O zonă a oceanului situată la sud-est de Groenlanda este singurul loc de pe Pământ care se răcește, iar acest fenomen ar putea fi un semn că „banda rulantă” de apă caldă din Atlantic încetinește, se arată într-un articol publicat de revista New Scientist.
În ultimii 150 de ani, întreaga suprafață a Pământului s-a încălzit, cu excepția unei singure zone din Atlanticul de Nord. Situată la sud-est de Groenlanda, această regiune s-a răcit cu până la 1°C și este cunoscută sub numele de „gaura de încălzire” (warming hole) sau „pata rece” (cold blob).
Oamenii de știință au fost împărțiți cu privire la cauzele acestei pete reci, însă cele mai recente dovezi susțin ipoteza că fenomenul este provocat de o slăbire a Sistemul de circulație Atlantic-Meridional (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC) – sistemul de curenți care transportă căldură din zonele tropicale către Europa.
AMOC transportă apă caldă și sărată din Golful Mexic spre Atlanticul de Nord. Ajunsă acolo, apa se răcește și se scufundă, curgând înapoi spre sud, pe fundul oceanului. Cercetătorii sunt îngrijorați de faptul că afluxul masiv de apă dulce provenit din topirea ghețurilor Groenlandei reduce densitatea apei sărate, determinând-o să se scufunde mai lent și, implicit, slăbind întreaga circulație.
Unele studii sugerează că AMOC ar putea atinge un punct critic în doar câteva decenii, declanșând un colaps ireversibil, care ar îngheța Europa și ar perturba ploile musonice esențiale agriculturii din Africa și Asia. Dar cum dispunem de doar 22 de ani de observații directe asupra intensității AMOC, nu avem suficiente date pentru a determina o tendință clară.
Modelele climatice sugerează că încetinirea AMOC transportă mai puțină apă caldă spre Atlanticul de Nord, dând naștere acestei pete reci. Totuși, alte simulări arată că fenomenul este cauzat în principal de atmosferă.
Într-un studiu din 2022, o echipă de cercetători de la Universitatea Northeastern din Boston condusă de Chengfei He a descoperit că încălzirea rapidă a Arcticii a redus diferența de temperatură dintre pol și zonele tropicale, deplasând curentul-jet spre nord, deasupra petei reci. Sosirea acestor curenți atmosferici din vest a intensificat evaporarea și a amplificat amestecul straturilor de apă, extrăgând căldura din ocean.
De asemenea, evaporarea mai intensă a dus la formarea mai multor nori, care protejează pata rece de căldura soarelui, sugerează un alt studiu.
O echipă de cercetători sub conducerea lui Ștefan Rahmstorf de la Institutul din Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania, a investigat recent această pată rece utilizând reanalize climatice, care sunt bazate pe observații meteorologice de la sateliți, balize și nave, mai degrabă decât pe modele climatice.
Aceștia au descoperit că, începând din 1955, pierderea de căldură de la suprafața oceanului a scăzut în zona petei reci. În plus, oceanul s-a răcit nu doar la suprafață, ci până la o adâncime de 1000 de metri. Acest lucru demonstrează, susțin cercetătorii, că AMOC transportă mai puțină căldură și nu că masele de aer ar prelua mai multă căldură din ocean.
Curenții atmosferici și norii „explică doar o mică parte din această anomalie termică”, afirmă Rahmstorf. „Chiar dacă, în unele modele climatice, pare posibil ca pata rece să fie cauzată de atmosferă, datele arată clar că, în realitate, oceanul este cel responsabil.”
Această descoperire arată că circulația Oceanului Atlantic se modifică deja de decenii, adaugă el, ceea ce intensifică îngrijorările privind un colaps nu doar al AMOC, ci și al girului subpolar – un vârtej uriaș de curenți din jurul petei reci. Girul subpolar contribuie la aducerea apelor de suprafață cu salinitate ridicată, proces care alimentează coborârea apelor reci și dense ce pun în mișcare AMOC. Dacă acesta s-ar opri, temperaturile din Marea Britanie și din țările învecinate ar putea scădea mult mai rapid decât în cazul unui colaps total al AMOC.
„Depășirea acestui punct critic de către girul subpolar ar putea genera efecte climatice grave în Europa de Vest chiar din anii 2040”, afirmă Rahmstorf.
Însă fluxul termic de la suprafața oceanului nu a fost măsurat direct, motiv pentru care a fost dedus doar prin modelare. Un studiu din 2021, bazat pe o parte din aceleași reanalize folosite și de echipa lui Rahmstorf, a indicat că intensificarea curenților atmosferici explică cea mai mare parte din fenomenul petei reci.
„Este dificil să încerci să folosești reanaliza pentru a deduce bilanțul energetic al petei reci”, este de părere Chengfei He.
Noul studiu este util, „însă nu va fi ultimul cuvânt” în privința cauzelor care duc la apariția petei reci, afirmă David Thornalley, de la University College London.
Deoarece datele sunt limitate, explicațiile alternative pentru formarea petei reci nu pot fi complet excluse, consideră Neil Fraser, de la Asociația Scoțiană pentru Științe Marine. De exemplu, o ramificație a AMOC, cunoscută sub numele de Curentul Norvegian, s-ar putea intensifica, transportând mai multă căldură în afara zonei petei reci, explică acesta.
„Pata rece este compatibilă cu o slăbire a AMOC”, adaugă el. „Însă nu reprezintă o dovadă definitivă.”
