) a noului pact de liber schimb nord-american (CUSMA). În cele din urmă, după aproape un an, Washingtonul a cedat.
Există deci un precedent destul de recent și o experiență apreciabilă pe care oficialii canadieni o au în a sancționa importurile care pot fi înlocuite de producători canadieni. De aceea sunt vizate băuturile alcoolice americane, dar nu și importurile de produse farmaceutice. Canadienii se vor descurca fără whiskey din Tennessee, bourbon din Kentucky sau vin din California, pentru că au o mulțime de alte opțiuni. Producătorii americani suferă însă, căci au pierdut o parte importantă din vânzări.
Canada a procedat foarte inteligent până acum, neimpunând tarife generale și concentrându-se pe reducerea riscurilor și pe domenii care pot minimiza daunele aduse consumatorilor canadieni și maximiza pe cele resimțite de americani.
Dar asta nu înseamnă că tarifele lui Trump nu ne vor afecta economia. Efectul lor este de a face exporturile canadiene mai puțin atractive pentru piața americană. Dacă o companie importă anual bunuri canadiene în valoare de 5 milioane de dolari, un tarif de 25% înseamnă 1,25 milioane de dolari în plus doar pentru a aduce respectivele bunuri în SUA. Pentru unii va fi prea mult și acesta este și scopul – de a determina investitorii să investească în SUA pentru a produce local și de a face consumatorii americani să-și cheltuie banii pe produse interne, stimulând economia națională.
Or, Statele Unite sunt principalul partener comercial al Canadei. Din toate bunurile pe care le exportăm, mai mult de trei sferturi se duc la vecinii de la sud. De la ultimul război comericial declarat de SUA, guvernul federal a întreprins numeroase acțiuni pentru a facilita pătrunderea companiilor canadiene pe piețe noi. În prezent, Canada are acorduri de liber schimb care includ peste 50 de țări, acoperind două treimi din economia globală și aproximativ 1,5 miliarde de consumatori. Cu toate acestea, desprinderea de cea mai mare economie a lumii după o relație de zeci de ani mutual avantajoasă este foarte dificilă.
Drept urmare, Banca Canadei a avertizat că tarifele vor diminua exporturile, vor duce la o deteriorare a balanței comerciale și la o depreciere a dolarului canadian. De asemenea, războiul comercial va provoca o scădere a veniturilor în Canada, o perturbare a lanțurilor de aprovizionare și va stimula inflația. În cele din urmă, economia încetinește, produsul interior brut (PIB) scade și o recesiune devine probabilă.
Niciuna din părți nu este însă câștigătoare într-un război comercial. Economia americană nu e autarhică, ci interdependentă, cu numeroase industrii care au lanțuri de aprovizionare internaționale foarte integrate, precum cea auto, sau care nu pot găsi pe termen scurt sau mediu un substitut domestic petrolului, oțelului, aluminiului, metalelor rare canadiene. Deschiderea de noi fabrici și angajarea de noi lucrători specializați nu este ceva ce se poate face peste noapte. Statele Unite se vor confrunta cu aceleași perspective nedorite precum Canada – inflație, scădere a PIB-ului și potențială recesiune. Deja economiștii de la JP Morgan și Moody’s au crescut probabilitatea unei recesiuni la 35-40%, argumentând că taxele vamale impuse de Trump reduc creșterea economică și măresc costurile pentru afaceri.
Președintele american pare însă de neclintit în strategia sa. El recurge în continuare la minciuni și pretexte pentru a justifica declararea urgenței naționale în baza căreia a impus tarife Canadei și ignoră avertismentele că protecționismul său ar putea duce la destabilizarea economiei SUA pe termen lung.
