Blocarea Strâmtorii Ormuz provoacă o criză a îngrășămintelor care ar putea cauza mult mai multe pagube și un număr mai mare de decese decât criza petrolului, notează Agence Science-Presse. Atât Organizația Națiunilor Unite, cât și organismele de ajutor internațional și asociațiile de fermieri avertizează că, spre deosebire de petrol, nu există o „rezervă strategică” de îngrășăminte.
„Este sezonul de însămânțări de primăvară, perioadă în care statele și fermierii achiziționează îngrășăminte pentru următoarea recoltă”, avertiza încă din 10 martie Comisia Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare. Dacă aceste țări „sunt incapabile să își asigure rezerve suficiente, sau dacă prețurile sunt prea ridicate, producția agricolă va scădea”. La aproape o lună după acest avertisment, strâmtoarea Ormuz este în continuare închisă circulației maritime.
Prin acest nod strategic, sunt livrate către restul planetei aproape jumătate din cantitatea de uree, peste 30% din cea de amoniac și 20% din cea de fosfat de diamoniu – ingrediente indispensabile pentru fabricarea îngrășămintelor.
În plus, țări relativ apropiate de Golful Persic, precum India, Bangladesh și Pakistan, dar și state mai îndepărtate, cum ar fi Algeria și Slovacia, au fost deja nevoite să își restricționeze propria producție locală de îngrășăminte, deoarece aceasta depinde de gazul natural importat din regiune. În ceea ce privește China, aceasta a anunțat încă de la jumătatea lunii martie o limitare a exporturilor sale de fertilizanți. În ultimă instanță, țările care riscă să fie cel mai puțin capabile să își „asigure rezervele” vor fi cele mai sărace.
Înainte de această criză, peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sufereau de foame; acestora li se vor adăuga alte 45 de milioane până la vară, avertiza pe 17 martie Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite (PAM), „dacă acest conflict nu încetează și dacă prețul petrolului rămâne peste 100 de dolari barilul”. Țările „dependente de importuri din Africa și Asia sunt cele care ar putea înregistra cea mai mare creștere a riscului de foamete”.
Aceasta este și estimarea unui raport al Institutului Kiel pentru Economie Mondială, publicat pe 26 martie: „o închidere relativ scurtă [a strâmtorii] ar putea perturba întregul sezon agricol, cu consecințe asupra securității alimentare ce vor persista mult timp după redeschiderea acesteia”.
Printre cele mai vulnerabile țări, conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), se numără:
• India (peste un miliard de locuitori), care și-a redus deja producția locală de îngrășăminte, chiar în pragul perioadei de însămânțare (orez, porumb, mei etc.) pentru sezonul ploios (iunie–octombrie);
• Egiptul, dependent de importurile de grâu;
• Sudanul, care se confruntă deja cu o situație calificată drept „incurabilitate alimentară acută”;
• Țările din Africa Subsahariană, „extrem de dependente” de importurile de îngrășăminte;
• Brazilia, care este un exportator alimentar major, ceea ce înseamnă că o reducere a producției sale s-ar traduce printr-un deficit alimentar în multe alte țări.
O situație similară celei din 2022
În 2022, războiul din Ucraina, prin perturbarea lanțurilor de aprovizionare, a contribuit la creșterea foametei în lume la un nivel record – 349 de milioane de persoane. Prețurile îngrășămintelor s-au triplat atunci în anumite regiuni ale lumii, pe lângă cele ale grâului și cerealelor, în condițiile în care Ucraina și Rusia exportau, ele singure, mai mult de un sfert din totalul global. Din cauza războiului din Iran, proiecțiile PAM (Programul Alimentar Mondial) pentru 2026 indică un nivel de risc similar celui provocat acum patru ani de războiul din Ucraina. Iar aceste proiecții datează deja de la jumătatea lunii martie.
IPES-Food, un grup internațional de experți în „sisteme alimentare sustenabile”, a publicat pe 18 martie o alertă similară: „spre deosebire de anumite șocuri de pe piața materiilor prime, care au nevoie de luni de zile pentru a ajunge la consumatori, acesta este deja în desfășurare”, prin dubla consecință reprezentată de creșterea prețului la combustibil și de penuria anticipată de îngrășăminte.
Pentru expertul german în economie agricolă Matin Qaim, intervievat de New Scientist pe 30 martie, dacă prețul îngrășămintelor se dublează, cel al alimentelor „ar putea crește cu ușurință cu 20 până la 30%”.
Desigur, continuă IPES-Food, o familie din America de Nord, care va plăti mai mult pe mâncare nu se va afla în aceeași situație de vulnerabilitate ca „micul fermier din Kenya, care se va confrunta cu o creștere de 50% a prețului la uree”. Deja, relatează New York Times, fermierii din Statele Unite îi solicită președintelui Trump un ajutor financiar de urgență pentru a compensa criza pe care acesta a declanșat-o în Orientul Mijlociu. Însă, indiferent de ceea ce îi deosebește, toată lumea este prizonieră a aceleiași dependențe de industria petrolieră și gazieră, deoarece întreaga planetă depinde de aceleași infrastructuri mondiale de producție și, mai ales, de distribuție, care se bazează în mare măsură pe petrol și gaze.
„Nu este un șoc energetic. Este un șoc sistemic care afectează sistemele agroalimentare mondiale”, declara pe 26 martie economistul-șef al FAO. Proiecțiile acestui organism indică o creștere globală a prețurilor la îngrășăminte de 15 până la 20% până la vară, „dacă criza persistă”, și chiar mai mult dacă aceasta se prelungește.
În absența unei rezolvări foarte rapide a situației, aven de-a face cu un șoc inflaționist care, în sectorul agroalimentar, se va face simțit timp de mai multe luni – mai întâi în rândul fermierilor din emisfera nordică, încă din aprilie, din cauza lipsei accesului la îngrășăminte, și apoi în magazinele alimentare, în septembrie, ca urmare a recoltelor reduse.
