Se apropie Sărbătorile și odată cu ele și muzica sărbătorească. Mă refer la colindele locului, Christmas Carols, ca să le spun pe nume. Sunt frumoase și, fără umbră de sarcasm, convingătoare. Asta atunci când le auzim în cadre potrivite cu mesajul lor.
Invazia și inflația de colinde le devalorizează însă și știți bine la ce mă refer. Pe orice post muzical de radio auzim aceleași și aceleași colinde în diverse interpretări. Nu știu cum se face că toți, aproape fără excepție, cântăreții mai mici sau mai mari simt brusc în preajma sărbătorilor nevoia să își pună amprentele vocale pe cele mai frumoase și mai duioase colinde. Poate din lipsă de inspirație pentru alte proiecte muzicale, poate pentru un bănuț în plus sau poate din pură sinceritate spirituală.
Cu radioul și teveul să zicem că ne descurcăm cu invazia colindelor, deoarece putem schimba canalul. Mai greu însă în lift, prin parcări sau chiar în toalete. Acolo toleranța se diminuează. Îmi imaginez acele scene din Wal-Mart-urile americane în care cumpărătorii s-au luat la bătaie în Vinerea Neagră pentru a pune mâna pe un produs sau altul, bătăi întâmplate pe duioase acorduri de Jingle Bells sau Silent Night.
Îmi plac colindele locale, să nu mă înțelegeți greșit, le fredonez atunci când îmi intră în ureche de pe undeva, din preajmă. Îmi plac și cele românești, chiar mai mult, și este normal să fie așa.